de o parte, luminile televiziunilor, butaforia si efervescenta sloganurilor cu miza politica, stimulata de becul rosu.. transmitem live.

de cealalta parte, in umbra, masa amorfa de “pulsiuni”.. monarhiste, nationaliste, feministe, libertariene de stanga sau de dreapta, zvacniri ale trecutului pietei si nelipsita proximitate a urii.

in mijloc, sirul neintrerupt de masini, gardurile si jandarmii asigura ca partea intunecata a pietei nu va ajunge la luminile rampei.. constientul si inconstientul raman separate.. ordinea este pastrata.

si, din cand in cand, umbra irumpe in constient.. violenta, irationala, pedepsitoare, destabilizatoare, ca un simptom, ca un atac de panica, de exemplu.

]]> http://eugenhriscu.ro/2012/01/24/luminile-umbra/feed/ 1 http://eugenhriscu.ro/2012/01/21/jandarmul-cel-bun/ http://eugenhriscu.ro/2012/01/21/jandarmul-cel-bun/#comments Sat, 21 Jan 2012 13:51:00 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=2387 in piata universitatii, in fiecare seara, oameni si jandarmi. din afara, toti jandarmii arata la fel. in uniforme negre, ca in matrix, agentii smith.

si la spitalul de psihiatrie, unde lucrez din nou de cateva luni, violenta este adesea prezenta. violenta indreptata catre sine sau catre altii, cu motive inteligibile sau fantasmagorice. iar noi, angajatii din sistemul public de ingrijiri de sanatate mintala, cel mai adesea imbracati in alb, suntem acolo sa o controlam, sa o risipim, sa o transformam in altceva.

la spitalul de psihiatrie nu exista jandarmi. exista o firma privata care angajeaza cativa bodyguards de felul celor pe care ii intalnesti in magazine si banci. sunt putini si neinstruiti, imbracati in bumbac visiniu, ponosit, nu exoscheletul in care sunt incorsetati jandarmii din piata. in 2010, pe cand conduceam o sectie de tratament al dependentei de heroina in cadrul spitalului, am rugat doi astfel de bodyguards sa mearga sa rezolve o situatie mai tensionata cu un grup de pacienti. mi-au raspuns, pe un ton rugator si oarecum speriat, “mergeti dumneavoastra, domnu’ doctor si vorbiti cu ei, ca de dumneavoastra asculta”. si am mers.

la spitalul de psihiatrie, in imensa majoritate a cazurilor, violenta este rezolvata prin interventia unui specialist, pe care l-as numi jandarmul cel bun, un om care cunoaste tehnici de stopare a escaladarii violentei. ca de exemplu:

- recunosti si anticipezi ca un anumit nivel de violenta este de asteptat atunci cand oamenii trec prin situatii exceptional de grele sau dureroase

- nu comunici de pe pozitii de forta, de autoritate infailibila

- nu pui persoana violenta cu spatele la zid, nu-i dai impresia ca nu are de ales decat sa se supuna neconditionat

- comportamentul violent nu abroga respectul cu care orice om merita tratat de un angajat in sistemul public

- stabilesti ca pozitia ta este sa ajuti persoana violenta sa gaseasca o solutie la problemele care au adus-o in acel punct

- violenta fata de obiecte este, pana la un punct, un mod de eliberare a furiei, nu o declaratie de razboi

- violenta fata de oameni este inacceptabila

nu am regasit nimic din toate acestea in niciuna din interventiile jandarmilor din ultimele zile din piata universitatii. dimpotriva. am vazut escaladarea starii de agitatie si nervozitate a protestatarilor prin comasarea unui numar mare de jandarmi si tehnica de lupta. am vazut folosirea nediscriminatorie a fortei. cateva vitrine sparte nu justifica ceea ce a urmat in zilele de sambata, 14 si duminica, 15 ianuarie. jandarmul cel bun, daca exista, nu a fost in acele zile in piata.

mai exista, insa, un tip de aparatori ai ordinii in cadrul spitalului de psihiatrie. inca de la numirea ca director interimar al spitalului, printr-un ordin semnat de ministrul sanatatii interimar adriean videanu, in ultima sa zi de mandat, doamna doctor orl-ist boer a venit insotita de doi bodyguards. bine hraniti si bine claditi, ei sunt acolo sa o protejeze pe doamna director impotriva unui pericol nestiut. prezenta lor a creat rumoare si agitatie printre medici, care s-au considerat jigniti si au luat o pozitie publica (fara urmari, deoarece legaturile de sprijin ale doamnei director sunt mai puternice decat vocea medicilor din spital).

acest tip de atitudine si de aparatori ai ordinii publice sunt trimisi, cu sutele, in piata universitatii in fiecare seara, pentru a apara acelasi tip de oameni, pe boer-ii care au dobandit autoritatea in acelasi fel.

