Tag Archives: dopamina


conexiuni

la Viena, la Leopold Museum:

visions


aproape 100 de ani mai tarziu, teoria hiperdopaminergica in geneza schizofreniei spune, mai mult sau mai putin, acelasi lucru: “Conform acestui model, halucinatiile apar ca urmare a […] salientei anormale a reprezentarilor interne a perceptelor si amintirilor”.

Salienta unui stimul reprezinta un concept apropiat celui de motivatie.. din multimea de stimuli interni (si externi), doar cativa ne atrag atentia, sunt relevanti in acel moment pentru noi.. fie pentru ca ii asociem cu experiente placute, fie pentru ca ii asociem cu experiente neplacute.. o salienta crescuta are, de exemplu, tipatul copilului pentru mama (stimul extern).. amintirea persoanei dragi dupa ce aceasta nu mai este cu noi (stimul intern), etc. Psihoza este o stare in care stimuli anodini devin, ca urmare a cresterii secretiei de dopamina (spune modelul), extrem de relevanti.. delirul reprezinta efortul de a oferi o explicatie pentru aceasta stare anormala de salienta (sunt foarte atent si aud cu mare intensitate toate sunetele din apartament, deci probabil ca vecinii comploteaza impotriva mea)..

la fel, Wolf nu este un film despre un om caruia ii creste par pe fata cand este luna plina.. este un film despre un barbat care isi traieste psihoza.. simturile sale devin tot mai ascutite.. perceptia asupra lumii se schimba si, pentru a da un sens acestor experiente, se naste delirul..

Drogurile de abuz cresc nivelul de dopamina in creier.. in felul acesta, ele creeaza o stare apropiata de starea psihotica.. un consumator de cannabis sau amfetamine va “vedea” tot felul de asociatii si semnificatii intr-un mesaj banal la televizor.. intreaga realitate este perceputa mai intens.. gandurile si imaginile interne au putere mai mare asupra constiintei (ceea ce consumatorii descriu ca “a fi intr-un film” pe care simt nevoia sa-l comunice si altora). Acesta este un mod mai intens de a trai fenomenele interne (ganduri, imagini, amintiri) fata de modul “normal” in care aceste fenomene sunt un fundal peste care se suprapune experienta lumii exterioare.

Daca ne gandim la oamenii pe care ii numim “introvertiti”, “visatori”, “retrasi in lumea lor”.. am putea sa spunem ca, pentru acestia, salienta stimulilor interni este mai mare decat a celor externi.

“salienta crescuta a stimulilor interni”.. un alt fel de a spune “constiinta care se percepe pe sine”.. constiinta care se percepe pe sine tot timpul.. doar ca formula lui Kokoschka are o valoare de intelegere intuitiva imediata mai mare..

as propune, celor care vor sa inteleaga “dinauntru” schizofrenia, un exercitiu.. sa-l numim exercitiul Kokoschka.. fixati o alarma care sa sune peste 10 minute de la inceperea exercitiului.. faceti exercitiul cu ochii inchisi sau deschisi..  in tot acest timp, impuneti-va sa fiti constienti.. cat mai constienti de tot ce se intampla in jur si in capul vostru.. imaginile, sunetele, mirosurile, senzatiile, gandurile, amintirile, asociatiile, vocile.. imaginati-va ca aceasta este starea dumneavoastra normala si incercati sa gasiti o explicatie pentru ea.. cum va simtiti o data ce ati gasit-o?.. cum v-ati simti daca cineva v-ar spune sa renuntati la ea pentru ca e “falsa”? Incheiati exercitiul cand suna alarma sau oricand considerati ca devine prea inconfortabil.. apoi ganditi-va cum ar fi sa traiti asa luni si ani de zile..

si aceste concluzii ale autorului articolului citat, concluzii care stabilesc rolul psihoterapiei in tratamentul psihozelor.. nu doar medicamente care scad nivelul de dopamina din creier si reduc salienta stimulilor, ci si psihoterapia care modifica erorile de gandire pe care persoana le comite pentru a crea un sens in lumea sa de stimuli de intensitate aberanta:

Diminarea psihozei, desi asistata de medicamente, implica in cele din urma strategii psihologice care au un orizont de saptamani si luni, mai degraba decat secunde sau minute. Psihoza este o interactiune dinamica intre procesele neurochimice de tip bottom-up si procesele psihologice de tip top-down si nu un determinant inexorabil al biologiei. Daca asa stau lucrurile, psihoterapii specifice pentru psihoza ar trebui sa fie nu doar fezabile, ci sinergice cu efectul medicamentelor. In prezent, pentru majoritatea pacientilor, oferim modificatori ai procesului biologic (medicamente antipsihotice), dar nici un fel de ajutor specific pentru rezolutia cognitiv-psihologica.

*** aici, textul lui Kokoshka

of the internal representations of percepts and
memories.
Improvement of psychosis, although
assisted by drugs, finally involves psychological
strategies that have timelines of weeks and months, rather
than seconds and minutes.
Psychosis
is seen as a dynamic interaction between a bottom-up
neurochemical drive and a top-down psychological process
(140), not as an inescapably determined outcome of a
biology. If this is the case, then specific psychotherapies
for psychosis not only should be feasible but would be
synergistic with pharmacotherapies. At present, for most
patients we provide modifiers of the biological process
(antipsychotic drugs) but provide no specific help for the
cognitive-psychological resolution