NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT » psihiatrice

spitalul Sapoca are pavilion de lux

Eugen H — Sun, 25 Sep 2011 20:06:02 +0000

nu am fost vreodata la Sapoca, nu stiu cum arata spitalul de psihiatrie inainte de renovarea descrisa in presa. stirea imi aduce aminte insa de vremurile cand lucram la ministerul sanatatii si construiam planuri de reforma a psihiatriei romanesti. oamenii din minister nu intelegeau.. pentru ei reforma psihiatriei insemna sa inlocuiesti pardoseala de ciment cu gresie si peretilor sa li se adauge faianta, termopane in loc de lemn si tavan fals in loc de tava pur si simplu. noi nu-i intelegeam pe ei.. de ce sa investesti miliarde pentru niste cladiri in care pacientii sunt tinuti in paturi de dimineata pana seara, singura activitate uitatul la televizor, lcd sau de alt fel.. cum sa investesti bani in spitale de 800-900 de locuri, cand in toata europa spitalele de psihiatrie nu au mai mult de 100-200.. si cum sa faci psihiatrie comunitara, cand localitatile cu pricina sunt mai greu de gasit decat mintea cea de pe urma a romanului.

acum, la 5 ani dupa esuarea experientei mele guvernamentale, vad ca azilele continua sa prospere (in urma cu cateva zile, am vazut pe facebook despre cat de modern si, in acceptiunea larga a cuvantului, luxos arata sanatoriul de la Predeal, cu un link la site-ul plin de fotografii cu pacienti in plin program de terapie psihologico-fizio-melo-fitness care, ma gandesc, nu au semnat ca sunt de acord sa devina poster-face pe site-ul unui spital de psihiatrie)

cumva.. il admir pe directorul care, in aceste timpuri, a reusit sa smulga un milion de lei de la ministerul sanatatii pentru redecorarea spitalului sapoca.. nu stiu ce argumente a folosit, stiu insa ca in bucuresti, de la inchiderea centrelor de schimb de seringi pentru consumatorii de droguri injectabile, in numai 5 luni au fost inregistrate acelasi numar de cazuri de hiv cat in tot anul 2010 si organizatiile implicate tot nu au reusit sa obtina vreun ban de la minister.. in final, nici nu este o suma prea mare (2 milioane de euro, in schimb, cat s-a investit in acest spital in ultimii 3 ani e o suma apreciabila). mi-ar placea totusi sa cred ca macar 10% din acesti bani au fost alocati formarii personalului si dezvoltarii unor programe de tratament reale, pentru ca altfel degeaba este lauda si in van cheltuiala banului public.

moartea doctorului lazarescu..

Eugen H — Tue, 12 Apr 2011 08:53:56 +0000

The employees worked with Phanna Romania’s local distributors to deliver cash to publicly-employed doctors who ordered

J&J drugs for their patients. From 2000 to 2007, J&J earned $3,515,500 in profit

from its sales through the bribery. Phanna Romania employees or the distributors would

then deliver the cash to the doctors that were equal to 3-5% of the cost of the drugs that

they prescribed.

“The employees worked with Pharma Romania’s local distributors to deliver cash to publicly-employed doctors who ordered J&J drugs for their patients. [...] From 2000 to 2007, J&J earned $3,515,500 in profit from its sales through the bribery. [...] Pharma Romania employees or the distributors would then deliver the cash to the doctors that were equal to 3-5% of the cost of the drugs that they prescribed.”

