NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

“Este vorba de băiatul meu de 14 ani. A consumat “etnobotanice”, nu stiu cu exactitate cat timp si nici in ce cantitati, el sustine ca este vorba de 4 luni – Pure by Magic. L-am izolat (nu mai merge la scoala, nu mai iese din casa, fara telefon si internet). Este in permanenta supravegheat. Intreaga familie a pornit pe drumul salvarii lui cu orice chip. De cand am aflat (cateva zile) caut disperat raspunsuri si solutii, din pacate pana acum n-am reusit sa aflu decat: - formulele chimice ale drogurilor sunt practic necunoscute si se modifica relativ des; - miturile urbane privind consumul, dependenta si efectele pe termen mediu si lung nu au legatura cu adevarul; - efectele spuse de fiul meu se apropie mai mult de cele date de consmul de amfetamine, din punct de vedere: fizic a scazut in greutate, lipsa nevoii de somn si mancare, scaderea puterii de concentrare, scaderea capacitatii de exprimare; - in cursul unei saptamani de supraveghere: a distrus dozele pe care le avea ascunse (din proprie vointa si fara ca noi să-i fi cerut-o), mananca foarte des, doarme foarte mult ( mai mult de 12 ore/24), pare hotarat sa renunte la consum, are coerenta in exprimare, la fel si puterea de concentrare pare sa creasca; – pot sa interpretez ca adevar toate aceste lucruri la un copil de 14 ani oricat de mult de mult mi-as dori? Ma refer la promisiunea de a nu mai consuma, de a renunta la anturaj, de a relua cursurile scolare. - pe termen mediu mi-am propus: o dieta sanatoasa (atat cat se poate financiar), exerciții fizice (gimnastica), plimbari in aer liber, cand se va putea excursii pe munte, citit, tinerea unui jurnal pe care sa mi-l arate daca vrea; - cum si de unde pot procura lucrari de specialitate, sfaturi, asistenta? - sunt voci care spun ca substantele componente ale drogului (Pure by Magic si nu numai) ataca invelisul de mielina al neuronilor, ducand la distrugerea acestuia in timp; - de asemenea in urma consumului (nu stiu perioada si cantitatea) in timp se instaleaza simptome asemanatoare schizofreniei; - nu am gasit nimic referitor la perioada dinaintea sevrajului, momentul critic si procedurile de dupa; Dupa cum v-ati dat seama sunt hotarat sa imi salvez copilul cu orice pret si din pacate bagajul meu de cunostinte in problema drogurilor este minimal. V-as fi profund recunoscator pentru sfaturi și indrumări.”

daca ar fi sa incep intr-o maniera psihanalitica, as remarca faptul ca ati repetat, probabil din greseala, cuvantul “mult” legat de dorinta ca semnele bune pe care le-ati constatat la fiul dumneavoastra sa reprezinte “adevarul“. sigur, situatia pe care o descrieti este foarte serioasa si nu e loc de psihanaliza acum, aici. retin, insa, dorinta de a face ceva pentru fiul dumneavoastra.. o dorinta mare.

(acesta este locul unde ati putea sa remarcati faptul ca am scris fiul, nu copilul)

si dorinta dumneavoastra mare poate fi un motor puternic de schimbare spre bine.. exista, din ce spuneti, semne ca aceste schimbari in bine se produc deja (cresterea apetitului, reglarea somnului, distrugerea rezervelor de drog).. probleme pot aparea atunci cand ceilalti nu se mai pot face auziti din cauza ca uruitul produs de acest motor este prea puternic. ati pomenit din belsug despre ce vreti, ce sunteti dispus sa faceti, cat sunteti dispus sa investiti, despre masurile pe care le-ati luat.. dar nimic despre cel in cauza.. fiul dumneavoastra.. ce spune el, ce vrea el, ce simte fata de intreruperea scolii, fata de recluziunea in care traieste, ce l-a determinat sa consume si ce l-a determinat sa continue sa consume.. vorbiti mai mult despre drogul pe care l-a consumat decat despre persoana care a realizat consumul..

