Tag Archives: depresie


conferinta

astazi, de la 3, invitat sa iau parte in calitate de psihoterapeut la masa rotunda cu tema implicarii medicilor de familie in diagnosticul si tratarii depresiei, in cadrul Conferintei regionale a medicilor de familie organizata de Asociatia Medicilor de Familie Bucuresti.

pozitia mea de plecare, cuprinsa in aceste de doua citate gasite astazi, in timpul documentarii:

“depresia este incapacitatea de a construi un viitor” Rollo May – psihoterapeut existential american

“psihicul este mult prea important pentru a fi lasat pe mana psihiatrilor” – Garry Gutting, profesor de filosofie, intr-un editorial pentru The NY Times

despre internarea nevoluntara

sper ca discutiile din aceste zile pe marginea cazului Madalina Manole sa aduca la cunostinta cat mai multor oameni (si aici ma refer nu doar la pacienti si familiile acestora, dar si la medici, personalul de pe ambulanta si politisti care adesea nu-si cunosc atributiile legale) conditiile in care se poate realiza o internare nevoluntara intr-un spital de psihiatrie.

conform legii sanatatii mintale, internarea nevoluntara (internarea impotriva vointei pacientului) se poate realiza, dupa esecul incercarilor de a interna voluntar pacientul,  in urmatoarele conditii:

“Art. 45. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:

a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.

cine poate solicita internarea nevoluntara:

“Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
                  (2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”

legea mai specifica si institutiile responsabile sa realizeze transportul persoanelor in cauza la camera de garda a spitalului de psihiatrie:

“Art. 48 Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”

bineinteles, doar pentru ca cineva gandeste ca ar trebui sa fiu internat la psihiatrie, asta nu inseamna automat ca asa se va si intampla. Decizia ii apartine initial medicului psihiatru de garda, apoi unei comisii care se intruneste ulterior, iar pacientul si reprezentantii acestuia pot face apel in justitie.

statisticile aratau ca, la sfarsitul anilor ’90, in Romania, din totalul internarilor in spitalele de psihiatrie, mai putin de 1% erau nevoluntare. Asta in comparatie cu o medie de 20% in tarile din Europa de Vest. Explicatia acestei diferente masive nu consta in puterea de convingere a psihiatrilor romani, ci, mai degraba, in realizarea internarilor fara consimtamant si neraportarea acestora ca nevoluntare sau, cum s-a intamplat in cazul M.M., sistemul renunta la responsabilitatea fata de pacientii grav bolnavi care nu isi acceptau boala (intre timp, situatia s-a mai schimbat, dar nu posed statistici recente).

concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.

nu este vina familiei ca nu cunoaste legea, dar este vina sistemului medical ca nu a creat o punte de legatura intre sectia de toxicologie si camera de garda psihiatrie. poate se va intampla acum.

 

lui M.

Stimate Domn,
V-am urmarit acum cateva clipe la televizor si aveti perfecta dreptate. Aceasta mediatizare a suicidului Madalinei Manole face mult, chiar prea mult rau dar din pacate se pare ca cei din studioul Realitatii nu au inteles asta. Ma uit la sticla de pe geam si ma intreb daca sa ma indrept sprea ea sau nu. Tatal meu s-a sinucis cam la varsta mea, atunci nu i-am inteles gestul acum imi dau seama ca nu am inteles de fapt ce se petrec cu el, dar e tardiv. Poate intr-o buna zi am sa va caut. Pana atunci manac tone de ciocolata si schimb postul ca sa nu fac o tampenie.

Cu urari de bine si multumiri ca m-ati indepartat de sticla.

***

Buna ziua, M

Multumesc pentru mesajul tau. Ma ajuta sa stiu ca merita toata aceasta lupta – cu incompetenta presei.. cu zambetele superioare ale unor colegi ai mei psihiatri care considera sub demnitatea lor sa mearga sa vorbeasca la tv.

