Category Archives: psihiatrice


cutiutele de lapte condensat se dau gratis

marile spitale psihiatrice vor disparea sau functionarea lor va fi radical modificata.

locuri ca Voila, Grajduri, Siret, Balaceanca, Sapoca, Zam sunt locuri unde spitalizarea este greu de diferentiat de incarcerare.

la 3 ani dupa raportul care demasca moartea de frig si de foame a mai multi pacienti psihiatrici la spitalul de la Poiana Mare, lucrurile nu s-au schimbat.

din raportul Centrului de Resurse Juridice:

Directorul medical al Spitalului (Voila, nota mea) a precizat ca o persoana poate ramâne în Salonul de supraveghere (de fapt, saloane de izolare, nota mea) între câteva ore si câteva luni (a fost prezentat un exemplu în care pacientul a intrat în Salonul de supraveghre pe 28 ianuarie 2009 si a iesit pe data de 27 martie 2009).

si un citat aproximativ din declaratia unui director de spital-azil citata in acelasi raport:

noi nu practicam contentionarea fizica.. ii contentionam chimic

abuzul institutionalizat este nu doar tolerat de statul roman si populatie – in absenta unor servicii  in comunitate, aceste locuri sunt vazute ca singura solutie de catre un minister incapabil sa faca ce si-a propus in Strategia privind Sanatatea Mintala si de familiile care nu mai pot sa-si asume ingrijirea unor bolnavi cronici.

totusi.. atunci cand aceste locuri ale izolarii si dezumanizarii asistate medical se vor fi inchis.. peste zece ani.. peste douazeci de ani.. poate ca atunci un fotograf va fi acolo sa documenteze trecerea prin viata a unor oameni care au trait cu ratii zilnice de haloperidol si injectii de diazepam. asa cum s-a intamplat cu acest spital din statele unite.

psihiatrie

pana atunci.. campionul dezvoltarii serviciilor comunitare in romania nu este vreunul din marile centre universitare unde se gasesc profesori universitari si zeci de rezidenti, sute de asistenti medicali si mai multa gresie si faianta decat se poate imagina.. ci un micut stabiliment din campulung moldovenesc. daca aveti drum pe acolo, faceti-le o vizita.. poate veti vrea sa mergeti cu echipa mobila in casa pacientilor sa le duceti tratamentul si putina mancare.. sau poate veti vrea sa dati o mana de ajutor cadrelor medicale care nu ezita sa puna mana pe matura si sa-i ajute pe oameni sa-si deretice camera.. poate veti iesi cu ei la prajitura si suc in oras sau intr-o excursie in imprejurimi.. poate veti dori sa invatati de la.. sa-i numim pacienti cum sa faceti o oala din lut si sa o ardeti in cuptor.. sa o luati acasa.. dar cel mai mult va vor misca povestile lui Ovidiu si ale Roxanei, psihologi, despre cum micile gesturi si micile lucruri pot lumina o minte intunecata de boala.. cum cineva poate sa descopere pentru prima oara la patruzeci de ani laptele condensat servit in cutiute si sa nu stie cum sa desprinda pojghita de staniol.. sa-l verse din gresala si sa se cufunde in tristetea acestui esec mic ca in oglindirea esecului mare care este viata lui de “pacient de psihiatrie”.. si cum s-a intors cu pumnul plin de alte asemenea cutiute Roxana.. si “omul s-a bucurat ca un copil” si nu a mai fost pacient sau doar pacient.. pentru ca, la fel ca actele de bunatate, cutiutele de lapte condensat se dau gratis..

alienist¹, adjectiv..

“Am dat la medicina pentru psihiatrie, in noiembrie este rezidentiatul si as vrea sa stiu daca psihiatria in Romania este o optiune viabila. Se poate face ceva pentru oamenii care se adreseaza unui serviciu de psihiatrie? Exista oameni de la care se poate invata meserie? Exista posibilitatea de a-mi pastra entuziasmul prin satisfactia muncii?”

R.

“Friend, this letter is long time overdue”, se spunea intr-un film. Nu stiu daca ce m-a retinut a fost lipsa de timp sau propriile mele indoieli cu privire la un posibil raspuns. Probabil un pic din amandoua. Totusi.. iata:

Psihiatria este, in Romania, o optiune viabila tot atat de mult sau de putin ca alte specialitati medicale.