ma gandesc ca este posibil ca in valtoarea vietii sa fi pierdut contactul cu fiul dumneavoastra.. este normal si se intampla multor parinti, mai ales in aceste vremuri.. ar fi o greseala ca in urma acestui semnal de alarma sa ratati reconstruirea relatiei cu el. pentru ca pareti a fi mai interesat de efectele farmacologice ale unui praf, riscati ca de relatia dumneavoastra cu fiul sa se aleaga praful!.. nu aveti nevoie sa cititi ce gandeste intr-un jurnal, e ok sa-l intrebati si sa-i raspundeti la intrebari.. deschis, onest, barbateste.

nu va lasati speriat de tot ce circula pe net.. adevarul e ca nu prea stim mare lucru despre efectele pe termen lung ale acestor substante, dar este cel mai probabil ca, daca nu se repeta si nu se cronicizeaza consumul, aceste episod sa ramana ceea ce este acum: un semnal de alarma.

revin acum la prima paranteza: se intampla adesea ca parintii sa uite varsta biologica a fiilor si fiicelor lor.. sa se gandeasca in loc la o varsta mai comoda (5-10 ani) cand lucrurile erau mai simple, fiii erau cu adevarat copii, greselile lor erau nazbatii sau pozne si nimeni mai presus de mama si tata. uneori “copilul” are peste 30 de ani.. sigur, nu acesta este cazul dumneavoastra. insa chiar si la 14 ani, fiul dumneavoastra nu mai este un copil. este adevarat ca nici adult nu este. In aceasta zona gri a adolescentei, copilul se schimba si, uneori, parintii nu sesizeaza, nu au modele pentru cum sa se comporte sau refuza sa accepte realitatea acestor schimbari. ma uit la ce se intampla: fiul dumneavoastra a fost, oficial, retrogradat la nivelul de copil – i se face programul, i se face menul, i se interzice sa iasa din casa si sa stea pe calculator. sigur, doriti sa-l tineti departe de tentatii (si, de fapt, o pauza de acest fel este benefica pentru a oferi organismului odihna si resursele necesare refacerii), dar cat timp poate dura aceasta protectie? iar cand fiul dumneavoastra isi va relua viata de adolescent, parintii lui vor continua sa se raporteze la el ca la un copil?

in final, as dori sa va ofer cateva informatii despre procesul dependentei de substante. consumul de substante realizeaza o serie de modificari neurologice si de functionare a creierului care declanseaza nevoia de a continua consumul. Subiectiv, persoana simte o nevoie greu de controlat de a consuma, mai ales in anumite situatii care au legatura cu episoadele anterioare de consum (de exemplu, reclamele functioneaza ca declansatoare ale acestei pofte, la fel, insa, compania grupului de consumatori, un loc sau o stare emotionala asociate cu consumul). Pofta este marca adictiei si ea nu dispare complet mult timp de la ultimul episod de consum. De aceea, este nevoie ca cel care consuma sa stie la ce sa se astepte si sa aiba formate deja strategii de a face fata poftei. Tratamentul psihologic al adictiei presupune tocmai identificarea acestor situatii de risc si formularea de strategii active de contra-atac. Recaderea, un fenomen frecvent, apare atunci cand persoanei ii lipsesc abilitatile de a face fata cu succes unei situatii pentru care este (inca) nepregatit.

vorbiti mult in termeni medicali.. cred ca fiul dumneavoastra are mai multa nevoie de un psiholog decat de un medic.. si sper sa nu deveniti nici una nici alta.. fiul dumneavoastra are nevoie de un tata care sa accepte disparitia copilului care a fost si sa intampine cu bunavointa adultul care vrea sa devina.

Va doresc succes la amandoi!

it’s not enough to own a house to feel at home..