Acum, ca medic, simt ca e de datoria mea sa te instiintez ca depresia are o determinare genetica foarte importanta. Altfel spus, faptul ca tatal tau s-a sinucis (probabil ca urmare a unei depresii netratate) te pune pe tine la un risc considerabil mai mare de a face depresie. In plus, faptul ca esti femeie adauga la acest risc (femeile sunt mai la risc decat barbatii de a face aceasta boala.. cam de 2 ori mai la risc). Nu e singura boala unde se intampla asa.. diabetul, hipertensiunea arteriala, poliartrita reumatoida sunt boli in care genele joaca un rol cheie, chiar mai mare decat in depresie.

Totusi, oamenii nu sunt sclavii corpului lor.. si un risc genetic poate fi combatut. Asa cum cineva care are o ruda cu diabet poate sa nu faca boala daca mentine o dieta, controleaza dulciurile si face exercitii fizice, asa si cineva in situatia ta poate sa iasa la liman cu un pic de sport, prieteni buni, insistenta de a face lucruri placute chiar daca nu ai chef si, uneori, un pic de ajutor specializat.

Exista mai multe tipuri de ferestre. Sunt ferestre care dau spre moarte unde nu mai este nimic.. si sunt ferestre care deschid o cale spre viata. Acestea din urma le mai numim ‘schimbare’. Pentru cei cu gene neprietenoase cum este cazul tau.. uneori ferestrele acestea din urma sunt un pic mai greu de deschis. Dar o data deschise, va veni si un suflu nou.. o energie de viata nebanuita si constiinta mandriei de a fi izbandit. Si nu e nimic in neregula sa apelezi la un “geamgiu” 🙂

cealalta depresie..

de la un psihiatru batran:

“tu crezi ca depresia e chestia aia care tine sase luni, cinci criterii si trece cu pastile? dragul meu, astea sunt pentru functionarii de la companiile de asigurari.. pentru functionari..”

doizece

uneori.. ceea ce oamenii numesc depresie este doar refuzul de a accepta trecerea intr-o noua etapa de viata..

ok

lui E.

Am o problema, mare din punctul meu de vedere. Nu prea mai imi place nimic, dar absolut nimic. Aveam o multime de vise, am muncit mult si am realizat o parte din ele iar de restul nu-mi pasa prea mult. E ciudat, nu-mi mai doresc nimic asa cum imi doream inainte. Si ce ma sperie cel mai tare este faptul ca ma intreb cum este sa se termine totul. Cand merg cu metroul ma retrag de pe margine pt ca ma tem de ce as putea face odata aflata acolo. Mi se intampla la fel la trecerile de pietoni. Doar un pas si urmeaza doar liniste…  Imi dau seama cat de nerecunoscatoare sunt pentru tot ce am si asta face lucrurile si mai dificil de suportat. Nu-mi dau seama cu ce am gresit si unde am gresit. Nu-mi dau seama de ce sunt asa cum sunt. Am incercat sa ma schimb… dar nu prea am reusit. Orice as face, tot ramane un gol imens in sufletul meu. M-am saturat de cosmaruri si de senzatia permanenta de teama.

Nu este normal ca unui om sa-i fie frica de moarte si nu de viata? Eu de ce simt invers?

Si m-am saturat ca toata lumea sa-mi spuna sa am mai multa incredere in mine. Oare ce vad ei si nu vad eu? Intrebarea mea este: credeti ca prin psihoterapie pot gasi raspunsuri la intrebarile mele? Si solutii? Daca raspunsul este afirmativ, mi-ati putea face recomandari?

Draga E,

O sa incep cu un lucru pe care l-ai scris si cu care am fost foarte de acord – si eu ma satur uneori ca oamenii sa vina si sa-mi spuna ca vor de la mine sa le dau mai multa incredere in ei.. ca si cum eu as sta cu fundul pe un maldar de incredere in sine si tot ce am de facut este sa extrag vreo doua kilograme. Nu stiu ce-i aia incredere in sine, nu am vazut-o la fata vreodata.. si, in general, nu am intalnit doi oameni care sa aiba o definitie identica a acestui concept. Ce fac eu in aceste situatii este sa iau o fata tampa si sa intreb “ce-i aia?”.. si dupa ce ne convingem impreuna ca “incredere in sine” este inca o eticheta pe un borcan despre care nu stim ce contine, intreb “de fapt, ce ai nevoie cu adevarat de la mine?”.  Nu e o rutina, dar de multe ori e un excelent mod de a incepe o conversatie. Ti-l recomand!

