si la spitalul de psihiatrie, unde lucrez din nou de cateva luni, violenta este adesea prezenta. violenta indreptata catre sine sau catre altii, cu motive inteligibile sau fantasmagorice. iar noi, angajatii din sistemul public de ingrijiri de sanatate mintala, cel mai adesea imbracati in alb, suntem acolo sa o controlam, sa o risipim, sa o transformam in altceva.

la spitalul de psihiatrie nu exista jandarmi. exista o firma privata care angajeaza cativa bodyguards de felul celor pe care ii intalnesti in magazine si banci. sunt putini si neinstruiti, imbracati in bumbac visiniu, ponosit, nu exoscheletul in care sunt incorsetati jandarmii din piata. in 2010, pe cand conduceam o sectie de tratament al dependentei de heroina in cadrul spitalului, am rugat doi astfel de bodyguards sa mearga sa rezolve o situatie mai tensionata cu un grup de pacienti. mi-au raspuns, pe un ton rugator si oarecum speriat, “mergeti dumneavoastra, domnu’ doctor si vorbiti cu ei, ca de dumneavoastra asculta”. si am mers.

la spitalul de psihiatrie, in imensa majoritate a cazurilor, violenta este rezolvata prin interventia unui specialist, pe care l-as numi jandarmul cel bun, un om care cunoaste tehnici de stopare a escaladarii violentei. ca de exemplu:

- recunosti si anticipezi ca un anumit nivel de violenta este de asteptat atunci cand oamenii trec prin situatii exceptional de grele sau dureroase

- nu comunici de pe pozitii de forta, de autoritate infailibila

- nu pui persoana violenta cu spatele la zid, nu-i dai impresia ca nu are de ales decat sa se supuna neconditionat

- comportamentul violent nu abroga respectul cu care orice om merita tratat de un angajat in sistemul public

- stabilesti ca pozitia ta este sa ajuti persoana violenta sa gaseasca o solutie la problemele care au adus-o in acel punct

- violenta fata de obiecte este, pana la un punct, un mod de eliberare a furiei, nu o declaratie de razboi

- violenta fata de oameni este inacceptabila

nu am regasit nimic din toate acestea in niciuna din interventiile jandarmilor din ultimele zile din piata universitatii. dimpotriva. am vazut escaladarea starii de agitatie si nervozitate a protestatarilor prin comasarea unui numar mare de jandarmi si tehnica de lupta. am vazut folosirea nediscriminatorie a fortei. cateva vitrine sparte nu justifica ceea ce a urmat in zilele de sambata, 14 si duminica, 15 ianuarie. jandarmul cel bun, daca exista, nu a fost in acele zile in piata.

mai exista, insa, un tip de aparatori ai ordinii in cadrul spitalului de psihiatrie. inca de la numirea ca director interimar al spitalului, printr-un ordin semnat de ministrul sanatatii interimar adriean videanu, in ultima sa zi de mandat, doamna doctor orl-ist boer a venit insotita de doi bodyguards. bine hraniti si bine claditi, ei sunt acolo sa o protejeze pe doamna director impotriva unui pericol nestiut. prezenta lor a creat rumoare si agitatie printre medici, care s-au considerat jigniti si au luat o pozitie publica (fara urmari, deoarece legaturile de sprijin ale doamnei director sunt mai puternice decat vocea medicilor din spital).

acest tip de atitudine si de aparatori ai ordinii publice sunt trimisi, cu sutele, in piata universitatii in fiecare seara, pentru a apara acelasi tip de oameni, pe boer-ii care au dobandit autoritatea in acelasi fel.

Titlul de mai sus este inspirat dintr-un material publicat cu ceva timp in urma pe hotnews.ro, material in care erau descrise povestea de viata si cariera doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gandul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj caruia media i-a imprumutat din stralucirea si gloria cu care isi inconjoara eroii, fie ei de telenovela sau de jurnal de informatii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par sa aiba in comun pasiunea si determinarea cu care isi urmaresc scopurile, pe langa, bineinteles, o intelegere a utilitatii prezentei in spatiul public si al jocului politic.

Sa fie aceasta reteta (sic!) de succes pentru ca un proiect sa se nasca si sa supravietuiasca in actualul sistem de sanatate? Este acesta motivul pentru care psihiatria a esuat in eforturile sale de reforma, lipsa unui fanatic dispus sa-si investeasca intreaga energie si charisma pentru mai binele sanatatii mintale in tara noastra? Dar, atunci, cum ar arata o sanatate mintala promovata de un fanatic? Si, in general, ce legatura poate fi intre fanatismul unei persoane chiar si ridicata la nivel de personalitate si stiinta medicala care se bazeaza pe calcule statistice, cercetari de eficienta, modele de sanatate publica, pe teorii probate sau infirmate prin studii in care atat subiectul cat si investigatorul sunt “orbi”, adica neinfluentati de atasamentele personale la o ipoteza sau alta, sunt, altfel spus, de-fanatizati?