U.S. Securities and Exchange Comission, 8 aprilie 2011

cand eram rezident si lucram in spitalul de psihiatrie, am cunoscut un reprezentant medical al unei mari firme de medicamente.. omul imi povestea cum functioneaza “sistemul”.. dialogul ar decurge cam asa: ‘buna ziua, domnule doctor, ce mai faceti?’.. ‘cum merg prescrierile din medicamentul X?’.. “pot sa ma uit si eu, daca nu va deranjeaza?” (ia retetarul, numara retetele pe care figureaza medicamentul X, continua o conversatie usoara despre dificultatile sistemului medical).. “pai, va doresc o zi buna” (lasa plic cu o suma de bani proportionala cu numarul de retete)..

in cursul acelei discutii am mai aflat ceva interesant.. firmele americane care opereaza in strainatate raspund de actiunile lor conform prevederilor justitiei americane.. astfel, orice act de coruptie si manipulare descoperit la o filiala din strainatate a unei firme americane va fi anchetat de justitia americana si va antrena responsabilitatea firmei mama..

pentru presa din romania care este interesata de soarta sistemului medical, stirea ca o comisie a guvernului sua ancheteaza mita data de firma johnson&johnson unor medici romani ar trebui sa figureze cel putin la egalitate cu recentele decese ale unor pacienti in drum spre un spital aflat prea departe pentru a mai avea o sansa la supravietuire.. decesul responsabilitatii medicului care prescrie este cel putin la fel de important..

si mai sunt listele.. din cand in cand.. ministerul sanatatii publica liste de medicamente al caror pret este compensat din bugetul asigurarilor de sanatate.. imi imaginez ca manevrele de culise care faceau ca un medicament sa se afle sau nu pe ravnitele liste ar putea face subiectul unui film.. ca the insider.. sau, mai aproape, moartea doctorului lazarescu.

pastile..

Eugen H — Sun, 06 Mar 2011 22:00:41 +0000

After a decade of treating thousands of wounded troops, the military’s medical system is awash in prescription drugs — and the results have sometimes been deadly [...] those medications, along with narcotic painkillers, are being increasingly linked to a rising tide of other problems, among them drug dependency, suicide and fatal accidents — sometimes from the interaction of the drugs themselves.

n y times

***

Like many of the nation’s 48,000 psychiatrists, Dr. Levin, in large part because of changes in how much insurance will pay, no longer provides talk therapy. Instead, he prescribes medication, usually after a brief consultation with each patient.

n y times

exista in romania o credinta cum ca un doctor bun este acela care iti da multe medicamente.. a pleca de la un doctor fara macar o reteta care sa contina macar un medicament de baza, la care sa se mai adauge (dupa gust si bani) tot felul de vitamine, intaritoare ale memoriei, ajutatoare de circulatie cerebrala si altele si altele este aproape de neconceput.

medici si pacienti, deopotriva, isi amintesc de vremurile retetelor magistrale.. retete care contineau o lista de componente care urmau a fi apoi aduse laolalta in mojarul unui farmacist, un mix de principii care, asemenea dj-ilor de azi, ii faceau pe unii medici celebri dincolo de granitele orasului lor.. adesea, retetele magistrale contineau anxiolitice puternice (si adictive) din clasa barbituricelor, alaturi de substante mai benigne sau complet inutile.. puterea unui asemenea cocktail asupra creierului pacientului multiplicata de forta numelor stranii scrise ilizibil, pe doua sau chiar trei file de retetar, asupra imaginarului celor suferinzi..

azi, retetele magistrale au disparut si farmacistii sunt greu de deosebit de niste agenti de vanzari.

mi se intampla uneori sa primesc vizita in scopuri profesionale a unor oameni care sunt sau au fost tratati cu amestecuri de neregasit in niciun ghid de practica psihiatrica.. antidepresive, benzodiazepine, stimulatoare, sedative, hipnotice.. ca in romanul lui Thompson, “a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, screamers, laughers…” puse laolalta.

e interesant de constatat ca practica psihiatrica romaneasca este, din acest punct de vedere, in pas cu ce se intampla in statele unite sau marea britanie, unde psihiatria farmacologica este zeul suprem.. imi pare ca am ajuns in acelasi loc pornind din directii diferite.. ei din dezamagire fata de posibilitatile psihoterapiei, noi din lipsa contactului cu aceasta.. cu totii captivati de puterea substantelor de a ne schimba fara ca noi sa schimbam nimic..

conexiuni

Eugen H — Mon, 27 Sep 2010 08:49:59 +0000

la Viena, la Leopold Museum:

aproape 100 de ani mai tarziu, teoria hiperdopaminergica in geneza schizofreniei spune, mai mult sau mai putin, acelasi lucru: “Conform acestui model, halucinatiile apar ca urmare a [...] salientei anormale a reprezentarilor interne a perceptelor si amintirilor”.