F. Pessoa

Se naste-un zeu, altii mor. N-a venit, n-a plecat

Adevarul: doar Eroarea-i modificata.

Pare-se ca o noua Eternitate ni s-ar fi dat,

Dar era mult mai buna cea de-altadata.

***

Oarba, stiinta scurma degeaba-n pamant.

Nebuna, Credinta se amageste cu al ei cult.

Un nou Dumnezeu este numai un nou cuvant.

Nu cerceta si nu crede: totul este ocult.

 (trad. D. Flamand)

in 2009, finantatorii straini se retrageau, recomandand statului roman preluarea acestor servicii la bugetul de stat.. conform datelor publicate de compartimentul pentru monitorizarea si evaluarea infectiei cu hiv/sida in romania de pe langa institutul de boli infectioase “matei bals”, in 2009 doar 1.1% dintre persoanele infectate cu hiv/sida proveneau din randul consumatorilor de droguri..

ramas fara finantare si prigonit de noul management al spitalului “obregia”, centrul “risc minim” a fost inchis.. la fel alte programe similare care functionau in bucuresti.. in prezent, mai exista doar un singur astfel de program..

si, intre timp, au aparut etnobotanicele.. multi consumatori care isi injectau heroina au inceput sa-si injecteze noile substante, mai ieftine, mai eficiente, dar cu actiune mult mai scurta.. daca un consumator dependent de heroina se injecta de 2-4 ori pe zi, un consumator de etnobotanice ajunge sa se injecteze de cateva zeci de ori pe zi..

si ajungem in 2011.. la 30 iunie, compartimentul de pe langa spitalul “bals” publica datele disponibile la acea data.. imaginea dezastrului arata asa:

deci, din 2007 pana in 2009, procentul celor infectati se mentine in jur de 1%, in 2010 urca la 2.7%, iar in 2011 ajunge la 12%.. din surse neoficiale am aflat ca, pana in prezent, inca tot atatia consumatori de droguri cati au fost identificati la data publicarii datelor de mai sus (30 iunie) au fost diagnosticati cu hiv/sida

(cealalta categorie de populatie care prezinta o crestere a ratei de infectare sunt homosexualii.. de la 8% in 2009 la 16% in 2011. si aici, programele de prevenire lipsesc de cand finantatorii straini au parasit romania)

in 2010, scriam pe acelasi subiect, ingrijorat de cei 3%.. acum, cand cele mai negre temeri se confirma, ce mai e de spus.. despre diferenta intre costul unei seringi si costul unui tratament pe viata pentru sida?.. despre cum ministrul Bazac (Ferrari) a inaugurat in 2009 prima academie europeana de hiv?.. despre cum incet si cu incuviintarea partidului-stat, ong-urile romanesti mor si se scufunda in uitare?.. despre cum vom privatiza sistemul de sanatate?.. despre noile campanii tembele de prevenire in care tinerii sunt indemnati sa joace sah, in loc sa consume etnobotanice?.. sau poate despre teribilul sentiment de a-ti vedea munca de un deceniu si sanatatea unei intregi populatii rapuse de lacomia, incompetenta si prostia celor care ne conduc?..

citatul din goethe sub care se plaseaza informatiile oferite de compartimentul de monitorizare sida ale carui date le-am discutat aici este corect: “nimic nu este mai inspaimantator decat ignoranta activa”

pe scurt, in articol se povesteste cum un medic si o pacienta suferind de boala Parkinson s-au suit pe o bicicleta-tandem (in cadrul unui eveniment cu miza publica), ritmul fiind stabilit de primul la o intensitate mai mare decat ar fi fost confortabil pentru pacienta. la sfarsitul zilei, unul dintre simptomele acesteia se imbunatatise substantial.

acelasi articol mentioneaza cum specialistii dornici de a studia fenomenul exercitiului fizic care depaseste zona de confort a pacientului au gasit in bicicleta-tandem solutia la o dilema etica, pentru ca a supune un om unei proceduri care ii cauzeaza disconfort este inacceptabil in stiinta moderna.

mai departe de neurologie si mai aproape de psihologie, aceste observatii se leaga de o formulare care a ajuns aproape la nivelul de cliseu si anume ca functia psihoterapiei este sa-l scoata pe client din zona sa de confort.. zona de confort care, de fapt, include disconfortul pentru care clientul se adreseaza psihoterapeutului.. sau, cum spunea john parr, primul meu mentor in ale terapiei, “the therapist’s job is to give the client the bad news and get paid for it, too“.

