Tag Archives: psihiatrie


auschwitz.. tanacu (2)

in vremurile cand lucram in centre de tratament pentru dependenti de droguri, obisnuiam sa le spun pacientilor mei si familiilor lor ca este un mare ghinion sa dezvolti o dependenta de substante in romania.. ma gandeam atunci la lipsa de profesionisti, de optiuni terapeutice, la absenta sprijinului social care sa ia pe un om care a ajuns in “sant”, cum spunea un coleg, si sa-l duca intr-un loc de unde sa poata contempla o schimbare. propriu-zis, in romania, daca un consumator nu are o familie careia sa-i pese daca el traieste sau moare, atunci el mai degraba moare.

in “dupa dealuri”, medicul de la spitalul de psihiatrie din vaslui a carui pacienta este Alina are o dilema morala, pentru ca Alina nu are domiciliu si sufera de o boala psihica grava, care o pune in imposibilitatea de a avea grija de sine, dar spitalul primeste bani de la casa de asigurari in functie de numarul de pacienti rulati pe fiecare pat.

cand doamna doctor de la spitalul poiana mare afirma ca “dimineaţa, când bolnavii se duc la masă, e un peisaj ca la Auschwitz”, ea isi formula o dilema morala – daca aici e ca la auschwitz si eu sunt angajata aici, care este rolul meu?

pentru ca daca lucrezi la auschwitz, nu poti fi decat tortionar sau prizonier. poate ca unii prizonieri, confruntati cu propriile limite in fata mortii si a suferintei, ajung sa preia din atributiile tortionarilor. ei raman totusi victime. si poate ca unii dintre tortionari, confruntati cu propriile dileme morale, ajung sa se considere prizonieri intr-un sistem din care isi spun ca nu pot scapa. ei raman totusi tortionari.

intreb: unde sfarseste auschwitz si unde incepe spitalul de psihiatrie de la poiana mare sau de la vaslui sau de la bucuresti? cand este cazul unui proces de crime impotriva umanitatii si cand se poate spune, ca domnul dumitru ivantu, managerul de la poiana mare, “ma bucur ca mi-am indeplinit datoria pana la capat, in masura in care am avut resursele necesare”?

si, mai departe, ce trebuie sa se intample in sufletul unui om ca, avand realizarea ca “e ca la auschwitz”, sa continue sa traiasca, sa lucreze si sa-si ia un salariu in acel loc? si ce ar trebui sa se intampla in sufletul unui om ca, avand realizarea ca “e ca la auschwitz”, sa NU mai continue sa traiasca, sa lucreze si sa-si ia salariul in acel loc?

acum la poiana mare e bine.. exista faianta pe pereti si gresie pe jos. poate e si cald si mancare suficienta in camerele unde oamenii au murit de frig si de foame. e ca in spitalele “bune” ale tarii unde medicii vorbesc cu melancolie despre “cum ar trebui sa fie” si nu e. e asa: watch?v=5gz4MAjcHZE.

spitalul Sapoca are pavilion de lux

nu am fost vreodata la Sapoca, nu stiu cum arata spitalul de psihiatrie inainte de renovarea descrisa in presa. stirea imi aduce aminte insa de vremurile cand lucram la ministerul sanatatii si construiam planuri de reforma a psihiatriei romanesti. oamenii din minister nu intelegeau.. pentru ei reforma psihiatriei insemna sa inlocuiesti pardoseala de ciment cu gresie si peretilor sa li se adauge faianta, termopane in loc de lemn si tavan fals in loc de tava pur si simplu. noi nu-i intelegeam pe ei.. de ce sa investesti miliarde pentru niste cladiri in care pacientii sunt tinuti in paturi de dimineata pana seara, singura activitate uitatul la televizor, lcd sau de alt fel.. cum sa investesti bani in spitale de 800-900 de locuri, cand in toata europa spitalele de psihiatrie nu au mai mult de 100-200.. si cum sa faci psihiatrie comunitara, cand localitatile cu pricina sunt mai greu de gasit decat mintea cea de pe urma a romanului.