Salienta unui stimul reprezinta un concept apropiat celui de motivatie.. din multimea de stimuli interni (si externi), doar cativa ne atrag atentia, sunt relevanti in acel moment pentru noi.. fie pentru ca ii asociem cu experiente placute, fie pentru ca ii asociem cu experiente neplacute.. o salienta crescuta are, de exemplu, tipatul copilului pentru mama (stimul extern).. amintirea persoanei dragi dupa ce aceasta nu mai este cu noi (stimul intern), etc. Psihoza este o stare in care stimuli anodini devin, ca urmare a cresterii secretiei de dopamina (spune modelul), extrem de relevanti.. delirul reprezinta efortul de a oferi o explicatie pentru aceasta stare anormala de salienta (sunt foarte atent si aud cu mare intensitate toate sunetele din apartament, deci probabil ca vecinii comploteaza impotriva mea)..

la fel, Wolf nu este un film despre un om caruia ii creste par pe fata cand este luna plina.. este un film despre un barbat care isi traieste psihoza.. simturile sale devin tot mai ascutite.. perceptia asupra lumii se schimba si, pentru a da un sens acestor experiente, se naste delirul..

Drogurile de abuz cresc nivelul de dopamina in creier.. in felul acesta, ele creeaza o stare apropiata de starea psihotica.. un consumator de cannabis sau amfetamine va “vedea” tot felul de asociatii si semnificatii intr-un mesaj banal la televizor.. intreaga realitate este perceputa mai intens.. gandurile si imaginile interne au putere mai mare asupra constiintei (ceea ce consumatorii descriu ca “a fi intr-un film” pe care simt nevoia sa-l comunice si altora). Acesta este un mod mai intens de a trai fenomenele interne (ganduri, imagini, amintiri) fata de modul “normal” in care aceste fenomene sunt un fundal peste care se suprapune experienta lumii exterioare.

Daca ne gandim la oamenii pe care ii numim “introvertiti”, “visatori”, “retrasi in lumea lor”.. am putea sa spunem ca, pentru acestia, salienta stimulilor interni este mai mare decat a celor externi.

“salienta crescuta a stimulilor interni”.. un alt fel de a spune “constiinta care se percepe pe sine”.. constiinta care se percepe pe sine tot timpul.. doar ca formula lui Kokoschka are o valoare de intelegere intuitiva imediata mai mare..

as propune, celor care vor sa inteleaga “dinauntru” schizofrenia, un exercitiu.. sa-l numim exercitiul Kokoschka.. fixati o alarma care sa sune peste 10 minute de la inceperea exercitiului.. faceti exercitiul cu ochii inchisi sau deschisi.. in tot acest timp, impuneti-va sa fiti constienti.. cat mai constienti de tot ce se intampla in jur si in capul vostru.. imaginile, sunetele, mirosurile, senzatiile, gandurile, amintirile, asociatiile, vocile.. imaginati-va ca aceasta este starea dumneavoastra normala si incercati sa gasiti o explicatie pentru ea.. cum va simtiti o data ce ati gasit-o?.. cum v-ati simti daca cineva v-ar spune sa renuntati la ea pentru ca e “falsa”? Incheiati exercitiul cand suna alarma sau oricand considerati ca devine prea inconfortabil.. apoi ganditi-va cum ar fi sa traiti asa luni si ani de zile..