Vorbesti de multe lucruri – de vise realizate, vise abandonate pe parcurs, de greseli, de dorinta de schimbare, de un gol sufletesc. Aceste lucruri fac parte din viata ta, laolalta cu multe altele. Vreau sa te invit sa le pui deoparte, deocamdata, si sa iei in considerare faptul ca, probabil, esti intr-un episod depresiv. Spun probabil, pentru ca nici un diagnostic nu poate fi pus pe baza unui e-mail. Depresia este o stare (unii ii spun boala, altii tulburare.. sunt doar alte cuvinte pentru aceleasi trairi) care poate surveni oricand in viata unui om si schimbarea care urmeaza este radicala – oamenii activi devin lipsiti de energie, din veseli devin apatici sau morocanosi, din darji devin anxiosi, le tulbura somnul (adesea se trezesc mai devreme decat ar fi intentionat si, neputand adormi la loc, se gandesc la lucruri urate), incep sa contemple suicidul si sa se gandeasca “poate ca e mai bine fara mine“, “la ce bun“, “vreau sa se termine cu tot chinul asta“. Depresia nu este rezultatul unor greseli, este o stare modificata a functionarii mintii noastre.

Si pentru ca mi-ai acordat permisiunea de a formula recomandari, iat-o pe cea mai importanta: mergi cat mai repede posibil si vezi un psihiatru cu competenta in psihoterapie sau un psihoterapeut care lucreaza indeaproape cu un psihiatru. Medicatia nu este intotdeauna necesara in tratarea depresiei, dar e bine sa existe ca optiune, chiar daca nu o accesezi. Un profesionist va decide impreuna cu tine (niciodata unilateral) daca este cazul sa recurgeti la aceasta optiune. Dupa ce vei iesi din acest episod de depresie, ar fi extraordinar daca ai putea sa continui si sa te uiti la acele lucruri de care vorbeai – visele realizate, visele abandonate pe parcurs, greselile, dorinta de schimbare, golul sufletesc. Acum, urgenta (si nu folosesc cuvantul in van) este alta. Esti in pericol si este nevoie sa iesi din acest loc urat.

Poate ca sperai la alte solutii.. poate ca ai fi dorit interpretari si piste largi pentru gandirea speculativa. Va fi timp si pentru acestea. Acum e timpul sa ai grija de copilul speriat din tine, care nu mai poate face fata.

Inca ceva: in aceasta tara (si in multe altele), daca ti-as fi spus ca suferi de o tumora la ficat, oamenii nu ar ridica din sprancene asa cum o fac atunci cand cineva afirma ca sufera de depresie. E ciudat ca societatea omeneasca a ajuns sa investeasca enorm in vindecarea bolilor corpului, in timp ce problemele mintii si creierului nostru (un instrument infinit de complicat si de vulnerabil) sunt uitate, micsorate, inrusinate. Lasa vocile (de afara sau din capul tau) care spun ca doar “nebunii se duc la psihiatru” sau “oamenii puternici nu cer ajutor” sa treaca. Iarta-le, ca nu stiu ce spun. E adevarat ca, poate, ai reusi si de una singura. Poate.. Eu, cand ma pierd printr-un oras necunoscut, opresc un trecator, imi pun increderea in cunostintele lui si il rog sa-mi arate drumul. De ce mi-as pierde timpul si energia incercand sa ies din labirint de unul singur, de ce sa-mi fie mai greu, cand poate fi mai usor daca ma las ajutat..

Cu speranta ca vei alege sa-ti fie mai usor,

Eugen

biberonul

“si apoi erau in masina, conduceau. un dobitoc calca acceleratia si incerca sa ii buseasca in timp ce virau la stanga.

– copilas, de ce vor oamenii sa intre in noi cu masina?

– pai, mami, asta e pentru ca sunt nefericiti si oamenilor nefericiti le place sa le faca rau si altora.