In luna iulie, am fost invitat sa sustin un mic atelier la un congres organizat de bunii mei prieteni de la spitalul de psihatrie din Campulung Moldovenesc. O data ajuns acolo, am descoperit ca pe ordinea de zi se afla si prezentarea unei cercetari a carui prim autor era doctorul Ciuhodaru. Titlul acesteia – „Profilul psihologic al pacientului cu abuz de substanţe. Diferenţe de gen”. Pe scurt, ce au intreprins domnul doctor si echipa domniei sale a fost o recenzie a unor date sociologice (varsta, sex, etc.) ale pacientilor internati in sectia de urgente din Iasi pentru probleme legate de consumul de „etnobotanice”, inainte si dupa momentul trecerii in ilegalitate a acestora prin hotarare de guvern. Rezultatul – dupa trecerea in ilegalitate, varsta celor mai tineri consumatori barbati a scazut de la 18 ani la 14-15 ani. Din pacate, doctorul Ciuhodaru nu era prezent la lucrari si tanara domnisoara psiholog care a prezentat rezultatele cercetarii nu era calificata sa poarte un dialog pe marginea acestor date. Totusi, daca o masura pare sa determine o scadere atat de dramatica a varstei consumatorilor, atunci e cazul sa ne punem niste intrebari.

Fanatismul, insa, nu va tine cont de un lucru atat de neinsemnat ca un studiu stiintific. Cine mai sta sa asculte cifre cand „moartea alba”, „copiii ucisi”, „cosmarul drogurilor” etc, etc. Fanaticii vor gasi un mod de a ne convinge ca nu ne permitem sa mai irosim nici macar o secunda pentru a gandi, a cerceta sau a discuta strategii diferite. Panica pune limite de timp, panica interzice opiniile contrare, panica solicita toata atentia noastra. Panica contra-indica gandirea. De ce sa ne mai gandim cand e atat de usor sa dai o hotarare de guvern sau o lege?.. sau orice altceva care sa ne ajute sa nu ne mai speriem cand deschidem televizorul la ora 5.

Ironic cum acelasi proces se intalneste, la un individ, in momentele de aparitie si dezvoltare ale unei dependente de substante. Am o problema – trag o dusca, ma simt plictisit – fumez o tigara, ma simt neinteles de parinti si un adolescent fara valoare – prizez niste prafuri de la spice-shop. Nu-mi mai dau timp sa ma gandesc la strategii alternative, nu stau cu disconfortul meu, sa cantaresc solutii si sa o aleg pe cea mai buna pe termen lung – o aleg pe cea care imi va restaura confortul ACUM.

Pentru ca, la fel ca etnobotanicele, fanatismul creeaza dependenta, iar data viitoare cand noi, ca societate, vom identifica o sursa de disconfort fie el economic, social sau politic, se va gasi cel putin un fanatic care sa ne ofere o solutie rapida, eficienta, una care e atat de evident buna incat nici nu mai merita sa o cercetam, sa o punem sub semnul intrebarii. Pentru ca si dealerii si fanaticii ofera, inainte de orice, o solutie rapida la o problema reala.

]]> http://eugenhriscu.ro/2011/08/23/fanaticii/feed/ 6 http://eugenhriscu.ro/2011/01/08/he-the-darkness/ http://eugenhriscu.ro/2011/01/08/he-the-darkness/#comments Sat, 08 Jan 2011 17:34:14 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=2126 daca nu as sti ce stiu acum despre Bill Zeller, acum cand ma uit peste fotografiile adunate pe un site de prietenii si colegii sai.. m-as gandi ca Bill este un norocos.. tanar, frumos, inteligent, doctorat la princeton, intern la google.. poate ca m-as gandi ca ar avea o problema cu alcoolul (roseata din obraji si prezenta paharului in mana in multe din poze).. sau, urmarind directia privirii, aproape mereu in jos sau intr-o parte, si zambetul stanjenit, m-as gandi ca e putin timid si neindemanatec in relatiile cu ceilalti.. dar pana la urma, nu-i asa, mai toti programatorii au hibe in comportamentul de socializare..  m-as gandi ca ar putea chiar deveni the next zuckerberg sau “doar” vp intr-o companie din sillicon valley, casa, masina, sotie, copii si un divort dupa 40 de ani.. ma gandesc ca, pentru cea mai mare parte a vietii sale de adult, Bill a crezut si el ca si mine..

pe 5 ianuarie 2011, Bill s-a sinucis si a lasat in urma o scrisoare

o scrisoare despre intuneric, viata in intuneric si moartea in intuneric

o scrisoare care incepe asa:

“My first memories as a child are of being raped, repeatedly.”

daca abuzul sexual ar fi o boala a copilariei, Bill ar fi un excelent clinician. un clinician al propriei suferinte. la un moment dat, scrisoarea este o insirare de simptome:

Courage este un caine. El traieste cu stapanii sai, Eustace si Muriel.