“Nu, asta n-o să se întîmple în nici un caz! rosti străinul cu o neclintită convingere.

— De ce, mă rog?

— Pentru că, urmă el, aţintindu-şi ochii îngustaţi spre cer, unde, presimţind răcoarea serii, păsări întunecate însăilau neauzit bolta, pentru că Annuşka a şi cumpărat uleiul de floarea- soarelui, şi nu numai că l-a cumpărat, dar l-a şi vărsat. Aşa că şedinţa nu va mai avea loc. După aceste cuvinte, e de la sine înţeles că în umbra teilor se lăsă tăcerea.”

Maestrul si Margareta, Mihail Bulgakov

impresionanta desfasurare de forte la guvern.. ministrul sanatatii, politia, ministrul agriculturii (???) si premierul insusi s-au adunat sa gaseasca solutia care va interzice drogurile in Romania.. dar, ca la radio erevan, nu drogurile, doar etnobotanicele, si nu etnobotanicele, doar magazinele se vrea a fi inchise o data si pentru totdeauna..

prezenta ministrului agriculturii este probabil justificata de particula “botanice”, iar prezenta primului ministru este pentru “etno”, caci Romania a ramas o tara in care lucrurile se misca doar cand seful guvernului se implica in persoana..

in acest timp, niste oameni s-au adunat in piata sa strige “jos etnobotanicele!“..

si ma gandesc ca Annuska a varsat deja uleiul si accidentul este inevitabil.. exista o masa mare de oameni care traiesc la periferia societatii, in saracie si ghetouri, fara slujbe, dar cu obisnuinta de a se descurca ei cumva, dintre acestia multi au ajuns sa consume si sunt deja dependenti de aceste substante, exista un potential urias pentru noi substante de a fi sintetizate si facute accesibile prin cele mai diverse mijloace, interventiile de prevenire au ramas la nivelul “spune nu drogurilor” si “alege viata”,  avem mai multe locuri disponibile in puscarii decat in centre de tratament si autoritati neinformate si opace la posibilitatea de a solicita consultanta sau de a face si altceva in afara de a interzice si atat..

ce se va intampla cand tinerii vor continua sa consume, cumparandu-si plicurile pe internet sau de la coltul strazii? probabil ca se va spune “noi ne-am facut datoria, am inchis magazinele, daca astia continua sa consume inseamna ca sunt niste drogati nenorociti si la puscarie cu ei..!“

intre timp, in uk, guvernul a solicitat si primit un raport stiintific despre caracteristicile, riscurile si masurile de luat in ce priveste canabinoizii sintetici cunoscuti sub numele de “spice”.. si nu, ministerul mirodeniilor nu a fost chemat la consultari.

“Trebuie să tragem şi nişte învăţăminte, pentru că s-a dezvoltat în timp o anumită agresivitate faţă de mineri, de minerit şi de Valea Jiului. (…) Au fost motive, e adevărat că au fost motive, dar oricum nu sunt singurii care pot fi blamaţi. Nu minerii au introdus violenţa în politica românească”, a subliniat Ion Iliescu..

RL

in cabinetul unui psihanalist foarte tacut, care se multumeste sa dea din cap si sa mhm-ie din cand in cand, care nu protesteaza la incercarile de manipulare ale clientului si nu da semne de exasperare, unde sedinta se incheie o data la 4 ani si se reia in acelasi format cateva luni mai tarziu, la un moment dat, patologia se rosteste singura..

“Daca pe mine ma intrebati, un punct de vedere personal, eu as vrea sa se faca disponibilizari in politia romana. Pentru ca este un moment extrem de prielnic de modernizare a politiei si de asanare a mediului politienesc. Avem suficienti politisti betivi, nenorociti.”