si aceste concluzii ale autorului articolului citat, concluzii care stabilesc rolul psihoterapiei in tratamentul psihozelor.. nu doar medicamente care scad nivelul de dopamina din creier si reduc salienta stimulilor, ci si psihoterapia care modifica erorile de gandire pe care persoana le comite pentru a crea un sens in lumea sa de stimuli de intensitate aberanta:

Diminarea psihozei, desi asistata de medicamente, implica in cele din urma strategii psihologice care au un orizont de saptamani si luni, mai degraba decat secunde sau minute. Psihoza este o interactiune dinamica intre procesele neurochimice de tip bottom-up si procesele psihologice de tip top-down si nu un determinant inexorabil al biologiei. Daca asa stau lucrurile, psihoterapii specifice pentru psihoza ar trebui sa fie nu doar fezabile, ci sinergice cu efectul medicamentelor. In prezent, pentru majoritatea pacientilor, oferim modificatori ai procesului biologic (medicamente antipsihotice), dar nici un fel de ajutor specific pentru rezolutia cognitiv-psihologica.

*** aici, textul lui Kokoshka

of the internal representations of percepts and

memories.

Improvement of psychosis, although

assisted by drugs, finally involves psychological

strategies that have timelines of weeks and months, rather

than seconds and minutes.

Psychosis

is seen as a dynamic interaction between a bottom-up

neurochemical drive and a top-down psychological process

(140), not as an inescapably determined outcome of a

biology. If this is the case, then specific psychotherapies

for psychosis not only should be feasible but would be

synergistic with pharmacotherapies. At present, for most

patients we provide modifiers of the biological process

(antipsychotic drugs) but provide no specific help for the

cognitive-psychological resolution“

despre internarea nevoluntara

Eugen H — Tue, 20 Jul 2010 16:48:40 +0000

sper ca discutiile din aceste zile pe marginea cazului Madalina Manole sa aduca la cunostinta cat mai multor oameni (si aici ma refer nu doar la pacienti si familiile acestora, dar si la medici, personalul de pe ambulanta si politisti care adesea nu-si cunosc atributiile legale) conditiile in care se poate realiza o internare nevoluntara intr-un spital de psihiatrie.

conform legii sanatatii mintale, internarea nevoluntara (internarea impotriva vointei pacientului) se poate realiza, dupa esecul incercarilor de a interna voluntar pacientul, in urmatoarele conditii:

“Art. 45. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:

a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.

cine poate solicita internarea nevoluntara:

“Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”

legea mai specifica si institutiile responsabile sa realizeze transportul persoanelor in cauza la camera de garda a spitalului de psihiatrie:

“Art. 48 Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”

bineinteles, doar pentru ca cineva gandeste ca ar trebui sa fiu internat la psihiatrie, asta nu inseamna automat ca asa se va si intampla. Decizia ii apartine initial medicului psihiatru de garda, apoi unei comisii care se intruneste ulterior, iar pacientul si reprezentantii acestuia pot face apel in justitie.

statisticile aratau ca, la sfarsitul anilor ’90, in Romania, din totalul internarilor in spitalele de psihiatrie, mai putin de 1% erau nevoluntare. Asta in comparatie cu o medie de 20% in tarile din Europa de Vest. Explicatia acestei diferente masive nu consta in puterea de convingere a psihiatrilor romani, ci, mai degraba, in realizarea internarilor fara consimtamant si neraportarea acestora ca nevoluntare sau, cum s-a intamplat in cazul M.M., sistemul renunta la responsabilitatea fata de pacientii grav bolnavi care nu isi acceptau boala (intre timp, situatia s-a mai schimbat, dar nu posed statistici recente).

concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.

nu este vina familiei ca nu cunoaste legea, dar este vina sistemului medical ca nu a creat o punte de legatura intre sectia de toxicologie si camera de garda psihiatrie. poate se va intampla acum.

