Tag Archives: parinti


lui V..

Este vorba de băiatul meu de 14 ani.
A consumat “etnobotanice”, nu știu cu exactitate cât timp și nici în ce
cantități, el susține că este vorba de 4 luni -Pure by Magic.
L-am izolat (nu mai merge la școală, nu mai iese din casă, fără telefon și
internet). Este în permanență supravegheat.
Întreaga familie a pornit pe drumul salvării lui cu orice chip.
De când am aflat (câteva zile)  caut  disperat răspunsuri și soluții, din
păcate până acum n-am reușit să aflu decât:
– formulele chimice ale drogurilor sunt practic necunoscute și se
modifică relativ des;
– miturile urbane privind consumul, dependența și efectele pe termen
mediu și lung nu au legătură cu adevărul;
– efectele spuse de fiul meu se apropie mai mult de cele date de consmul
de amfetamine, din punct de vedere: fizic a scăzut în greutate, lipsa nevoii de
somn și mâncare, scăderea puterii de concentrare, scăderea capacității de
exprimare;
– în cursul unei săptămâni de supraveghere: a distrus dozele pe care le
avea ascunse (din proprie voință și fără ca noi să-i fi cerut-o), mănâncă foarte
des, doarme foarte mult ( mai mult de 12 ore/24), pare hotărât să renunțe la
consum, are coerență în exprimare, la fel și puterea de concentrare pare să
crească; – pot să interpretez ca adevăr toate aceste lucruri la un copil de 14
ani oricât de mult de mult mi-aș dori? Mă refer la promisiunea de a nu mai
consuma, de a renunța la anturaj, de a relua cursurile scolare.
– pe termen mediu mi-am propus: o dieta sănătoasă (atât cât se poate
financiar), exerciții fizice (gimnastică), plimbări în aer liber, cînd se va
putea excursii pe munte, citit, tinerea unui jurnal pe care să mi-l arate dacă
vrea;
– cum și de unde pot procura lucrări de specialitate, sfaturi, asistență?
– sunt voci care spun că substanțele componente ale drogului (Pure by
Magic și nu numai) atacă învelișil de mielină al neuronilor, ducând la
distrugerea acestuia în timp;
– de asemenea în urma consumului (nu știu perioada și cantitatea) în timp
se instalează simptome asemămănătoare schizofreniei;
– nu am găsit nimic referitor la perioada dinaintea sevrajului, momentul
critic și procedurile de după;
După cum v-ați dat seama sunt hotărât să îmi salvez copilul cu orice preț și
din păcate bagajul meu de cunoștiințe în problema drogurilor este minimal.
V-aș fi profund recunoscător pentru sfaturi și îndrumări.

“Este vorba de băiatul meu de 14 ani. A consumat “etnobotanice”, nu stiu cu exactitate cat timp si nici in ce cantitati, el sustine ca este vorba de 4 luni – Pure by Magic. L-am izolat (nu mai merge la scoala, nu mai iese din casa, fara telefon si internet). Este in permanenta supravegheat. Intreaga familie a pornit pe drumul salvarii lui cu orice chip. De cand am aflat (cateva zile) caut disperat raspunsuri si solutii, din pacate pana acum n-am reusit sa aflu decat: – formulele chimice ale drogurilor sunt practic necunoscute si se modifica relativ des; – miturile urbane privind consumul, dependenta si efectele pe termen mediu si lung nu au legatura cu adevarul; – efectele spuse de fiul meu se apropie mai mult de cele date de consmul de amfetamine, din punct de vedere: fizic a scazut in greutate, lipsa nevoii de somn si mancare, scaderea puterii de concentrare, scaderea capacitatii de exprimare; – in cursul unei saptamani de supraveghere: a distrus dozele pe care le avea ascunse (din proprie vointa si fara ca noi să-i fi cerut-o), mananca foarte des, doarme foarte mult ( mai mult de 12 ore/24), pare hotarat sa renunte la consum, are coerenta in exprimare, la fel si puterea de concentrare pare sa creasca; – pot sa interpretez ca adevar toate aceste lucruri la un copil de 14 ani oricat de mult de mult mi-as dori? Ma refer la promisiunea de a nu mai consuma, de a renunta la anturaj, de a relua cursurile scolare. – pe termen mediu mi-am propus: o dieta sanatoasa (atat cat se poate financiar), exerciții fizice (gimnastica), plimbari in aer liber, cand se va putea excursii pe munte, citit, tinerea unui jurnal pe care sa mi-l arate daca vrea; – cum si de unde pot procura lucrari de specialitate, sfaturi, asistenta? – sunt voci care spun ca substantele componente ale drogului (Pure by Magic si nu numai) ataca invelisul de mielina al neuronilor, ducand la distrugerea acestuia in timp; – de asemenea in urma consumului (nu stiu perioada si cantitatea) in timp se instaleaza simptome asemanatoare schizofreniei; – nu am gasit nimic referitor la perioada dinaintea sevrajului, momentul critic si procedurile de dupa; Dupa cum v-ati dat seama sunt hotarat sa imi salvez copilul cu orice pret si din pacate bagajul meu de cunostinte in problema drogurilor este minimal. V-as fi profund recunoscator pentru sfaturi și indrumări.”

