in chestiunea drogurilor legale, mi-e clar, nimeni nu mai asculta pe nimeni. societatea romana a mai gasit un subiect de polarizare – sa se interzica sau nu. Paradoxal sau poate nu (pentru ca sunt mai ancorati in realitate), patronii si sustinatorii magazinelor “de vise” au pozitii mai rezonabile decat demnitarii si “specialistii” statului roman. Se uita ca tocmai pentru ca aceste magazine exista, am putut descoperi foarte repede intrarea pe piata a unei substante periculoase cum e mephedrona. Daca institutiile statului si-ar fi facut la timp datoria, problemele ar fi fost minime. In schimb, in cazul in care mephedrona ar fi ajuns in tara ca substanta ilicita, problemele ar fi fost mai dificil de gestionat.
Ministerul Sanatatii si-a pierdut orice fel de autoritate in problemele de sanatate publica. Mesajele sale (cum s-a intamplat si in cazul vaccinului anti-gripal) nu poarta greutatea autoritatii responsabile si competente – sunt doar inca un subiect de presa, bun de aruncat in ridicol.
***
ce sustin eu:
1. problema consumului de droguri este in primul rand o problema de sanatate publica si abia apoi o problema de siguranta publica. in 2009, au fost de 3 ori mai multi oameni arestati pentru infractiuni la regimul drogurilor decat oameni tratati pentru tulburari legate de consumul de droguri. si asta, in conditiile in care tratamentul este de peste 10 ori mai ieftin decat incarcerarea.
2. decriminalizarea posesiei pentru consumul propriu de cannabis si produse din cannabis ca modalitate de orientare a consumatorilor catre substante mai putin periculoase (se estimeaza ca exista 500 000 de consumatori de droguri legale.. riscam sa-i transformam pe acesti oameni in infractori)
3. infiintarea sistemului prin care consumatorii de orice alte substante ilicite pot alege intre tratamentul dependentei de substante sau consiliere privind abuzul de substante, pe de o parte, si pedeapsa privativa de libertate, pe de alta
4. deblocarea mecanismului de finantare a serviciilor de sanatate prin intermediul ong-urilor (asa cum se intampla in uk, in olanda) ca o metoda de creare rapida de servicii noi, accesibile.
5. monitorizarea produselor vandute prin magazinele de droguri legale ca sursa de informatii privind substantele noi care intra pe piata si gradul lor de periculozitate
6. reinfiintarea Agentiei Nationale Antidrog in subordinea Ministerului Sanatatii sau a Primului Ministru ca institutie de promovare a sanatatii publice, nu organ de represiune si combatere a traficului. in recentul raport al igpr se afirma ca prin reorganizarea unor agentii s-au realizat economii de 700 000 de euro, in conditiile in care doar in ana s-au investit, pana la desfiintarea ei, peste 25 de milioane de euro.
7. derularea unor campanii de informare a elevilor si prevenire a consumului de orice fel de substante in scoli (cum a fost proiectul Stiu ca Pot)
8. formarea de specialisti din domenii diverse (medici, psihologi, profesori, consilieri scolari, preoti) in problemele asociate consumului de substante
9. infiintarea unui consiliu format din profesionisti in domeniu care sa consilieze guvernul si parlamentul in privinta politicilor statului in domeniul consumului si traficului de substante psihoactive, atat licite cat si ilicite
10. si, mai ales, respectarea drepturilor omului in cazul consumatorilor de droguri.. scene ca cele in care tineri prinsi ca detin o cantitate mica de droguri usoare sunt arestati, abuzati de politisti si aratati la televiziuni ca niste dealeri odiosi sunt o rusine si o drama a acestei natii.
***
in chestiunea drogurilor legale, eu ma opresc aici. toate interventiile mele publice sau pe canale oficiale au ramas fara vreun raspuns. nici eu, nici vreunul dintre colegii mei specialisti in domeniul problemelor legate de consumul de substante nu am fost solicitati de institutiile statului sa oferim un punct de vedere. sper ca demersul meu sa fi oferit macar informatia necesara unor tineri in pericol si parintilor acestora. atat.