– si oameni fericiti nu exista?

– exista multi oameni care se prefac doar ca sunt fericiti.

– de ce?

– pentru ca le e rusine si frica si nu au curajul s-o recunoasca

– tie ti-e frica?

– eu am curaj sa recunosc doar fata de tine – mi-e atat de frica, mama, ca simt ca am sa mor in orice clipa

– copilas, vrei sa-ti dau biberonul?

– da, mami, stai sa ajungem acasa.”

Charles Bukowski, “Povesti despre nebunia obisnuita”

 

nu toti oamenii nefericiti fac rau altora. unii se insingureaza si “se multumesc” sa-si faca rau siesi.

si figurile parentale vegheaza de acolo de sus, neatinse de suferinta oamenilor, ca zeii din Olimp macelul de sub zidurile Tebei, ca Iahve asista la supliciul Fiului, privesc la scenele de automutilare.

doar ca biberonul nu vine, nu-l mai putem primi. si speranta ca poate, intr-o zi…

lista celor 10

ministerul sanatatii anunta intr-un comunicat de presa:

Ministerul Sănătăţii va introduce în sistemul sanitar ghiduri şi protocoale terapeutice pentru primele 10 patologii. Primele ghiduri şi protocoale se vor elabora pentru bolile:

 

1.       Cerebrovasculare

2.       Cardiopatia ischiemică şi infarctul

3.       Hipertensiune arterială

4.       Bolile pulmonare cronice

5.       Cancerul de col, de sân, de prostată şi de colon

6.       Diabetul zaharat

In acelasi timp, un raport al parlamentului european avertizeaza ca pana in 2020, depresia va deveni cea mai frecventa boala din lumea civilizata.

Probabil ca “lumea civilizata” este, pentru aceasta tara si oamenii care o conduc, un obiectiv nerealist, de neatins pana in 2020. Altfel, depresia si-ar fi gasit cu siguranta un loc pe lista celor 10. Foarte bine.. atunci poate ministerul sanatatii ar fi interesat sa afle despre acest comunicat al organizatiei mondiale a sanatatii (oms) care spune ca “in tarile in curs de dezvoltare, 75% din persoanele care au nevoie de ingrijiri de sanatate mintala nu ajung sa le primeasca” si solicita dezvoltarea de urgenta a acestor servicii.

 

Indiferent de “diagnosticul” pe care unii sau altii il pun starii economiei romanesti, poate ca autorii listei celor 10 ar fi bine sa stie ca: 

  • daca e sa luam in considerare frecventa, (poate ca va va surprinde sa aflati ca) cele mai frecvente probleme de sanatate care afecteaza omenirea sunt: anemia, migrenele si pierderea auzului (Global Burden of Disease, WHO, 2004). Alaturi de ele, OMS mai adauga astmul, artrita, depresia si viermii intestinali.
  • pierderea auzului, a vederii la varsta adulta si tulburarile psihice (depresia, abuzul de alcool, psihozele) sunt cauzele de dizabilitate cele mai frecvente in lume. depresia este a treia cauza de dizabilitate la nivel global. abuzul de alcool a 7-a.
  • tulburarile neuropsihiatrice cauzeaza mai multa dizabilitate decat bolile cardiovasculare sau cancerul.

Oricum, aceasta lista consfinteste dezinteresul total al ministerului sanatatii fata de problematica sanatatii mintale in romania, esecul monitorizarii europene post-aderare in acest domeniu si ineficienta renascututlui (de 6 luni) centru national de sanatate mintala, institutie din care imi dadeam demisia in urma cu exact 1 an, satul sa tot bat la usi inchise.

 

sa fie oare pentru ca, uneori, oamenii incearca sa-si indulceasca starile depresive cumparandu-si masini scumpe? asta ar fi o gluma ieftina.. pentru mine, ca om care a lucrat in/pentru acest minister, raspunsul este altul: incompetenta crasa a majoritatii angajatilor si lupta pentru fonduri a pasalelor din medicina romaneasca. cine ar putea scrie un ghid despre cum sa tratam aceasta boala?