Si in psihiatrie vei intalni salarii mici, profesionisti rezistenti la schimbare, clanuri bazate pe relatii de familie sau alte tipuri de interese, medici care isi masoara valoarea proprie dupa numarul pacientilor care fac anticamera si isi poarta stetoscopul atarnat dupa gat ca pe o medalie de onoare. Si in psihiatrie vei gasi spitale mizerabile si spitale unde faianta, gresia si jaluzelele verticale reprezinta standardul suprem in design-ul interior.

Vei gasi insa si oameni care au ceva de transmis celor mai tineri, oameni care inoveaza, care piloteaza servicii noi, fara sprijinul sistemului sau chiar impotriva acestuia.

Vei mai gasi rezidenti care asteapta sa li se dea (cursuri, informatii, un drum in viata profesionala) si atunci cand nu li se da, se transforma in carcotasi profesionisti, care viseaza la miile de euro din psihiatria franceza, in timp ce indeasa cu strasnicie spaga in buzunarele largi ale halatului. Si rezidenti care poarta nume ilustre si care nu au nicio jena sa te priveasca in ochi, stiind ca tu stii ca un post caldut ii asteapta la sfarsitul celor 5 ani de practica.

Dar si rezidenti care cauta o nisa, gasesc surse de informare si formare.. raman in spital si dupa ora 13 si petrec mai mult de 5 minute discutand cu un pacient, vin intr-un ong si fac voluntariat, invata sa scrie proiecte pe care le aplica si castiga bani pentru servicii noi, in domenii in care devin experti.

Vei intalni pacienti care isi petrec ziua intreaga in pijamale, lancezind in paturi, citind libertatea, asteptand sa vina domnu doctor sau mancarea sau medicamentele. Vei intalni pacienti care nu stiu de ce sunt internati si nu-si amintesc sa-i fi intrebat cineva daca doresc sa fie internati, pacienti medicati in exces pentru a minimiza efortul asistentelor si al supraveghtorilor. Daca vei avea vreodata curiozitatea sa iesi din spitalul universitar si sa vizitezi unul din azilele ingrozitoare aflate in mijlocul pustiului, vei vedea lucruri care iti vor zdruncina increderea in capacitatea oamenilor de a simti empatie pentru suferinta seamanului.

Vei intalni insa si locuri unde pacientii sunt implicati in activitati, au programari la psihoterapie, traiesc in locuinte protejate si ii spun doctorului “tu”.

Raspunsul meu este da, SE poate, EXISTA OAMENI. Daca tu vei putea, daca pentru tine va fi posibil sa-i intalnesti pe acesti oameni si sa lucrezi cu ei, sa inveti de la ei.. asta nu stiu.  Poate, cand vei fi tu rezidenta, curricula de pregatire a rezidentului roman in psihiatrie va cuprinde si o pregatire temeinica in tehnicile psihoterapeutice, nu doar sandwich-uri asortate cu power point-uri despre miracolele medicatiei antipsihotice si antidepresive pregatite si livrate cu darnicie de companiile farmaceutice. Vei afla atunci ca in viata nimic nu vine cu garantii. Nici macar o mare dragoste.. asa cum aud ca ai pentru domeniul despre care iti scriu.

Cu frematarea unui chibit² in asteptarea bet-ului jucatorilor de la masa,

Eugen

____________________________

¹ ALIENÍST, -Ă s.m.f. Medic specialist în boli mintale. V. psihiatru. [< fr. aliéniste].

²CHIBIȚ, chibiti, s.m. Persoană care asistă la un joc de cărti, la o partidă de sah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[Acc. si: chíbit] – Din germ. Kiebitz.

spalare pe maini.. cu sapun lichid

un articol relevant, pe o tema importanta.. studiile clinice efectuate pe pacienti romani.

doamna de la agentia nationala a medicamentului citata in articol uita sa precizeze ca participarea intr-un studiu vine si cu riscuri.. mai ales daca e vorba de o molecula noua.. sau daca ai ghinionul sa fii randomizat in grupul-martor, printre cei care primesc doar o pilula care seamana cu un medicament, dar este doar o pulbere inactiva.

