Tag Archives: schizofrenie


conexiuni

la Viena, la Leopold Museum:

visions


aproape 100 de ani mai tarziu, teoria hiperdopaminergica in geneza schizofreniei spune, mai mult sau mai putin, acelasi lucru: “Conform acestui model, halucinatiile apar ca urmare a […] salientei anormale a reprezentarilor interne a perceptelor si amintirilor”.

Salienta unui stimul reprezinta un concept apropiat celui de motivatie.. din multimea de stimuli interni (si externi), doar cativa ne atrag atentia, sunt relevanti in acel moment pentru noi.. fie pentru ca ii asociem cu experiente placute, fie pentru ca ii asociem cu experiente neplacute.. o salienta crescuta are, de exemplu, tipatul copilului pentru mama (stimul extern).. amintirea persoanei dragi dupa ce aceasta nu mai este cu noi (stimul intern), etc. Psihoza este o stare in care stimuli anodini devin, ca urmare a cresterii secretiei de dopamina (spune modelul), extrem de relevanti.. delirul reprezinta efortul de a oferi o explicatie pentru aceasta stare anormala de salienta (sunt foarte atent si aud cu mare intensitate toate sunetele din apartament, deci probabil ca vecinii comploteaza impotriva mea)..

la fel, Wolf nu este un film despre un om caruia ii creste par pe fata cand este luna plina.. este un film despre un barbat care isi traieste psihoza.. simturile sale devin tot mai ascutite.. perceptia asupra lumii se schimba si, pentru a da un sens acestor experiente, se naste delirul..

Drogurile de abuz cresc nivelul de dopamina in creier.. in felul acesta, ele creeaza o stare apropiata de starea psihotica.. un consumator de cannabis sau amfetamine va “vedea” tot felul de asociatii si semnificatii intr-un mesaj banal la televizor.. intreaga realitate este perceputa mai intens.. gandurile si imaginile interne au putere mai mare asupra constiintei (ceea ce consumatorii descriu ca “a fi intr-un film” pe care simt nevoia sa-l comunice si altora). Acesta este un mod mai intens de a trai fenomenele interne (ganduri, imagini, amintiri) fata de modul “normal” in care aceste fenomene sunt un fundal peste care se suprapune experienta lumii exterioare.

Daca ne gandim la oamenii pe care ii numim “introvertiti”, “visatori”, “retrasi in lumea lor”.. am putea sa spunem ca, pentru acestia, salienta stimulilor interni este mai mare decat a celor externi.

“salienta crescuta a stimulilor interni”.. un alt fel de a spune “constiinta care se percepe pe sine”.. constiinta care se percepe pe sine tot timpul.. doar ca formula lui Kokoschka are o valoare de intelegere intuitiva imediata mai mare..

as propune, celor care vor sa inteleaga “dinauntru” schizofrenia, un exercitiu.. sa-l numim exercitiul Kokoschka.. fixati o alarma care sa sune peste 10 minute de la inceperea exercitiului.. faceti exercitiul cu ochii inchisi sau deschisi..  in tot acest timp, impuneti-va sa fiti constienti.. cat mai constienti de tot ce se intampla in jur si in capul vostru.. imaginile, sunetele, mirosurile, senzatiile, gandurile, amintirile, asociatiile, vocile.. imaginati-va ca aceasta este starea dumneavoastra normala si incercati sa gasiti o explicatie pentru ea.. cum va simtiti o data ce ati gasit-o?.. cum v-ati simti daca cineva v-ar spune sa renuntati la ea pentru ca e “falsa”? Incheiati exercitiul cand suna alarma sau oricand considerati ca devine prea inconfortabil.. apoi ganditi-va cum ar fi sa traiti asa luni si ani de zile..

si aceste concluzii ale autorului articolului citat, concluzii care stabilesc rolul psihoterapiei in tratamentul psihozelor.. nu doar medicamente care scad nivelul de dopamina din creier si reduc salienta stimulilor, ci si psihoterapia care modifica erorile de gandire pe care persoana le comite pentru a crea un sens in lumea sa de stimuli de intensitate aberanta:

Diminarea psihozei, desi asistata de medicamente, implica in cele din urma strategii psihologice care au un orizont de saptamani si luni, mai degraba decat secunde sau minute. Psihoza este o interactiune dinamica intre procesele neurochimice de tip bottom-up si procesele psihologice de tip top-down si nu un determinant inexorabil al biologiei. Daca asa stau lucrurile, psihoterapii specifice pentru psihoza ar trebui sa fie nu doar fezabile, ci sinergice cu efectul medicamentelor. In prezent, pentru majoritatea pacientilor, oferim modificatori ai procesului biologic (medicamente antipsihotice), dar nici un fel de ajutor specific pentru rezolutia cognitiv-psihologica.