daca ar fi sa incep intr-o maniera psihanalitica, as remarca faptul ca ati repetat, probabil din greseala, cuvantul “mult” legat de dorinta ca semnele bune pe care le-ati constatat la fiul dumneavoastra sa reprezinte “adevarul“. sigur, situatia pe care o descrieti este foarte serioasa si nu e loc de psihanaliza acum, aici. retin, insa, dorinta de a face ceva pentru fiul dumneavoastra.. o dorinta mare.

(acesta este locul unde ati putea sa remarcati faptul ca am scris fiul, nu copilul)

si dorinta dumneavoastra mare poate fi un motor puternic de schimbare spre bine.. exista, din ce spuneti, semne ca aceste schimbari in bine se produc deja (cresterea apetitului, reglarea somnului, distrugerea rezervelor de drog).. probleme pot aparea atunci cand ceilalti nu se mai pot face auziti din cauza ca uruitul produs de acest motor este prea puternic. ati pomenit din belsug despre ce vreti, ce sunteti dispus sa faceti, cat sunteti dispus sa investiti, despre masurile pe care le-ati luat.. dar nimic despre cel in cauza.. fiul dumneavoastra.. ce spune el, ce vrea el, ce simte fata de intreruperea scolii, fata de recluziunea in care traieste, ce l-a determinat sa consume si ce l-a determinat sa continue sa consume.. vorbiti mai mult despre drogul pe care l-a consumat decat despre persoana care a realizat consumul..

ma gandesc ca este posibil ca in valtoarea vietii sa fi pierdut contactul cu fiul dumneavoastra.. este normal si se intampla multor parinti, mai ales in aceste vremuri.. ar fi o greseala ca in urma acestui semnal de alarma sa ratati reconstruirea relatiei cu el. pentru ca pareti a fi mai interesat de efectele farmacologice ale unui praf, riscati ca de relatia dumneavoastra cu fiul sa se aleaga praful!.. nu aveti nevoie sa cititi ce gandeste intr-un jurnal, e ok sa-l intrebati si sa-i raspundeti la intrebari.. deschis, onest, barbateste.

nu va lasati speriat de tot ce circula pe net.. adevarul e ca nu prea stim mare lucru despre efectele pe termen lung ale acestor substante, dar este cel mai probabil ca, daca nu se repeta si nu se cronicizeaza consumul, aceste episod sa ramana ceea ce este acum: un semnal de alarma.