2000 – 3000 de euro pentru fiecare pacient inrolat este o suma foarte mare.. cati pot insista ca pacientul sa fie informat si sa semneze in cunostinta de cauza acordul de participare in studiu cand salariul lunar este de cateva sute?

sa adaug aici ca una din problemele pe care sistemul romanesc de psihiatrie le avea (le are? nu mai sunt la curent cu datele din sistem) era rata foarte scazuta a internarilor nevoluntare.. neverosimil de scazuta in comparatie cu tarile vestice. in traducere, institutia consimtamantului informat nu functioneaza in Romania.

in plus, cat de reale sunt rezultatele acestor studii care se bazeaza pe efectele raportate in spitale nu neaparat din romania.. dar si din belarus.. ucraina.. rusia.. tari din america de sud?.. ce inseamna 2000 de euro in acele tari? pentru ca ce nu pot controla aceste firme internationale care organizeaza studiile si in obsesionalitatea lor aduc “seringi, hartie A4 si sapun lichid” este constiinta medicului care evalueaza pacientul si comunica rezultatele. iar in psihiatrie nu prea exista aparate de masura.

ce fel de rezultate sunt cele obtinute intr-un spital in care e nevoie sa fie donat sapun lichid si seringi?

ne putem gandi la aceste lucruri cand luam urmatoarea pastila de.. sa zicem.. Prozac.

later edit: dintr-un comentariu la articolul din romania libera, acest site care prezinta o lista a studiilor aflate in desfasurare in romania. ma intreb cati dintre pacientii cu depresie majora stiu ca iau Lu AA21004 sau DOV 21, 947 pentru a evalua eficacitatea si, nota bene, siguranta administrarii acestor substante. Sau cati pacienti cu schizofrenie si-au dat acordul informat pentru a trage la loterie si a afla daca vor lua Olanzapina (un medicament cu eficacitate dovedita), un placebo (o substanta inactiva) sau potul cel mare.. LY2140023.

dulce psihiatrie..

primesc pe mail al doilea anunt al unei intalniri cu psihiatri intitulata “Zilele Socolei”. Citez:

Şi dacă Eminescu a căutat odinioară, cu înfrigurare, pacea geniului său în acest aşezământ de pe colinele Buciumului, poate că e rândul nostru acum, ca oameni ce avem nobila misiune de a trata suferinţele sufletului, să mergem pe urmele lui, acolo unde s-a născut şi a copilărit, acolo unde a început scânteierea nemuririi sale.

in traducere (nu oricine poate intelege dulcele.. mult prea dulcele stil iesean).. dupa ce ne conferentiem, ne urcam in autocare si mergem la ipotesti, unde firmele de medicamente au platit o masa mare plina cu de toate.. un fel de after party.

de fiecare data cand ma intorc la iasi.. ma gandesc.. cu frica si cutremur.. la faptul ca nascut acolo si absolvent al facultatii iesene fiind, as fi putut sa devin psihiatru la socola.. un loc care traieste din canibalizarea entuziasta a unui trecut dubios.

in program, o masa rotunda cu tema “Evoluţia indicatorilor demografici în judeţul Botoşani. 45 de ani de asistenţă psihiatrică la Botoşani“. In botosani, spitalul de psihiatrie se afla la marginea orasului, in camp, gard in gard cu puscaria. Ma gandesc la efectul unei asemenea combinatii: puscariasii se uita prin ferestrele cu zabrele la spitalul de langa si isi spun “macar nu sunt nebun“.. in timp ce pacientii se uita prin ferestrele cu zabrele la vecinii lor de dincolo de gardurile cu sarma ghimpata si isi spun “macar n-am ajuns la puscarie“. Si realizarea faptului ca se poate si mai rau este un element de mare eficienta terapeutica, datator de speranta. Pentru ca fara speranta, este foarte greu sa traiesti in botosani, la spitalul de nebuni sau in alta parte. Noroc ca avem pastile. Si 45 de ani de asistenta psihiatrica.

medicamentele, congresele si psihiatrii

citez din editorialul scris de doamna doctor Catalina Tudose in ultimul numar al revistei psihiatru.ro:

Exista in lumea medicala discutii in care polemica este, uneori, acuta privind utilitatea reuniunilor medicale si asa-zisul turism stiintific, care pare un fel de cadou mascat din partea firmelor de medicamente. S-a pus chiar intrebarea daca nu cumva toate aceste reuniuni […] nu sunt o risipa nejustificata de bani si timp pentru lumea medicala. Cel de-al III-lea Congres al psihiatrilor romani a dovedit […] falsitatea unor astfel de temeri […]. Salile de conferinta au fost umplute la refuz, din prima pana in ultima zi […] Dar cel mai frapant lucru pe care l-am remarcat in salile si pe culoarele congresului a fost infuzia de tineri, promisiune incurajatoare ca urmatoarele congrese vor avea un standard la fel de ridicat.