psihiatria copilului si adolescentului

Eugen H — Sun, 18 Jul 2010 21:35:26 +0000

vineri am trimis de urgenta un tanar adolescent cu risc mare de suicid sa fie internat la spitalul obregia.. cel mai mare spital de psihiatrie din tara.. spital al carui buget se masoara in milioane de euro anual.. locul unde companiile farmaceutice desfasoara studii de sute de mii de euro si unde prezentarile de medicamente au asociate mese de mii de euro.. unde lucreaza sefii catedrelor de psihiatrie a adultului si, respectiv, a copilului.. spitalul pe care il stie o tara intreaga.. spitalul 9.

dupa o ora.. mi s-a comunicat ca internarea nu a fost posibila, deoarece clinica de psihiatria copilului si adolescentului nu poseda o camera de supraveghere si orice internare cu risc se face impreuna cu unul din parinti.. cum, in acest caz, tatal era singurul care lucra in familie si mama avea in ingrijire alti copii.. au refuzat sa-l interneze! (dupa ce o ora am muncit sa-i conving.. pe pacientul meu si pe tatal sau ca internarea este cea mai buna solutie). si asta in conditiile in care exista si medic de garda.. si asistente medicale in tura de noapte.

pe de alta parte.. psihiatria, ca intreaga medicina, este platita in sistemul DRG.. asta inseamna ca banii vin in functie de numarul de internari si de gradul de ocupare al paturilor.. deci au nevoie de pacienti. Asa se face ca daca te duci cu copilul pentru ca are un comportament mai bizar.. e usor depresiv sau anxios.. medicii vor face tot ce pot pentru a-i convinge pe parinti sa-si interneze copilul.. “pentru analize, stiti..”

nu internam cazurile care necesita internare, in schimb primim pacienti care ar putea fi tratati, mai ieftin pentru sistem si cu mai putin disconfort pentru pacient, in ambulator.

e rau.. e foarte rau..

efectul Dunning–Kruger

Eugen H — Fri, 16 Apr 2010 17:06:25 +0000

adica sentimentul de competenta si autoeficienta al incompetentilor.. sentimentul de inferioritate si lipsa de resurse al celor competenti.. prostul fudul si inteleptul neajutorat.

acest efect.. explica.. in parte.. ce se intampla la Spitalul Obregia.. doamna manager Boeru, medic ORL-ist, fost director de editura si proaspat manager al celui mai mare spital de psihiatrie al tarii este sub impresia ca poseda competenta necesara pentru a gestiona problemele acestui spital.

pe de alta parte, Heinz Katschnig.. unul din numele cu rasunet ale psihiatriei europene (cel putin) si coordonatorul unui proiect care a vizat, timp de 2 ani, reformarea sistemului de ingrijiri psihiatrice din Romania.. imi spunea ca a evitat de la bun inceput sa lucreze cu Spitalul Obregia pentru ca problemele acestuia i s-au parut insurmontabile si pentru ca singura solutie cu adevarat viabila ar fi fost, in opinia sa, desfiintarea spitalului.

de curand, doamna manager a propus ca la camera de garda a spitalului Obregia sa nu mai avem doar consultatii.. ci internari de zi care, conform legii, trebuie sa dureze minim 2 ore.. cu foaie de internare.. medicatie, etc..

si consimtamantul informat pentru internare?, intreb eu.. imi imaginez ca nu toata lumea care solicita un consult doreste sa aiba o foaie de internare “la nebuni”.. sau ne facem ca-l citim.. pacientii semneaza oricum.. ca doar ei au venit la noi.. nu le convine, sa stea acasa..

si daca stau acasa.. sau da masina peste ei in intervalul de 2 ore cand ei ar trebui.. teoretic.. sa fie internati de zi in spitalul obregia, cine raspunde? doamna manager? medicul de garda?.. infirmiera si bodyguard-ul?

da.. internarea de zi deconteaza mai multi bani din bugetul statului decat simpla consultatie.. dar este asta de ajuns pentru a minti?.. adevarat, spitalul are nevoie de bani.. e ok sa procedam asa si sa limitam accesul la consult de specialitate pentru cei care nu doresc o internare fie ea si de zi la spitalul 9?.. in plus, intocmirea unei foi de internare ia mai mult timp decat simpla trecere in registrul de consultatii.. sumele suplimentare de bani se regasesc in cheltuiala suplimentara de timp si resurse umane?..