acum, la 5 ani dupa esuarea experientei mele guvernamentale, vad ca azilele continua sa prospere (in urma cu cateva zile, am vazut pe facebook despre cat de modern si, in acceptiunea larga a cuvantului, luxos arata sanatoriul de la Predeal, cu un link la site-ul plin de fotografii cu pacienti in plin program de terapie psihologico-fizio-melo-fitness care, ma gandesc, nu au semnat ca sunt de acord sa devina poster-face pe site-ul unui spital de psihiatrie)

cumva.. il admir pe directorul care, in aceste timpuri, a reusit sa smulga un milion de lei de la ministerul sanatatii pentru redecorarea spitalului sapoca.. nu stiu ce argumente a folosit, stiu insa ca in bucuresti, de la inchiderea centrelor de schimb de seringi pentru consumatorii de droguri injectabile, in numai 5 luni au fost inregistrate acelasi numar de cazuri de hiv cat in tot anul 2010 si organizatiile implicate tot nu au reusit sa obtina vreun ban de la minister.. in final, nici nu este o suma prea mare (2 milioane de euro, in schimb, cat s-a investit in acest spital in ultimii 3 ani e o suma apreciabila). mi-ar placea totusi sa cred ca macar 10% din acesti bani au fost alocati formarii personalului si dezvoltarii unor programe de tratament reale, pentru ca altfel degeaba este lauda si in van cheltuiala banului public.

moartea doctorului lazarescu..

The employees worked with Phanna Romania’s local distributors to deliver cash to publicly-employed doctors who ordered
J&J drugs for their patients. From 2000 to 2007, J&J earned $3,515,500 in profit
from its sales through the bribery. Phanna Romania employees or the distributors would
then deliver the cash to the doctors that were equal to 3-5% of the cost of the drugs that
they prescribed.

“The employees worked with Pharma Romania’s local distributors to deliver cash to publicly-employed doctors who ordered J&J drugs for their patients. […] From 2000 to 2007, J&J earned $3,515,500 in profit from its sales through the bribery. […] Pharma Romania employees or the distributors would then deliver the cash to the doctors that were equal to 3-5% of the cost of the drugs that they prescribed.”

U.S. Securities and Exchange Comission, 8 aprilie 2011

cand eram rezident si lucram in spitalul de psihiatrie, am cunoscut un reprezentant medical al unei mari firme de medicamente.. omul imi povestea cum functioneaza “sistemul”.. dialogul ar decurge cam asa: ‘buna ziua, domnule doctor, ce mai faceti?’.. ‘cum merg prescrierile din medicamentul X?’.. “pot sa ma uit si eu, daca nu va deranjeaza?” (ia retetarul, numara retetele pe care figureaza medicamentul X, continua o conversatie usoara despre dificultatile sistemului medical).. “pai, va doresc o zi buna” (lasa plic cu o suma de bani proportionala cu numarul de retete)..

in cursul acelei discutii am mai aflat ceva interesant.. firmele americane care opereaza in strainatate raspund de actiunile lor conform prevederilor justitiei americane.. astfel, orice act de coruptie si manipulare descoperit la o filiala din strainatate a unei firme americane va fi anchetat de justitia americana si va antrena responsabilitatea firmei mama..

pentru presa din romania care este interesata de soarta sistemului medical, stirea ca o comisie a guvernului sua ancheteaza mita data de firma johnson&johnson unor medici romani ar trebui sa figureze cel putin la egalitate cu recentele decese ale unor pacienti in drum spre un spital aflat prea departe pentru a mai avea o sansa la supravietuire.. decesul responsabilitatii medicului care prescrie este cel putin la fel de important..

si mai sunt listele.. din cand in cand.. ministerul sanatatii publica liste de medicamente al caror pret este compensat din bugetul asigurarilor de sanatate.. imi imaginez ca manevrele de culise care faceau ca un medicament sa se afle sau nu pe ravnitele liste ar putea face subiectul unui film.. ca the insider.. sau, mai aproape, moartea doctorului lazarescu.

pastile..