pacientii cu fobii, de exemplu, au la dispozitie informatia ca terapia cognitiv-comportamentala este eficienta in marea majoritate a cazurilor. la inceput te uiti la un paianjen de la 100 de metri, apoi de la 50 de metri, apoi de la un metru, apoi il atingi cu un deget, samd. propriu-zis, pentru a aplica o astfel de tehnica de desensibilizare, nici nu ar fi nevoie de un terapeut.. doar de vointa de a abandona zona de confort, ceea ce oamenii remarca adesea sub forma de repros.

confort si vointa sunt insa concepte inselatoare.. pentru ca, la fel ca virusul care ataca insusi sistemul de aparare menit sa-l distruga, fobia, dependenta, depresia ataca insasi vointa menita sa restabileasca echilibrul psihic.. si e nevoie de o interventie din afara.

o posibilitate ar fi sa-i torni omului in cap o galeata cu paianjeni si sa-i demonstrezi ca nimic cu adevarat rau nu se intampla.. ceea ce psihologia comportamentalista numeste flooding. nu e nicio tagada ca o asemenea interventie ar echivala cu o scoatere din zona de confort.. la un eveniment al agentiei nationale antidrog, am auzit un pastor american, administrator al unei comunitati terapeutice spunand ca primul tratament pentru dependenta e munca, pentru ca munca ii elibereaza pe adicti.. si imi pare rau ca am pierdut atunci ocazia de a-i oferi vorbitorului traducerea in germana a spuselor sale. la celalalt capat al spectrului se afla medicii care-i spun dependentului de alcool ca “ar trebui sa sa lase de baut” cand tocmai incapacitatea de a se lasa de baut e cea care-l aduce in cabinet.. sau depresivului ca ar trebui sa gandeasca mai pozitiv.. sau anxiosului sa aiba mai mult curaj, dupa care ii ureaza succes si bifeaza inca o consultatie in registrul de casa.

pentru aceia dintre noi care nu-si pun in act impulsurile sadice in relatia cu pacientii/clientii, problema gasirii unui mijloc de a angaja clientul in inlocuirea confortului unui disconfort familiar cu disconfortul cautarii unei stari noi de confort este miza profesiei.

si de aceea s-a inventat bicicleta-tandem a relatiei terapeutice. pe care amandoi, terapeut si client, transpira pedaland si, la sfarsitul zilei, amandoi au de castigat.

]]> http://eugenhriscu.ro/2011/10/29/bicicleta-tandem/feed/ 1 http://eugenhriscu.ro/2011/10/02/planeta-ucigasa-care-se-ascunde-dupa-soare/ http://eugenhriscu.ro/2011/10/02/planeta-ucigasa-care-se-ascunde-dupa-soare/#comments Sun, 02 Oct 2011 19:30:09 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=2309

I was talking with some Danish elite soldiers who told me that when you’re attacking a group of people, let’s say in Afghanistan, you send the first two shots into the abdominal area of those in front. It’s extremely painful to be shot in the stomach. So the ones who are hit in the stomach start screaming, and when they do, the others get scared and lose their concentration. If they had been shot in the head, they would just fall down. There’s this rule to aim the first two shots at the abdomen and the rest at the head.

Lars von Trier, interviu

dupa prima jumatate de ora din melancholia, sentimentul cel mai persistent pe care l-am trait a fost enervarea.. acelor oameni le lipsea decenta si bunul simt.. de ce accepti sa te casatoresti si sa ti se organizeze o nunta intr-un castel ca apoi sa te inchizi in baie sau sa te retragi in camera copilului, in timp ce toata lumea te asteapta sa tai tortul.. cum poti sa-i spui servitorului tau de o viata “little father” si sa nu stii nici macar daca are o familie in satul in care traieste.. cum sa vii la nunta fiicei tale si sa folosesti apoi evenimentul ca scena pentru conflicte maritale vechi si meschine..

m-am gandit apoi la oamenii pe care lumea ii numeste “nebuni” si cei din establishment-ul psihiatric “pacienti”.. cei care nu se ridica din pat, cei care se ascund in casa cu temeri nejustificate, se spala de o suta de ori pe maini pentru a indeparta pericole invizibile, oamenii care nu vor sa fie rezonabili, sa mai lase de la ei, sa se lase de bautura, sa spuna nu drogurilor.. cum ne mai enerveaza si am vrea sa le bagam mintile in cap.. si cum ne intoarcem spre ei cand propria noastra lume se prabuseste, cum le ascultam muzica si le citim cartile.. si le cautam urmele pasilor in lumea de dincolo de “normalitate”

a trai in umbra cataclismului final, asta aboleste bunul simt.. sa fii pe campul de lupta si sa auzi urletele soldatilor impuscati in stomac te absolva de orice forma de decenta.. in durere si groaza nu exista reguli de buna purtare..

