Category Archives: oameni


spank..!

un articol recent despre efectele pedeapselor corporale aplicate copiilor de 3 ani de catre mamele lor..

interesanta si definitia pedepsei corporale aplicate frecvent.. de cel putin doua ori in ultima luna.. 

rezultatele studiului spun ca acesti copii au un risc mai mare de a manifesta comportamente agresive la 5 ani..

si intrebarea mea.. este posibil ca acesti copii non-agresivi sa aiba un dezavantaj in fata altor copii proveniti din alte culturi, unde au fost inoculati de mici cu vaccinul abuzului?

in sfarsit, o nenorocire..!

stii.. cand ma trezesc dimineata.. in primele 20 de secunde.. inainte de a deschide ochii.. ma simt foarte bine, fericit.. ziua care incepe.. lumina soarelui pe care o simt prin pleoape.. toate lucrurile bune care ma inconjoara.. apoi, imediat.. vin gandurile.. ca la o deschidere de magazin, oamenii aceia care asteapta.. multi in fata usilor inchise.. se bulucesc, freamata.. bat nervosi din picioare sa se faca ora la care se deschid usile si pot navali inauntru.. si nu ma mai simt bine“.. zice clientul.

“inseamna ca ai avea nevoie de niste bodyguarzi la usa.. sa lase doar cate unu-doi cumparatori inauntru..

sau.. poate.. de o nenorocire.. de exemplu, o inmormantare.. ca sa ai motiv sa nu te mai gandesti la maruntisuri..

ca atunci cand intra gigi becali intr-un magazin in mall.. se inchid usile si toti vanzatorii se ocupa exclusiv de vip.”

cand te-ai simtit ultima oara asa..?

deep breath

alt shift..

nu e gresit.. e doar diferit de ce te asteptai tu!

astazi la grup..

am vorbit despre femei care muncesc cat un barbat si fac munci de barbati.

si eu am spus aceasta poveste:

din uk

english jobs for english people“.. imi povestea o prietena care a emigrat de 3 ani in uk ca a fost raspunsul unei sefe la cererea sa pentru o recomandare necesara aplicarii pentru o pozitie mai bine platita..

langa Stonehenge.. un englez batran care tinea un magazin de vechituri.. mi-a facut cadou o bucata de piatra desprinsa din monoliti.. sa-mi poarte noroc..

 

grija

va rugam folositi liftul, daca aveti bagaje. daca folositi scarile, va rugam sa va tineti de balustrada“.. au fost primele propozitii pe care le-am auzit in uk unde ma aflu pentru un curs intensiv de formator in PTM (varianta psihoterapeutica a PCM).

deci liftul nu mai e rezervat batranilor si persoanelor cu dizabilitati.. e pentru lumea cu bagaje.. si pentru ca ma aflam intr-o gara, asta inseamna pretty much everybody..

e si asta un fel de grija.. pentru calatori sau pentru propria companie care ar putea fi data in judecata?

si.. cu coada ochiului zaresc un afis – “Police request for information. Incident: Man pushed on tracks.

nu.. nu e pentru calatori.. grija.

solutii..

in urma cu cateva zile, trei oameni se alfau in acelasi taxi, inaintand prin viscol spre casele lor – un psihiatru vienez, o tanara specializata in managementul resurselor umane din serviciile de sanatate minatala si un psihoterapeut.

discutia porneste de la eforturile primariei de a curata strazile de zapada..

si in Viena avem problema asta.. toate aceste utilaje si atatia oameni pentru doar 20 de zile de iarna adevarata pe an

dar nu e nicio problema, trebuie doar sa folosim aceleasi masini pe care le folosim si in restul anului, la care sa atasam instrumente de curatat“, spune tanara specializata in managementul resurselor umane din serviciile de sanatate mintala..

sau toti vienezii ar putea sa cada de acord sa-si ia vacanta in acea luna din an si sa plece din oras“.. adauga psihoterapeutul..

o jurnalista..

de la radio romania mi-a povestit azi ca intr-un interviu recent l-au intrebat pe primul ministru.. “domnule Boc, ce e de facut in problema drogurilor in romania?

raspunsul lui a fost “Nu stiu!

apreciind sinceritatea si franchetea raspunsului, ma gandesc ca daca domnul prim ministru ar fi fost intrebat ce facem in problema vacilor, ar fi putut indica un secretar de stat pe probleme de zootehnie care sa vorbeasca in cunostinta de cauza.. nu acelasi lucru se intampla cand e vorba de viata a sute de mii de oameni..

din patrie..

primesc pe mail de la o colega psiholog care traieste si lucreaza intr-un orasel din nordul tarii:

“pacientul meu are 18 ani si este elev in clasa a XI-a la un liceu de renume si cu multe pretentii. Am inteles de la el ca aprox. 50% din colegii de clasa au incercat drogul si 5 sunt consumatori inraiti (consum zilnic, mai multe doze pe zi si in varianta injectabila)… Se pare ca fenomenul a luat amploare, el spune ca aproape 3 sferturi din liceenii din oras au avut cel putin o experienta cu acest drog. el declara ca atunci cand a inceput se spunea ca e sigur, ca nu da dependenta… consuma drogul din luna septembrie, la inceput discontinuu, acum insa aproape zilnic.. una din colegele lui se prostitueaza ca sa faca rost de bani pentru “special gold”… imi spunea ca stie persoane care se rugau ca acest drog sa fie interzis de la 1 ianuarie… multi vor sa se lase, dar nu reusesc… si nu vor sa afle parintii de dependenta si raman prinsi in cercul asta vicios… un coleg de clasa deja are dosar penal…”

si adauga ea..

“nu stiu, parca am ajuns in zona crepusculara… lumea pe care o stiam eu e pe cale de disparitie… oare exagerez?”

Next page →
← Previous page