After a decade of treating thousands of wounded troops, the military’s medical system is awash in prescription drugs — and the results have sometimes been deadly […] those medications, along with narcotic painkillers, are being increasingly linked to a rising tide of other problems, among them drug dependency, suicide and fatal accidents — sometimes from the interaction of the drugs themselves.

n y times

***

Like many of the nation’s 48,000 psychiatrists, Dr. Levin, in large part because of changes in how much insurance will pay, no longer provides talk therapy. Instead, he prescribes medication, usually after a brief consultation with each patient.

n y times

exista in romania o credinta cum ca un doctor bun este acela care iti da multe medicamente.. a pleca de la un doctor fara macar o reteta care sa contina macar un medicament de baza, la care sa se mai adauge (dupa gust si bani) tot felul de vitamine, intaritoare ale memoriei, ajutatoare de circulatie cerebrala si altele si altele este aproape de neconceput.

medici si pacienti, deopotriva, isi amintesc de vremurile retetelor magistrale.. retete care contineau o lista de componente care urmau a fi apoi aduse laolalta in mojarul unui farmacist, un mix de principii care, asemenea dj-ilor de azi, ii faceau pe unii medici celebri dincolo de granitele orasului lor.. adesea, retetele magistrale contineau anxiolitice puternice (si adictive) din clasa barbituricelor, alaturi de substante mai benigne sau complet inutile.. puterea unui asemenea cocktail asupra creierului pacientului multiplicata de forta numelor stranii scrise ilizibil, pe doua sau chiar trei file de retetar, asupra imaginarului celor suferinzi..

azi, retetele magistrale au disparut si farmacistii sunt greu de deosebit de niste agenti de vanzari.

mi se intampla uneori sa primesc vizita in scopuri profesionale a unor oameni care sunt sau au fost tratati cu amestecuri de neregasit in niciun ghid de practica psihiatrica.. antidepresive, benzodiazepine, stimulatoare, sedative, hipnotice.. ca in romanul lui Thompson, “a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, screamers, laughers…” puse laolalta.

e interesant de constatat ca practica psihiatrica romaneasca este, din acest punct de vedere, in pas cu ce se intampla in statele unite sau marea britanie, unde psihiatria farmacologica este zeul suprem.. imi pare ca am ajuns in acelasi loc pornind din directii diferite.. ei din dezamagire fata de posibilitatile psihoterapiei, noi din lipsa contactului cu aceasta.. cu totii captivati de puterea substantelor de a ne schimba fara ca noi sa schimbam nimic..

despre internarea nevoluntara

sper ca discutiile din aceste zile pe marginea cazului Madalina Manole sa aduca la cunostinta cat mai multor oameni (si aici ma refer nu doar la pacienti si familiile acestora, dar si la medici, personalul de pe ambulanta si politisti care adesea nu-si cunosc atributiile legale) conditiile in care se poate realiza o internare nevoluntara intr-un spital de psihiatrie.

conform legii sanatatii mintale, internarea nevoluntara (internarea impotriva vointei pacientului) se poate realiza, dupa esecul incercarilor de a interna voluntar pacientul,  in urmatoarele conditii:

“Art. 45. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:

a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.

cine poate solicita internarea nevoluntara:

“Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
                  (2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”

legea mai specifica si institutiile responsabile sa realizeze transportul persoanelor in cauza la camera de garda a spitalului de psihiatrie:

“Art. 48 Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”

bineinteles, doar pentru ca cineva gandeste ca ar trebui sa fiu internat la psihiatrie, asta nu inseamna automat ca asa se va si intampla. Decizia ii apartine initial medicului psihiatru de garda, apoi unei comisii care se intruneste ulterior, iar pacientul si reprezentantii acestuia pot face apel in justitie.

statisticile aratau ca, la sfarsitul anilor ’90, in Romania, din totalul internarilor in spitalele de psihiatrie, mai putin de 1% erau nevoluntare. Asta in comparatie cu o medie de 20% in tarile din Europa de Vest. Explicatia acestei diferente masive nu consta in puterea de convingere a psihiatrilor romani, ci, mai degraba, in realizarea internarilor fara consimtamant si neraportarea acestora ca nevoluntare sau, cum s-a intamplat in cazul M.M., sistemul renunta la responsabilitatea fata de pacientii grav bolnavi care nu isi acceptau boala (intre timp, situatia s-a mai schimbat, dar nu posed statistici recente).

concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.

nu este vina familiei ca nu cunoaste legea, dar este vina sistemului medical ca nu a creat o punte de legatura intre sectia de toxicologie si camera de garda psihiatrie. poate se va intampla acum.