Din cand in cand, Eustace, “innebuneste”.. se schimba la fata.. batranelul aproape simpatic care isi citeste ziarul in fotoliul din fata televizorului se transforma intr-un monstru.. si Courage se sperie.

Biata Muriel, victima a “nebunului”, nu poate face nimic.. il suporta pe Eustace (“Muriel, where’s my dinner?”) si consecintele nesabuintelor sale, continua sa tricoteze si sa picoteasca in balansoar si, din cand in cand, innebuneste si ea..

Courage o iubeste foarte mult pe Muriel si face tot ce poate sa o salveze de la dezastrul pe care “nebunia” lui Eustace il produce in fiecare zi.. episod.

Toti trei locuiesc in the middle of nowhere.. deci nimeni nu poate face nimic in privinta chinuitului trai impreuna.. nu au unde pleca.. nu pot schimba nimic.. asa sunt vremurile in the middle of nowhere.

Nimeni nu pare sa-si puna vreo problema despre cum il afecteaza toata aceasta nebunie pe Courage, pentru ca el este doar un caine prost.. sau, in cel mai bun caz, un caine.. un caine gasit de Muriel in the middle of nowhere.

Sigur, Eustace (poate si Muriel) are motivele sale sa se comporte asa cu propriul caine, dar asta nu face o diferenta prea mare pentru bietul Courage.

Din cand in cand, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Courage pierde si el contactul cu realitatea.. vede lucruri si fiinte ingrozitoare, se sperie, urla.. dar, oricat de inspaimantat ar fi, Courage gaseste intotdeauna curajul de a-si salva biata mama si, in cele din urma, chiar si pe Eustace, sotul lui Muriel.. salvatul acestora doi devine misiunea lui in viata.. in serial.

Si toate acestea pentru acele cateva momente de fericire.. Muriel in balansoar, Eustace citind Nowhere News si Courage motaind in poala lui Muriel. Courage numeste asta dragoste, dar noi stim ca nu este asa.

***

m-am gandit la Courage si toti cei cei ca el, citind o stire de la sectiunea fapt divers..

si spun.. ca medic esti mare numai in masura in care pacientii tai sunt..

]]> http://eugenhriscu.ro/2010/11/16/condica-de-sugestii-si-reclamatii/feed/ 0 http://eugenhriscu.ro/2010/07/30/after-the-revolution/ http://eugenhriscu.ro/2010/07/30/after-the-revolution/#comments Fri, 30 Jul 2010 00:16:21 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=1794 am vazut after the revolution.. un documentar, mai mult o insailare de inregistrari video din zilele care au urmat lui decembrie 1989.

rupert, producatorul materialului.. mi-a spus ca au trimis filmul la festivalul transilvania si ca nici macar nu au primit un raspuns de la organizatori.. si a zambit. am ajuns sa am un respect urias pentru acest scotian stabilit in Romania.

este impresionanta forta detaliului vizual.. femeia cu un singur dinte din metal.. grupul de demonstranti care striga in cor “fara ba-u-tu-ra!“.. corespondentul the times care dicteaza in telefon “…chanting <down with the fossils>, yes.. f-o-s-s-i-l-s“.. copiii agatati de steaguri, tacuti in multime, privind si asteptand.. barbatul care afirma cu o claritate uimitoare “e o neintelegere totala.. noi toti suntem manipulati.. tinerii astia nevinovati care au murit de foame si o sa murim din nou.. nu intelegeti.. nimeni nimic“.. picioarele de femeie, in ciorapi albi murdari, in saboti de lemn, croindu-si periculos drum pe o barna de metal pentru a-i permite Nadiei de Bucuresti sa-l vada pe Iliescu la un meeting electoral.. multi.. foarte multi barbati intoxicati cu alcool.. foamea si saracia din priviri.. populatia.. abrutizati subnutriti deschizand pentru prima oara in public gurile cariate.. caciuli de blana si genti diplomat amenintand cu reintoarcerea mosierilor..