e ok pentru o institutie de stat sa recurga la tertipuri si misculatii.. in definitiv, la minciuni.. pentru a-si spori resursele.. chiar si in conditiile in care, e clar, are nevoie de ele?.. chiar daca si alte institutii practica aceleasi tertipuri si misculatii? daca da, este ok si pentru o institutie care promoveaza sanatatea mintala?

as numi asta.. efectul Boeru.. actiuni de autocanibalizare a Statului.

2 psihiatrii..

Eugen H — Sun, 21 Mar 2010 21:20:06 +0000

din brosura care anunta un congres organizat la spitalul de psihiatrie de la iasi:

“Într-o eră a epistemologiei, psihiatria îşi afirmă natura integrativă cu o vigoare ştiinţifică. Aşezată la intersecţia ştiinţelor medicale cu cele umaniste şi spirituale, caracterul progresiv ştiinţific al psihiatriei este rezultatul capacităţii sale de a integra în amonte progresele ştiinţelor biologice si în aval progresele ştiinţelor socio-culturale. În acelaşi timp, caracterul interdisciplinar al psihiatriei expertale este conferit de relaţiile pe care aceasta le stabileşte, pe de o parte, cu ştiinţele biomedicale, şi, pe de altă parte, cu ştiinţele socio-juridice (în special bioetica, dreptul penal, criminologie). Rezultatul este cunoaşterea univocă, consecinţă a integrării si transdisciplinaritatii, subliniată în matricile epistemice ce combină modul de gândire psihiatric cu modul de gândire al altor discipline.”

nu departe, la Campulung Moldovenesc, aparea in noiembrie 2009 “Ghid practic de dezvoltare a serviciilor de asistenta comunitara pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala in orasele mici si comunitatile rurale“. Citez:

“… aceste probleme (de a avea grijă de ei înşişi, nota mea) pot fi abordate eficient în practica managementului de caz. Experienţa concretă a echipei mobile în decursul ultimului an a arătat că este mai eficient ca profesioniştii să realizeze sarcinile dificile împreună cu beneficiarii, împărţind activitatea în paşi mici şi însoţind beneficiarul în toate etapele de lucru… Treptat, beneficiarul învaţă să parcurgă singur etapele, dobândind autonomie.

Aş ilustra acest fapt prin povestea lui S, una din persoanele asistate de echipa mobila. S are aproape 40 de ani şi locuieşte împreună cu tatăl său. Implicarea sa în activităţile zilnice era extrem de redusă, petrecea majoritatea timpului în pat, la televizor. Când tatăl necesita spitalizare pentru probleme somatice, S era adus şi el la spital pentru că nu se putea descurca singur şi, în afară de tată, nu mai avea pe nimeni care să îl îngrijească. S şi-a exprimat interesul pentru a învăţa să gătească. Mâncarea lui preferată este salata boeuf, însă după decesul mamei sale nu a avut pe cineva care să i-o pregătească. Împreună cu un terapeut ocupaţional, în cadrul unor şedinţe individuale, S a parcurs pas cu pas etapele pregătirii acestui fel de mâncare. Pentru noi a fost o surpriză să descoperim iniţial că S nu curăţase niciodată cartofi şi chiar tăiatul acestora reprezenta o noutate. În ciuda acestor limitări, după aproape o lună de activitate, S ne-a anunţat bucuros că şi-a preparat singur salata boeuf.”

toata “valoarea integrativa a psihiatriei” nu reprezinta nimic in conditiile in care vom continua sa internam pacienti doar pentru ca nu are cine sa aiba grija de ei.. dar ii tratam cu medicamente al caror cost poate ajunge la zeci de milioane de lei pe luna.

zebre..