 

psihiatria copilului si adolescentului

vineri am trimis de urgenta un tanar adolescent cu risc mare de suicid sa fie internat la spitalul obregia.. cel mai mare spital de psihiatrie din tara.. spital al carui buget se masoara in milioane de euro anual.. locul unde companiile farmaceutice desfasoara studii de sute de mii de euro si unde prezentarile de medicamente au asociate mese de mii de euro.. unde lucreaza sefii catedrelor de psihiatrie a adultului si, respectiv, a copilului.. spitalul pe care il stie o tara intreaga.. spitalul 9.

dupa o ora.. mi s-a comunicat ca internarea nu a fost posibila, deoarece clinica de psihiatria copilului si adolescentului nu poseda o camera de supraveghere si orice internare cu risc se face impreuna cu unul din parinti.. cum, in acest caz, tatal era singurul care lucra in familie si mama avea in ingrijire alti copii.. au refuzat sa-l interneze! (dupa ce o ora am muncit sa-i conving.. pe pacientul meu si pe tatal sau ca internarea este cea mai buna solutie). si asta in conditiile in care exista si medic de garda.. si asistente medicale in tura de noapte.

pe de alta parte.. psihiatria, ca intreaga medicina, este platita in sistemul DRG.. asta inseamna ca banii vin in functie de numarul de internari si de gradul de ocupare al paturilor.. deci au nevoie de pacienti. Asa se face ca daca te duci cu copilul pentru ca are un comportament mai bizar.. e usor depresiv sau anxios.. medicii vor face tot ce pot pentru a-i convinge pe parinti sa-si interneze copilul.. “pentru analize, stiti..”

nu internam cazurile care necesita internare, in schimb primim pacienti care ar putea fi tratati, mai ieftin pentru sistem si cu mai putin disconfort pentru pacient, in ambulator.

e rau.. e foarte rau..

cealalta depresie..

de la un psihiatru batran:

“tu crezi ca depresia e chestia aia care tine sase luni, cinci criterii si trece cu pastile? dragul meu, astea sunt pentru functionarii de la companiile de asigurari.. pentru functionari..”

a junkie is a junkie is a junkie is a junkie..

– pai i-am pus eu sa fumeze?! exclama enervata doamna Boeru.

sedinta se incheiase de putin timp.. doamna manager ne informa de planurile ei de a pedepsi drastic orice angajat prins fumand in cladirile sau in curtea spitalului obregia.

si eu am spus ca, in experienta mea de lucru cu oamenii dependenti, nu e de ajuns sa interzici un comportament.. ca o adictie este o boala.. indiferent ca e vorba de nicotina sau heroina si ca daca doreste sa aplice astfel de reglementari ar fi nevoie sa le ofere ceva in schimb oamenilor.. de exemplu sa deschidem in cadrul spitalului obregia un punct de lucru pentru un centru anti-fumat similar celui de la spitalul de pneumologie

***

si aceasta afirmatie.. despre ei.. ceilalti.. care s-au apucat de fumat.. s-au injectat cu heroina.. si-au luat pliculetul de special gold.. s-au dus la cazino.. ei care merita tot ce li se intampla rau si nici un fel de bine de la noi.. cei buni.. merituosi si curati.. noi care ne platim impozitele si o ardem pe uscat.. poate din cand in cand cate un pahar de vin si un trafic de influenta.. nu ca ei care asa le trebuie.. si daca nu au vointa, atunci sa crape sau sa plece si sa ne lase.. pe noi.. care muncim cinstit si facem numai alegeri corecte.. asa ca doamna director cu numire de la domnul ministru interimar al sanatatii videanu.. zic ca aceasta afirmatie este inca o dovada ca o dependenta este o dependenta si un junkie este un junkie indiferent care este obiectul dependentei sale, pentru ca nu doar ca li se aprind aceleasi grupuri de neuroni indiferent ca vad o tigara sau o seringa.. dar si reactia celorlalti este identica..  ceilalti care nu sunt dependenti de vreo substanta.. ca doamna Boeru.. ca domnul Voiculescu si domnul Videanu.. si alti domni si doamne dependenti doar de coruptia pe care o genereaza si din care se hranesc.