Liviu Popa, Inspector General al Inspectoratului General al Poliţiei Române

domnul Popa este, pe scara ierarhica, seful agentiei nationale antidrog, aflata in subordinea igpr.. pe site-ul acesteia sta scris: “România continuă să dezvolte, la nivel naţional şi local, un sistem integrat de servicii de prevenire şi tratament. Au fost create 47 de centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, câte unul în fiecare dintre cele 41 de judeţe din ţară şi şase în Bucureşti“.. angajatii din cele 47 de centre (peste 200) ar trebui sa se ocupe cu tratarea betivilor nenorociti de care vorbeste domnul Popa..

ma gandesc la cei cativa oameni buni pe care ii cunosc si lucreaza in ana.. ce zile triste au ajuns sa traiasca..!

Vineri 28 Ianuarie, ora 17:00, Clinica de psihiatrie, psihoterapie si dezvoltare personala PsyMotion, gazduieste vernisajul expozitiei de fotografie “In spatele usii” semnata de Ileana Gabriela Szasz, avand ca tema aspecte devenite constiente in procesul de terapie. Expozitia va fi deschisa in perioada 28 Ianuarie- 4 februarie 2011, intre orele 12 – 19. Mai multe detalii aici.

Pastorala (II)

William Carlos Williams

Cand eram mai tanar

imi era clar

ca va trebui sa ajung cineva.

Acum, mai batran,

umblu pe strazi laturalnice

admirand casele

celor foarte saraci:

acoperisul iesit in afara

curtile ticsite

cu vechi plase de sarma, cenusa,

mobila stricata;

gardurile si closetele

ridicate din doage

si bucati de cutii, toate

spoite, daca am noroc,

intr-un verde-albastrui

bine ros de vreme care

ma satisface cel mai mult din toate culorile.

Nimeni

nu va da crezare acestui lucru

de mare importanta pentru natiune.

trad. de E Hriscu

Tbilisi este Bucurestiul in urma cu douazeci de ani.. un Bucuresti in care casele vechi din centru nu au fost inlocuite cu blocuri, ci lasate sa se-nvecheasca si sa se incline in toate directiile.

In Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor ’90, strazile si parcarile sunt pline de masini de lux.. parterul cladirilor adaposteste, din 50 in 50 de metri fie un casino, fie o casa de schimb valutar.. supermarketurile afiseaza in ferestre doar sticle cu alcool, iar presedintele traieste intr-un palat in mijlocul mahalalei..

in Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor ’90, oamenii se imbraca in negru si circula cu maxi-taxi..

in Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor ’90 drogurile sunt peste tot si nimeni nu vorbeste de ele.. politia te poate aresta si pentru cele 0.05 grame de substanta adunata de pe peretii unei seringi folosite, iar consumatorii se ascund si continua sa traiasca si sa moara cu seringa in vena..

in Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor ’90, exista o inchisoare de lux, unde oaspetii de peste hotare sunt invitati sa vada celulele cu 6 paturi si peretii proaspat vopsiti ai camerelor unde 50 dintre ei primesc tratament.. ace sterile nu exista, pentru ca in Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor ’90, oficial nu exista droguri in inchisori.. nici sex intre detinuti, deci nici nevoie de prezervative nu e..

in Tbilisi, ca in Bucurestiul anilor 2020, exista o catedrala urata si mare.. cea mai mare, de fapt a treia cea mai mare catedrala ortodoxa din lume.. oamenii sunt foarte mandri de ea si nimeni nu socoteste ce s-ar fi putut de fapt face cu banii care au ridicat-o.. este atat de mare, incat in subsolul ei au mai construit o biserica.. iar curtea catedralei mai adaposteste inca sapte lacasuri de inchinaciune.. drumul pana la portile neterminate e presarat cu hartoape, cersetori si masini mercedes..

in Tbilisi, cei de varsta mea si-au petrecut jumatate din viata in conditii de razboi si asta se vede..

in Tbilisi, oamenii au trait nu doar cu anxietatea nenorocirii mereu anuntata la televizor sau in ziare si asta se vede..