Eugen H — Sat, 06 Mar 2010 00:16:01 +0000

distrugere

William Saroyan a zis, “mi-am distrus

viaţa căsătorindu-mă de două ori

cu aceeaşi femeie.”

întotdeauna va fi ceva care

să ne distrugă vieţile, William,

totul depinde de

ce sau cine

dă peste noi

mai întâi,

căci suntem mereu

gata şi numa’ buni

să fim

luaţi.

vieţi distruse

găseşti peste tot

la cei cu minte

ca şi la

ceilalţi.

dar numai când

acea viaţă distrusă

devine propria viaţa

ne dăm

atunci

seama că sinucigaşii

beţivii, nebunii,

puşcăriaşii, drogaţii

şi etc. etc.

sunt tot atât de mult

parte a existenţei

ca şi gladiola,

curcubeul,

uraganul

şi nimic

de găsit

pe raftul din

bucătărie.

(de Charles Bukowski, trad. de E. Hriscu)

_______________________________________

am vrut sa scriu cumva.. ceva despre ce s-a intamplat colegei mele de la spitalul municipal.. atacata cu cutitul, lipsita de aparare.. groaza la vederea lamei.. durerea.. si apoi, in orele care au urmat operatiei, pe patul de spital, vinovatia poate.. rusinea.. ispita de autoculpabilizare a victimei.. furia pe atacator.. pe sine.. pe colegi.. pe sistem.

nu o cunosc, nu cred ca ne-am intalnit vreodata.. dar cred ca de multe ori, in acesti ani, am stat pe scaunul pe care ea a stat in clipele de dinaintea atacului.

imi aduc aminte cand am facut prima practica la Socola.. in anul 2 de facultate.. lasat singur la etajul de pacienti “sub cheie”.. 90 de oameni considerati prea periculosi pentru a fi tratati in libertate si eu, un pusti de 20 de ani.. inchisi si fara posibilitatea de a iesi.. nici ei.. nici eu.. ei pentru ca nu aveau voie.. eu pentru ca nu aveam cheie.. studentii nu primeau cheie.. de fapt clanta.. pentru ca usile se incuiau si se descuiau cu clanta care era purtata in buzunar de doctori si asistenti.. fiecare cu clanta lui.. si nu erau decat trei clante pe toata sectia.. m-am gandit atunci ca daca ma agit si strig, pericolul va fi si mai mare.. asa ca am asteptat prefacandu-ma ca citesc foile de observatie pana cand.. jumatate de ora mai tarziu.. cineva a urcat cu treaba in salon.

ne trimit ca pe soldati.. in linia intai a frontului.. fara niciun fel de pregatire.. cursuri.. abilitati.. data viitoare sa fii mai atent!

imi mai aduc aminte de psiholoaga care a sfarsit prin a deveni carausa de droguri a unui puscarias de care se indragostise si care o santaja cu propria ei slabiciune.. ii spusese cineva de managementul contratransferului?.. primea supervizare pentru munca ei in conditii incredibil de dificile?.. de ce pregatire avusese parte dupa cei 3 ani de facultate de jucarie?

si maine lucrurile se vor intampla la fel.. medici si pacienti abuzati intr-un sistem a carui singura grija este sa nu se opreasca.. ca niste zebre.. ne tragem sufletul dupa sperietura.. ce bine ca nu ni s-a intamplat noua!.. si pastem mai departe.. ne facem datoria.. tratam 200 de pacienti dependenti de heroina intr-un centru facut doar pentru 70.. pentru ca doamna director nu vrea sa-l supere pe domnul voiculescu care, daca se supara, ar putea sa-i clatine scaunul..

angajam 1 psiholog la 100 de pacienti internati.. si doar 2 asistente pe tura de noapte.. daca se intampla ceva, sunati la paza.. daca alearga, poate ajung in 5-10 minute.. bodigarzii si ei niste pusti.. nu stiu sa contentioneze, dar stiu sa bata.