*** aici, textul lui Kokoshka

of the internal representations of percepts and
memories.
Improvement of psychosis, although
assisted by drugs, finally involves psychological
strategies that have timelines of weeks and months, rather
than seconds and minutes.
Psychosis
is seen as a dynamic interaction between a bottom-up
neurochemical drive and a top-down psychological process
(140), not as an inescapably determined outcome of a
biology. If this is the case, then specific psychotherapies
for psychosis not only should be feasible but would be
synergistic with pharmacotherapies. At present, for most
patients we provide modifiers of the biological process
(antipsychotic drugs) but provide no specific help for the
cognitive-psychological resolution

2 psihiatrii..

din brosura care anunta un congres organizat la spitalul de psihiatrie de la iasi:

“Într-o eră a epistemologiei, psihiatria îşi afirmă natura integrativă cu o vigoare ştiinţifică. Aşezată la intersecţia ştiinţelor medicale cu cele umaniste şi spirituale, caracterul progresiv ştiinţific al psihiatriei este rezultatul capacităţii sale de a integra în amonte progresele ştiinţelor biologice si în aval progresele ştiinţelor socio-culturale. În acelaşi timp, caracterul interdisciplinar al psihiatriei expertale este conferit de relaţiile pe care aceasta le stabileşte, pe de o parte, cu ştiinţele biomedicale, şi, pe de altă parte, cu ştiinţele socio-juridice (în special bioetica, dreptul penal, criminologie). Rezultatul este cunoaşterea univocă, consecinţă a integrării si transdisciplinaritatii, subliniată în matricile epistemice ce combină modul de gândire psihiatric cu modul de gândire al altor discipline.”

nu departe, la Campulung Moldovenesc, aparea in noiembrie 2009 “Ghid practic de dezvoltare a serviciilor de asistenta comunitara pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala in orasele mici si comunitatile rurale“. Citez:

“… aceste probleme (de a avea grijă de ei înşişi, nota mea) pot fi abordate eficient în practica managementului de caz. Experienţa concretă a echipei mobile în decursul ultimului an a arătat că este mai eficient ca profesioniştii să realizeze sarcinile dificile împreună cu beneficiarii, împărţind activitatea în paşi mici şi însoţind beneficiarul în toate etapele de lucru… Treptat, beneficiarul învaţă să parcurgă singur etapele, dobândind autonomie.

Aş ilustra acest fapt prin povestea lui S, una din persoanele asistate de echipa mobila. S are aproape 40 de ani şi locuieşte împreună cu tatăl său. Implicarea sa în activităţile zilnice era extrem de redusă, petrecea majoritatea timpului în pat, la televizor. Când tatăl necesita spitalizare pentru probleme somatice, S era adus şi el la spital pentru că nu se putea descurca singur şi, în afară de tată, nu mai avea pe nimeni care să îl îngrijească. S şi-a exprimat interesul pentru a învăţa să gătească. Mâncarea lui preferată este salata boeuf, însă după decesul mamei sale nu a avut pe cineva care să i-o pregătească. Împreună cu un terapeut ocupaţional, în cadrul unor şedinţe individuale, S a parcurs pas cu pas etapele pregătirii acestui fel de mâncare. Pentru noi a fost o surpriză să descoperim iniţial că S nu curăţase niciodată cartofi şi chiar tăiatul acestora reprezenta o noutate. În ciuda acestor limitări, după aproape o lună de activitate, S ne-a anunţat bucuros că şi-a preparat singur salata boeuf.”

toata “valoarea integrativa a psihiatriei” nu reprezinta nimic in conditiile in care vom continua sa internam pacienti doar pentru ca nu are cine sa aiba grija de ei.. dar ii tratam cu medicamente al caror cost poate ajunge la zeci de milioane de lei pe luna.