Am foarte mult respect pentru doamna doctor, principala persoana responsabila de dezvoltarea sau mai degraba incercarile zadarnicite de un Minister al Sanatatii complet nepasator si iresponsabil de a dezvolta servicii pentru pacientii suferinzi de dementa in Romania. Totusi, eu am vazut si altceva la acest congres:

  • desi, intr-adevar, unele sali au fost pline, alte sali de conferinta erau completate pe ultima suta de metri cu membri din staff-ul firmei organizatoare a evenimentului pentru ca prezentatorul sa nu vorbeasca doar la doi-trei oameni
  • multe dintre ‘vedetele’ psihiatriei mondiale prezente la congres au fost invitati ai firmelor producatoare de medicamente si au vorbit in aceasta calitate
  • pentru o conferinta cu tema “Psihiatrie si sanatate mintala”, mult prea multe din lucrarile prezentate de colegii mei psihiatri au avut de a face cu receptori, mediatori, circuite, medicamente
  • nu cunosc niciun psihiatru, cu exceptia moderatorilor de simpozioane, care sa-si fi platit singur participarea la congres – nu e un cadou mascat, e pur si simplu un cadou pe care firmele de medicamente il fac medicilor. In ce masura aceste cadouri au un impact asupra comportamentului de prescriere a medicamentelor, ramane de discutat.

Ar mai fi de mentionat aici ca la Congresul European de Psihiatrie care a avut loc anul trecut la Madrid, delegatia de psihiatri romani a fost printre cele mai numeroase.

Sa nu ne inselam, acelasi lucru se intampla in Romania in toate celelalte ramuri medicale!

De fapt, incepe sa se intample din ce in ce mai putin in psihiatrie, pentru ca, in conditiile in care noi tratamente eficace se lasa asteptate, pe piata au explodat medicamentele generice – asa cum exista o suta de medicamente care contin toate acid acetil salicilic, exista o groaza de medicamente care contin fluoxetina – inainte, substanta aceasta se intalnea doar in Prozac, acum o gasim in Anxetin®, Floxet®, Fluocim®, Fluohexal®, Fluoxetin LPH®, Fluoxetină, Fluoxin, Fluran, Fluval®, Framex®, Magrilan, Portal, toate mult mai ieftine decat Prozacul original. Evident, firma Eli Lilly nu va mai investi bani in marketing-ul unui produs scump concurat de produse similare mult mai ieftine. Asa ca la Congres, dl. Norman Sartorius, fostul presedinte al World Psychiatric Association, a sustinut o comunicare in cadrul workshopului cu tema “Zyprexa-antipsihoticul de prima alegere”. In 2011, patentul lui Eli Lilly pentru Zyprexa va expira.

Si daca firmele de medicamente ar decide sau li s-ar impune sa nu mai sponsorizeze participarea medicilor la congrese, cati dintre noi si-ar mai permite sa tina legatura cu ce se intampla in medicina mondiala? Au devenit firmele inlocuitoarele statului in mentinerea standardelor de profesionalism in sistemul medical de stat? Cat de ridicat va fi standardul viitoarelor congrese daca firmele producatoare nu vor mai acorda sponsorizari consistente organizatorilor?

Cred ca a venit timpul ca medicina romaneasca in general sa-si puna probleme etice. Si mai cred ca psihiatria poate initia acest demers in Romania, pe de o parte pentru ca psihiatria poseda resursele si uneltele necesare formularii unui discurs etic si, pe de alta parte, pentru ca psihiatria are o datorie morala fata de trecutul sau inca neclar din perioada comunista si fata de ororile dovedite in spitale ca Poiana Mare in perioada post-comunista. Practica mea in psihoterapie m-a invatat ca orice demers justitiar incepe cu re-evaluarea propriilor comportamente, cu barna din propriul ochi. Sau, cum spunea Michael Jackson, “I’m starting with the man in the mirror”.

Am constatat si eu prezenta la Congres a numerosi psihiatri tineri. Intreb: ce modele de ascensiune catre succesul profesional primesc mai tinerii mei colegi?

← Previous page