in fiecare zi, zeci de pacienti se inghesuie la usa medicilor psihiatri din ambulator.. sa-si primeasca reteta.. medicina pe banda rulanta.. esti bine? da.. cum dormi? bine.. si printre ei.. ascunsi.. arhanghelii, cum ii numesc jungienii.. cei care aduc distrugere si posibilitatea innoirii.. ne trag o palma si ne trezim.. ne doare?.. adormim la loc?

cutiutele de lapte condensat se dau gratis

Eugen H — Tue, 10 Nov 2009 23:33:12 +0000

marile spitale psihiatrice vor disparea sau functionarea lor va fi radical modificata.

locuri ca Voila, Grajduri, Siret, Balaceanca, Sapoca, Zam sunt locuri unde spitalizarea este greu de diferentiat de incarcerare.

la 3 ani dupa raportul care demasca moartea de frig si de foame a mai multi pacienti psihiatrici la spitalul de la Poiana Mare, lucrurile nu s-au schimbat.

din raportul Centrului de Resurse Juridice:

“Directorul medical al Spitalului (Voila, nota mea) a precizat ca o persoana poate ramâne în Salonul de supraveghere (de fapt, saloane de izolare, nota mea) între câteva ore si câteva luni (a fost prezentat un exemplu în care pacientul a intrat în Salonul de supraveghre pe 28 ianuarie 2009 si a iesit pe data de 27 martie 2009).“

si un citat aproximativ din declaratia unui director de spital-azil citata in acelasi raport:

“noi nu practicam contentionarea fizica.. ii contentionam chimic“

abuzul institutionalizat este nu doar tolerat de statul roman si populatie – in absenta unor servicii in comunitate, aceste locuri sunt vazute ca singura solutie de catre un minister incapabil sa faca ce si-a propus in Strategia privind Sanatatea Mintala si de familiile care nu mai pot sa-si asume ingrijirea unor bolnavi cronici.

totusi.. atunci cand aceste locuri ale izolarii si dezumanizarii asistate medical se vor fi inchis.. peste zece ani.. peste douazeci de ani.. poate ca atunci un fotograf va fi acolo sa documenteze trecerea prin viata a unor oameni care au trait cu ratii zilnice de haloperidol si injectii de diazepam. asa cum s-a intamplat cu acest spital din statele unite.

pana atunci.. campionul dezvoltarii serviciilor comunitare in romania nu este vreunul din marile centre universitare unde se gasesc profesori universitari si zeci de rezidenti, sute de asistenti medicali si mai multa gresie si faianta decat se poate imagina.. ci un micut stabiliment din campulung moldovenesc. daca aveti drum pe acolo, faceti-le o vizita.. poate veti vrea sa mergeti cu echipa mobila in casa pacientilor sa le duceti tratamentul si putina mancare.. sau poate veti vrea sa dati o mana de ajutor cadrelor medicale care nu ezita sa puna mana pe matura si sa-i ajute pe oameni sa-si deretice camera.. poate veti iesi cu ei la prajitura si suc in oras sau intr-o excursie in imprejurimi.. poate veti dori sa invatati de la.. sa-i numim pacienti cum sa faceti o oala din lut si sa o ardeti in cuptor.. sa o luati acasa.. dar cel mai mult va vor misca povestile lui Ovidiu si ale Roxanei, psihologi, despre cum micile gesturi si micile lucruri pot lumina o minte intunecata de boala.. cum cineva poate sa descopere pentru prima oara la patruzeci de ani laptele condensat servit in cutiute si sa nu stie cum sa desprinda pojghita de staniol.. sa-l verse din gresala si sa se cufunde in tristetea acestui esec mic ca in oglindirea esecului mare care este viata lui de “pacient de psihiatrie”.. si cum s-a intors cu pumnul plin de alte asemenea cutiute Roxana.. si “omul s-a bucurat ca un copil” si nu a mai fost pacient sau doar pacient.. pentru ca, la fel ca actele de bunatate, cutiutele de lapte condensat se dau gratis..