la treizeci de kilometri de Tbilisi, exista o biserica din secolul sase si inauntru se mai gaseste, inca, o piatra octogonala.. este postamentul pe care, in urma cu o mie cinci sute de ani, se ridica una din primele cruci ale crestinismului care urma sa cucereasca lumea..

si aceasta biserica si altele ca ea reprezinta spiritul poporului georgian.. si asta se vede pe strada, in felul in care oamenii te privesc indelung in ochi, fara frica..

si aici.. lucrurile se despart iremediabil..

unde am fost invitat sa sustin un training pe tema tratamentului de substitutie in dependenta de opiacee.

initial intelesesem ca evenimentul este finantat de Natiunile Unite.

am aflat aici ca biroul local al UN este doar administratorul banilor care, de fapt, provin de la ministerul roman al afacerilor externe.

dupa amareala initiala (la epuizarea finantarilor internationale, statul roman a refuzat sa mai finanteze serviciile pentru prevenirea raspandirii hiv printre consumatorii de droguri), am putut vedea si partea plina a paharului.. fondurile MATRA ale ministerului olandez de externe functioneaza intr-o maniera similara, promovand specialistii tarii si deschizand calea unor colaborari viitoare.

daca nu as sti ce stiu acum despre Bill Zeller, acum cand ma uit peste fotografiile adunate pe un site de prietenii si colegii sai.. m-as gandi ca Bill este un norocos.. tanar, frumos, inteligent, doctorat la princeton, intern la google.. poate ca m-as gandi ca ar avea o problema cu alcoolul (roseata din obraji si prezenta paharului in mana in multe din poze).. sau, urmarind directia privirii, aproape mereu in jos sau intr-o parte, si zambetul stanjenit, m-as gandi ca e putin timid si neindemanatec in relatiile cu ceilalti.. dar pana la urma, nu-i asa, mai toti programatorii au hibe in comportamentul de socializare..  m-as gandi ca ar putea chiar deveni the next zuckerberg sau “doar” vp intr-o companie din sillicon valley, casa, masina, sotie, copii si un divort dupa 40 de ani.. ma gandesc ca, pentru cea mai mare parte a vietii sale de adult, Bill a crezut si el ca si mine..

pe 5 ianuarie 2011, Bill s-a sinucis si a lasat in urma o scrisoare

o scrisoare despre intuneric, viata in intuneric si moartea in intuneric

o scrisoare care incepe asa:

“My first memories as a child are of being raped, repeatedly.”

daca abuzul sexual ar fi o boala a copilariei, Bill ar fi un excelent clinician. un clinician al propriei suferinte. la un moment dat, scrisoarea este o insirare de simptome:

“I’m not particularly interested in debating What Assange Did or Whether Assange Is A Rapist, and I’d appreciate it if we could steer clear of that in the comments section. Rather, I’m interested in pushing back on the primary media narrative about this case, which is that women lie and exaggerate about rape, and will call even the littlest thing — a broken condom! — rape if they’re permitted to under a too-liberal feminist legal system.”

BG

Exhale – o linie telefonica unde femeile care au trecut prin experienta unui avort (dar si partenerii acestora sau alte persoane direct implicate) pot beneficia de consiliere profesionista

un reality-show care abordeaza problema avortului la tinerele adolescente (aici,  o recenzie).

un blog cu sfaturi pentru fetele si femeile care ies dintr-o relatie, plus alte chestiuni femini-st(n)e – (un raspuns inteligent si frumos construit din punct de vedere psihologic aici)

Increase Your Chances – o campanie de constientizare a problemelor de fertilitate in cuplu si a faptului ca, de multe ori, exista solutii medicale

un alt blog despre discriminarea femeilor si altor minoritati in lumea… gamerilor.

admir capacitatea americanilor de a-si pune in practica ideile.. to walk the talk.. mai ales atunci cand the talk este (ca in cazul citatului de mai sus) inteligent sustinut.