revin acum la prima paranteza: se intampla adesea ca parintii sa uite varsta biologica a fiilor si fiicelor lor.. sa se gandeasca in loc la o varsta mai comoda (5-10 ani) cand lucrurile erau mai simple, fiii erau cu adevarat copii, greselile lor erau nazbatii sau pozne si nimeni mai presus de mama si tata. uneori “copilul” are peste 30 de ani.. sigur, nu acesta este cazul dumneavoastra. insa chiar si la 14 ani, fiul dumneavoastra nu mai este un copil. este adevarat ca nici adult nu este. In aceasta zona gri a adolescentei, copilul se schimba si, uneori, parintii nu sesizeaza, nu au modele pentru cum sa se comporte sau refuza sa accepte realitatea acestor schimbari. ma uit la ce se intampla: fiul dumneavoastra a fost, oficial, retrogradat la nivelul de copil – i se face programul, i se face menul, i se interzice sa iasa din casa si sa stea pe calculator. sigur, doriti sa-l tineti departe de tentatii (si, de fapt, o pauza de acest fel este benefica pentru a oferi organismului odihna si resursele necesare refacerii), dar cat timp poate dura aceasta protectie? iar cand fiul dumneavoastra isi va relua viata de adolescent, parintii lui vor continua sa se raporteze la el ca la un copil?

in final, as dori sa va ofer cateva informatii despre procesul dependentei de substante. consumul de substante realizeaza o serie de modificari neurologice si de functionare a creierului care declanseaza nevoia de a continua consumul. Subiectiv, persoana simte o nevoie greu de controlat de a consuma, mai ales in anumite situatii care au legatura cu episoadele anterioare de consum (de exemplu, reclamele functioneaza ca declansatoare ale acestei pofte, la fel, insa, compania grupului de consumatori, un loc sau o stare emotionala asociate cu consumul). Pofta este marca adictiei si ea nu dispare complet mult timp de la ultimul episod de consum. De aceea, este nevoie ca cel care consuma sa stie la ce sa se astepte si sa aiba formate deja strategii de a face fata poftei. Tratamentul psihologic al adictiei presupune tocmai identificarea acestor situatii de risc si formularea de strategii active de contra-atac. Recaderea, un fenomen frecvent, apare atunci cand persoanei ii lipsesc abilitatile de a face fata cu succes unei situatii pentru care este (inca) nepregatit.

vorbiti mult in termeni medicali.. cred ca fiul dumneavoastra are mai multa nevoie de un psiholog decat de un medic.. si sper sa nu deveniti nici una nici alta.. fiul dumneavoastra are nevoie de un tata care sa accepte disparitia copilului care a fost si sa intampine cu bunavointa adultul care vrea sa devina.

Va doresc succes la amandoi!

Courage, the cowardly dog..

Courage este un caine. El traieste cu stapanii sai, Eustace si Muriel.

Din cand in cand, Eustace, “innebuneste”.. se schimba la fata.. batranelul aproape simpatic care isi citeste ziarul in fotoliul din fata televizorului se transforma intr-un monstru.. si Courage se sperie.

Biata Muriel, victima a “nebunului”, nu poate face nimic.. il suporta pe Eustace (“Muriel, where’s my dinner?”) si consecintele nesabuintelor sale, continua sa tricoteze si sa picoteasca in balansoar si, din cand in cand, innebuneste si ea..

Courage o iubeste foarte mult pe Muriel si face tot ce poate sa o salveze de la dezastrul pe care “nebunia” lui Eustace il produce in fiecare zi.. episod.

Toti trei locuiesc in the middle of nowhere.. deci nimeni nu poate face nimic in privinta chinuitului trai impreuna.. nu au unde pleca.. nu pot schimba nimic.. asa sunt vremurile in the middle of nowhere.

Nimeni nu pare sa-si puna vreo problema despre cum il afecteaza toata aceasta nebunie pe Courage, pentru ca el este doar un caine prost.. sau, in cel mai bun caz, un caine.. un caine gasit de Muriel in the middle of nowhere.

Sigur, Eustace (poate si Muriel) are motivele sale sa se comporte asa cu propriul caine, dar asta nu face o diferenta prea mare pentru bietul Courage.

Din cand in cand, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Courage pierde si el contactul cu realitatea.. vede lucruri si fiinte ingrozitoare, se sperie, urla.. dar, oricat de inspaimantat ar fi, Courage gaseste intotdeauna curajul de a-si salva biata mama si, in cele din urma, chiar si pe Eustace, sotul lui Muriel.. salvatul acestora doi devine misiunea lui in viata.. in serial.