abia o data ce recunoastem asta in noi insine si in celalalt, putem incepe a construi impreuna o pestera magica.. relatia.. care ne aduce laolalta si ne pazeste de cel viclean.. de pulsiunile din spatele constientului.. de planeta ucigasa care se ascunde dupa soare

]]> http://eugenhriscu.ro/2011/10/02/planeta-ucigasa-care-se-ascunde-dupa-soare/feed/ 1 http://eugenhriscu.ro/2011/09/30/cine-acceseaza-etnobotanicele/ http://eugenhriscu.ro/2011/09/30/cine-acceseaza-etnobotanicele/#comments Fri, 30 Sep 2011 16:03:51 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=2305 inca o data, politicienii romani demonstreaza ca datele si cercetarile stiintifice nu contribuie la intemeierea pozitiilor publice pe care le sustin.

doamna Ecaterina Antonescu propune integrarea scolara ca modalitate de prevenire a consumului de droguri legale, ignorand o cercetare recenta care arata ca majoritatea consumatorilor sunt cu varste mult sub cea a mersului la facultate si deja integrati in mediul scolar.

ideea ca e de ajuns ca un tanar sa-si “vada de treaba”.. sa mearga la scoala, sa ia note bune, sa intre la facultate pentru a fi ferit de, cum spune doamna Andronescu, “accesarea” drogurilor e falsa.. motivatia pe care mi se pare ca o intuiesc este ca, astfel, noi.. parintii, profesorii, statul.. nu trebuie sa ne asumam nicio responsabilitate, nu trebuie sa schimbam nimic.. tot ce e nevoie e ca tanarul sa aiba responsabilitatea de a merge la scoala.. e alegerea lui (“alege viata” se repeta obsesiv in mesajele oficiale).

In fond e inca o dezertare a adultilor. Pentru ca intrebarea pe care nu ne-o punem este – cum se face si ce factori contribuie la situatia creata, aceea ca niste copii de sub 15 ani, din “familii bune”, cu situatie materiala satisfacatoare si acces la educatie ajung sa consume niste substante extrem de periculoase?

acum, la 5 ani dupa esuarea experientei mele guvernamentale, vad ca azilele continua sa prospere (in urma cu cateva zile, am vazut pe facebook despre cat de modern si, in acceptiunea larga a cuvantului, luxos arata sanatoriul de la Predeal, cu un link la site-ul plin de fotografii cu pacienti in plin program de terapie psihologico-fizio-melo-fitness care, ma gandesc, nu au semnat ca sunt de acord sa devina poster-face pe site-ul unui spital de psihiatrie)

cumva.. il admir pe directorul care, in aceste timpuri, a reusit sa smulga un milion de lei de la ministerul sanatatii pentru redecorarea spitalului sapoca.. nu stiu ce argumente a folosit, stiu insa ca in bucuresti, de la inchiderea centrelor de schimb de seringi pentru consumatorii de droguri injectabile, in numai 5 luni au fost inregistrate acelasi numar de cazuri de hiv cat in tot anul 2010 si organizatiile implicate tot nu au reusit sa obtina vreun ban de la minister.. in final, nici nu este o suma prea mare (2 milioane de euro, in schimb, cat s-a investit in acest spital in ultimii 3 ani e o suma apreciabila). mi-ar placea totusi sa cred ca macar 10% din acesti bani au fost alocati formarii personalului si dezvoltarii unor programe de tratament reale, pentru ca altfel degeaba este lauda si in van cheltuiala banului public.

]]> http://eugenhriscu.ro/2011/09/25/spitalul-sapoca-are-pavilion-de-lux/feed/ 3 http://eugenhriscu.ro/2011/08/23/fanaticii/ http://eugenhriscu.ro/2011/08/23/fanaticii/#comments Mon, 22 Aug 2011 21:32:58 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=2281 Titlul de mai sus este inspirat din titlul unui material publicat cu ceva timp in urma pe hotnews.ro, material in care era descrisa figura cvasi-mitica a doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gandul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj caruia media i-a imprumutat din stralucirea si gloria cu care isi inconjoara eroii, fie ei de telenovela sau de jurnal de informatii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par sa aiba in comun pasiunea si determinarea cu care isi urmaresc scopurile, pe langa, bineinteles, o intelegere a utilitatii prezentei in spatiul public.