efectul Dunning–Kruger

adica sentimentul de competenta si autoeficienta al incompetentilor.. sentimentul de inferioritate si lipsa de resurse al celor competenti.. prostul fudul si inteleptul neajutorat.

acest efect.. explica.. in parte.. ce se intampla la Spitalul Obregia.. doamna manager Boeru, medic ORL-ist, fost director de editura si proaspat manager al celui mai mare spital de psihiatrie al tarii este sub impresia ca poseda competenta necesara pentru a gestiona problemele acestui spital.

pe de alta parte, Heinz Katschnig.. unul din numele cu rasunet ale psihiatriei europene (cel putin) si coordonatorul unui proiect care a vizat, timp de 2 ani, reformarea sistemului de ingrijiri psihiatrice din Romania.. imi spunea ca a evitat de la bun inceput sa lucreze cu Spitalul Obregia pentru ca problemele acestuia i s-au parut insurmontabile si pentru ca singura solutie cu adevarat viabila ar fi fost, in opinia sa, desfiintarea spitalului.

de curand, doamna manager a propus ca la camera de garda a spitalului Obregia sa nu mai avem doar consultatii.. ci internari de zi care, conform legii, trebuie sa dureze minim 2 ore.. cu foaie de internare.. medicatie, etc..

si consimtamantul informat pentru internare?, intreb eu.. imi imaginez ca nu toata lumea care solicita un consult doreste sa aiba o foaie de internare “la nebuni”.. sau ne facem ca-l citim.. pacientii semneaza oricum.. ca doar ei au venit la noi.. nu le convine, sa stea acasa..

si daca stau acasa.. sau da masina peste ei in intervalul de 2 ore cand ei ar trebui.. teoretic.. sa fie internati de zi in spitalul obregia, cine raspunde? doamna manager? medicul de garda?.. infirmiera si bodyguard-ul?

da.. internarea de zi deconteaza mai multi bani din bugetul statului decat simpla consultatie.. dar este asta de ajuns pentru a minti?.. adevarat, spitalul are nevoie de bani.. e ok sa procedam asa si sa limitam accesul la consult de specialitate pentru cei care nu doresc o internare fie ea si de zi la spitalul 9?.. in plus, intocmirea unei foi de internare ia mai mult timp decat simpla trecere in registrul de consultatii.. sumele suplimentare de bani se regasesc in cheltuiala suplimentara de timp si resurse umane?..

e ok pentru o institutie de stat sa recurga la tertipuri si misculatii.. in definitiv, la minciuni.. pentru a-si spori resursele.. chiar si in conditiile in care, e clar, are nevoie de ele?.. chiar daca si alte institutii practica aceleasi tertipuri si misculatii? daca da, este ok si pentru o institutie care promoveaza sanatatea mintala?

as numi asta.. efectul Boeru.. actiuni de autocanibalizare a Statului.

vindeca 100%

ProTv a difuzat un material pe tema detoxifierii sub anestezie.. un tratament scump, prezentat ca fiind solutia care vindeca 100% dependenta de heroina. Materialul cu pricina aici.

Studiul care demonstreaza ca rata de mentinere a abstinentei la 12 luni dupa acest tratament este sub 5 % .. aici.

Un alt material care arata ca detoxifierea sub anestezie este totusi acompaniata de dureri (asa cum afirma si pacienta din materialul filmat) si, in plus, de probleme asociate anesteziei, probleme care pot pune viata pacientului in pericol (in studiul citat, aceste probleme au aparut la 3 din cei 30 de pacienti selectati) – aici

Aceasta situatie nu este unica.. televiziunile, radiourile, revistele abunda de vindecatori, paranormali, vrajitori, dieteticieni care pretind ca vindeca boli incurabile sau cronice. Lipsa de autoritate a Ministerului Sanatatii este totala. Ca si lipsa de deontologie a jurnalistilor in cauza.

Next page →