Si toate acestea pentru acele cateva momente de fericire.. Muriel in balansoar, Eustace citind Nowhere News si Courage motaind in poala lui Muriel. Courage numeste asta dragoste, dar noi stim ca nu este asa.

***

m-am gandit la Courage si toti cei cei ca el, citind o stire de la sectiunea fapt divers..

de duminica..

Dr. : You don’t want to hurt anyone.
Samara: But I do, and I’m sorry. It won’t stop.

nu mai stiu din ce motiv, in splendida dupa amiaza de duminica, in drum dinspre magazinul de unde cumparasem mancare pentru motan .. m-am gandit la the ring.. mai exact la solutia de supravietuire (realizarea unei copii a casetei video ucigase). ca sa traiesti, trebuie sa inmultesti sursele raului.. sa le perpetuezi.

in Analiza Tranzactionala exista conceptul cartofului fierbinte. numele vine de la o expresie americana – passing the hot potatoe – si se refera la pasarea unei sarcini neplacute catre altcineva. eu scap si il las pe celalalt sa se descurce cum o sti. in at, cartoful fierbinte este reprezentat de deciziile auto-distructive pe care, inconstient, parintii le transmit mai departe copiilor. un cartof fierbinte poate fi transmis multe generatii la rand, fara sa-si piarda din fierbinteala. dimpotriva.

psihoterapiile psihodinamice au fost acuzate ca, prin teoriile lor, culpabilizeaza nejustificat parintii. si parintii au fost, la un moment dat, copii si un copil, acum la fel ca si cu treizeci de ani in urma, nu se afla in pozitia de a spune “draga mama, stiu ca ai nevoie de o persoana cu care sa vorbesti dificultatile de relatie pe care le ai cu sotul tau, tatal meu, dar eu am numai 5 ani si de fiecare data cand il vorbesti de rau pe tata, ma faci sa sufar. as vrea sa incetezi“.

ce imi place in the ring este ideea ca multiplicarea raului/a casetei este facuta nu doar pentru salvarea vietii mamei, dar si pentru salvarea vietii fiului care nu ar fi avut de ce sa vada o caseta video porno, cu atat mai mult una ucigasa, daca mama s-ar fi comportat responsabil. bineinteles, aici intervin motivele.. era o situatie dificila, mult stress, “tu cum te-ai simti, daca ai sti ca ai numai 5 zile de trait?” sau in varianta mai reala “atat a putut si a stiut ea, dar nu mi-au lipsit mancarea si hainele“, motive pe care trebuie sa fii de piatra sa nu le intelegi. le inteleg.

ca in celalalt film, “the romanian family“, in care mama (probabil avand un cartof fierbinte de la mama ei) este nefericita in relatie cu sotul si nu face din asta un secret la masa si nimic pentru a rezolva situatia. si cand cartoful devine prea fierbinte, il da mai departe.. “ma chinui pentru tine dragul meu.. draga mea.. ca sa ai si tu un tata!“.. si copilul il ia.. si  incepe trudnica munca de a invata de la parintii sai cum se practica nefericirea asta pe care o cauzeaza prin simpla sa nastere si cum, cand va creste mare, va gasi un altul caruia sa i-o treaca mai departe.

si asta pana cand cineva.. un terapeut.. un prieten.. un partener le va atrage atentia ca locul unui cartof  fierbinte este intr-o oala, preferabil termorezistenta..

doar ca nu este chiar usor sa-i dai drumul. ca in film, nu e usor sa decizi ca nimic rau nu se va intampla, daca decizi sa nu multiplici raul.. sa nu-l transmiti mai departe. mai ales cand ai un scop nobil, acela de a apara viata propriului copil.

pentru ca, pana la urma, the ring este povestea unei fetite parasita de parinti intr-un spital si a unui baietel lasat  prea mult timp singur in fata televizorului..

restul e anxietate..