Titlul de mai sus este inspirat dintr-un material publicat cu ceva timp in urma pe hotnews.ro, material in care erau descrise povestea de viata si cariera doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gandul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj caruia media i-a imprumutat din stralucirea si gloria cu care isi inconjoara eroii, fie ei de telenovela sau de jurnal de informatii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par sa aiba in comun pasiunea si determinarea cu care isi urmaresc scopurile, pe langa, bineinteles, o intelegere a utilitatii prezentei in spatiul public si al jocului politic.

Sa fie aceasta reteta (sic!) de succes pentru ca un proiect sa se nasca si sa supravietuiasca in actualul sistem de sanatate? Este acesta motivul pentru care psihiatria a esuat in eforturile sale de reforma, lipsa unui fanatic dispus sa-si investeasca intreaga energie si charisma pentru mai binele sanatatii mintale in tara noastra? Dar, atunci, cum ar arata o sanatate mintala promovata de un fanatic? Si, in general, ce legatura poate fi intre fanatismul unei persoane chiar si ridicata la nivel de personalitate si stiinta medicala care se bazeaza pe calcule statistice, cercetari de eficienta, modele de sanatate publica, pe teorii probate sau infirmate prin studii in care atat subiectul cat si investigatorul sunt “orbi”, adica neinfluentati de atasamentele personale la o ipoteza sau alta, sunt, altfel spus, de-fanatizati?

In luna iulie, am fost invitat sa sustin un mic atelier la un congres organizat de bunii mei prieteni de la spitalul de psihatrie din Campulung Moldovenesc. O data ajuns acolo, am descoperit ca pe ordinea de zi se afla si prezentarea unei cercetari a carui prim autor era doctorul Ciuhodaru. Titlul acesteia – „Profilul psihologic al pacientului cu abuz de substanţe. Diferenţe de gen”. Pe scurt, ce au intreprins domnul doctor si echipa domniei sale a fost o recenzie a unor date sociologice (varsta, sex, etc.) ale pacientilor internati in sectia de urgente din Iasi pentru probleme legate de consumul de „etnobotanice”, inainte si dupa momentul trecerii in ilegalitate a acestora prin hotarare de guvern. Rezultatul – dupa trecerea in ilegalitate, varsta celor mai tineri consumatori barbati a scazut de la 18 ani la 14-15 ani. Din pacate, doctorul Ciuhodaru nu era prezent la lucrari si tanara domnisoara psiholog care a prezentat rezultatele cercetarii nu era calificata sa poarte un dialog pe marginea acestor date. Totusi, daca o masura pare sa determine o scadere atat de dramatica a varstei consumatorilor, atunci e cazul sa ne punem niste intrebari.

Fanatismul, insa, nu va tine cont de un lucru atat de neinsemnat ca un studiu stiintific. Cine mai sta sa asculte cifre cand „moartea alba”, „copiii ucisi”, „cosmarul drogurilor” etc, etc. Fanaticii vor gasi un mod de a ne convinge ca nu ne permitem sa mai irosim nici macar o secunda pentru a gandi, a cerceta sau a discuta strategii diferite. Panica pune limite de timp, panica interzice opiniile contrare, panica solicita toata atentia noastra. Panica contra-indica gandirea. De ce sa ne mai gandim cand e atat de usor sa dai o hotarare de guvern sau o lege?.. sau orice altceva care sa ne ajute sa nu ne mai speriem cand deschidem televizorul la ora 5.

Ironic cum acelasi proces se intalneste, la un individ, in momentele de aparitie si dezvoltare ale unei dependente de substante. Am o problema – trag o dusca, ma simt plictisit – fumez o tigara, ma simt neinteles de parinti si un adolescent fara valoare – prizez niste prafuri de la spice-shop. Nu-mi mai dau timp sa ma gandesc la strategii alternative, nu stau cu disconfortul meu, sa cantaresc solutii si sa o aleg pe cea mai buna pe termen lung – o aleg pe cea care imi va restaura confortul ACUM.

Pentru ca, la fel ca etnobotanicele, fanatismul creeaza dependenta, iar data viitoare cand noi, ca societate, vom identifica o sursa de disconfort fie el economic, social sau politic, se va gasi cel putin un fanatic care sa ne ofere o solutie rapida, eficienta, una care e atat de evident buna incat nici nu mai merita sa o cercetam, sa o punem sub semnul intrebarii. Pentru ca si dealerii si fanaticii ofera, inainte de orice, o solutie rapida la o problema reala.

]]> http://eugenhriscu.ro/2011/08/23/fanaticii/feed/ 6