Category Archives: Uncategorized


1 februarie 2017

Alas, poor country, almost afraid to know itself! It cannot be called our mother, but our grave.

W. Shakespeare. MacBeth, act. 4, scene 3.

ziua sanatatii mintale

nu mi-au placut niciodata campaniile mari de “constientizare”, de “raising awareness”, bannerele stradale, simpozioanele si afisele din statiile de autobuz. sanatatea si prevenirea nu se fac de catre copyrighteri. dar am sesizat anul acesta absenta cvasi-totala a oricarei mentionari a zilei mondiale a sanatatii mintale (biroul OMS a avut o postare pe facebook) si am realizat ca miza acestor campanii nu este schimbarea comportamentala sau informarea publicului, ci formularea unui statement de catre institutiile statului – acest subiect este important pentru noi, ne pasa de …

azi am gasit un album de schite in creion reprezentand fiecare o tulburare psihica. ce frumos ar fi fost un concurs de desene in randul elevilor din liceele tarii care ar fi participat la o prezentare pe tema sanatatii si bolilor mintale, cu castigatorii anuntati pe 10 octombrie si o expozitie cu lucrarile lor realizata intr un spital de psihiatrie care si-ar fi deschis, fie si pentru o zi, portile spre in afara..

cele 12 injonctiuni – un exercițiu de auto-cunoaștere

Recitind unul din textele vechi ale analizei tranzacționale despre cele 12 injoncțuni pe care copiii (se presupune) le preiau de la părinți (ca personajele de basm un blestem) și care le structurează personalitatea și le determină destinul.. mă gândesc că aș putea să mă uit la acestea de o manieră mai puțin dramatică, mai puțin prescriptivă, să le consider mai degrabă “chestiuni”.. arii existențiale problematice cu o semnificație aparte pentru istoria individului și pentru devenirea sa. să nu aruncăm copilul, o dată cu apa.

așadar cele douasprezece injonctiuni (porunci?): să nu exiști, să nu fii tu însuți, să nu gândești, să nu simți, să nu aparții, nu!, să nu ai succes, să nu crești, să nu fii copil, să nu fii important, să nu fii apropiat (de alți oameni), să nu fii sănătos.

și voind a le trece pe o foaie de hârtie, am construit acest exercițiu (care este mai mult o aruncare de bobi, o răsturnare a ceșcuței de cafea, o jucărie)  observându-mi propriul proces de memorare (și uitare):

– citind injoncțiunile o singură dată, încearcă apoi să le reproduci din memorie (în scris). Este puțin probabil ca cineva să le poată reține pe toate la o singură citire. Recitește lista și vezi pe care le-ai uitat. Trece-le apoi și pe ele alături de celelalte.

Cheia, mai jos:

Cele uitate sunt chestiunile existențiale personale. Ai uitat din nou una sau mai multe injoncțiuni dintre cele uitate prima oară? Acestea sunt chestiunile care sunt prezente acum. Chiar dacă nu ai uitat niciuna, ultima de pe listă este cea care este activă în prezent.

Notă: a nu se lua prea în serios!

Eu am uitat patru după prima citire.

Cabinetul Germania

 

Cultura populară descrie cabinetul de psihoterapie ca pe un loc al păcii şi al liniştii. Căzând în aceeaşi eroare, unii psihologi aleg să îşi împodobească locul unde îşi desfăşoară activitatea cu reprezentări ale serenităţii – fluturi, flori şi pasteluri. Unele clinici de psihoterapie oferă chiar forme alternative de relaxare ca şi cum psihoterapia ar fi un fel de spa, iar psihoterapeutul o sursă de mesaje motivaţionale şi bună dispoziţie. Când trauma intră pe uşa cabinetului de psihoterapie, ceea ce urmează seamănă prea puţin cu o şedinţă la coafor şi mai mult cu una de exorcizare.

Groapa

La nivel individual, experienţa traumatică generează o ruptură în firul narativ al existenţei. Confruntată cu o grozăvie, mintea se închide şi nu mai generează memorie.

Cazul Vaslui. Să ne retragem în tăcere, vă rog!

 

…mereu amânata reformă a serviciilor de psihiatrie din România care ar trebui să înceapă cu închiderea marilor spitale psihiatrice de tip azilar şi redistribuirea asistenţei psihiatrice în comunităţile mici, ca să nu mai asistăm la spectacolul penibil al descălecării domnilor de la Socola la Vălenii din Vaslui.

one is cured of his addiction when one becomes his addiction

one returns to the state of being intoxicated, because it is a desired state. a state that needs to be incorporated into the so called normal life, if the user is to move on. and so the weed smoker needs to learn to be calm and imaginative and smart and perceptive and easy going all day, everyday of his life. the gambler needs to learn how to be successful, how to take risks, while the heroin user needs to learn how to seek and find pleasure, safety and comfort. the speed freak needs speed (instead of depression) and the cocaine rat needs to think big, positive thoughts about himself. the teenager hooked to his computing machine needs excitement and movement, instead of boredom and mindless routine. we crave what we have during the night of the reason and lose in the morning of clarity of mind. we would like to have it in the morning, too. but in the morning, we are the same. one is “cured” of his addiction when one becomes his addiction. and it begins when one gives up the dream of suddenly being transformed into the fabulous night creature he feels he should be. and accept that diminished, broken, incomplete and hopelessly damaged version of his stellar self.

fericire – bucurie impartasita

bucurie – placere semnificata

tratamentul unei dependente este munca de doliu..

vacanta terapeutului, vacanta de la terapie, vacanta terapeutica..

este benefic pentru client sa-i fie impus un hiatus in procesul sau?

este terapia un tratament pe durata lunga de la administrarea caruia e nevoie sa se faca o pauza din cand in cand? pentru a preveni instalarea tolerantei, de exemplu?

este vacanta terapeutului si o vacanta de la terapie sau ea, terapia, continua, de fapt, in mintea clientului care umple cu ceva absenta celuilalt?

si daca terapia are la baza crearea si mentinerea unei relatii, este cu adevarat posibil sa-ti iei vacanta dintr-o relatie?

IMG_20140826_120430

Next page →