cand toata lumea filma multimi, camera lui Laurentiu Calciu filma chipuri.. discutii intre anonimi.. tensiunea dialogului balansandu-se.. ca Nadia.. periculos de aproape de prapastia violentei si a sangelui.

si in contrast cu acestia.. atmosfera degajata.. glumeata chiar de la conferinta de presa a lui Iliescu si Roman.. “am doua functii.. ma dedublez” glumeste la un moment dat Iliescu si oamenii rad.. doar ca gluma era on us.. si Roman care, in drum spre iesire, isi face timp sa flirteze evident cu o domnisoara.. toata istoria noastra din urmatorii douazeci de ani este acolo.. un Janus presedinte si un prim-ministru care nu si-o poate tine in pantaloni.

meeting-urile lui Ratiu.. omul pe care l-a urat o tara ca sa invatam ca putem uri in public si la televizor si sa nu ne mai fie asa de frica..

si apoi amintirile.. aveam 13 ani si era sa fiu linsat de Adina Stoleru, fiica profesorului de educatie fizica.. incercase sa adune un mic grup de revolutionari dintre colegii mei de clasa.. pentru ca tineam cu bosorogul cu papion.

m-am gandit la mama.. cum a stat ea ore la coada.. si s-a gandit mult.. si a votat cu Ratiu la presedentie.. si cu liberalii la senat.. si cu ecologistii la camera.. “ca sa fie si cineva care sa ne protejeze padurile“.. asa cum facea sambata ciorbele.. cu un galbenus de ou.. si un pic de patrunjel si nitel hasmatuchi.. sa aiba gust bun. cum trebuie sa se fi simtit.. cat de singura.. intr-o tara in care ca ea mai erau 3%.

probabil la fel de singura ca mine cand spun ca e nevoie sa investim in servicii pentru cei dependenti de droguri si de alcool.. si corul de 90% raspunde “pe criza asta tu vrei sa dam banii la alcoolici?“..

astazi am primit vestea ca fundatia Soros considera interesanta ideea de proiect a colegului meu Viorel.. de a infiinta o gradinita si after-school pentru copiii consumatorilor de droguri.. mai sunt inca doua evaluari.. nu e nimic sigur inca.. si ma gandesc cate voci ar striga a amenintare “noi nu avem unde sa ne ducem copiii.. iar tu faci gradinite pentru drogati?“..

]]> http://eugenhriscu.ro/2010/07/30/after-the-revolution/feed/ 8 http://eugenhriscu.ro/2010/07/15/presa-responsabila/ http://eugenhriscu.ro/2010/07/15/presa-responsabila/#comments Thu, 15 Jul 2010 19:37:50 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=1725 “PACAT DE IA,,,,,NU TREBUIA SA MOARA! SPIRITUAL CRED CA AM SIMNTIT CEVA……..DE 2 SAPTAMANI MI SE ZBATE OCHIUL…….SI DE CAND A MURIT MADA SA OPRIT DIN BATAIE,,,,,,,,,AS VREA SA SPUN CA SEMAN FOARTE BINE CU MADALINA “

“Tot timpul cand aveam greutati ale vietii ma gandeam la ea ca a pierdut o iubire o avere cu SERBAN GEORGESCU a luat viata de la capat si si-a facut alta MAI FRUMOASA, SUNT TOT RAC am si eu 2 tentative de suicid dar am scapat de moarte, si- a ingrijit atat de tare corpul si acum l-a dat spre putrezire mai devreme decat ar fi vrut DUMNEZEU .Eram fericita de cate ori o ascultam sau o vedeam la televizor..II STIU TOATE CANTECELE!”

- cititori pe forumurile evz.ro -

***

comentatorul ziarului The Independent, Johann Hari descrie intr-un editorial efectul multiplicator al mediatizarii excesive si detaliate a comportamentelor de hetero-  si autoagresiune. Citez:

- in luna care a urmat mortii lui Marilyn Monroe, rata suicidului a crescut cu 12% in Statele Unite

- un caz similar a determinat cresterea cu 17% a ratei suicidului prin supradoza  in Marea Britanie in saptamana imediat urmatoare prezentarii sale la tv

- efectul invers este si el real: retinerea presei de la a relata in extenso despre actele de suicid a determinat intr-un singur an o scadere a incidentei cu 50%

- exista peste 42 de studii care documenteaza efectul de copy-cat al raportarii excesive a suicidului in presa

In Romania, in anul 2009, au fost inregistrate aproape 3000 de cazuri de suicid. O crestere de 12 % ar insemna 360 de cazuri de suicid determinate direct de ce se intampla in aceste zile cu reflectarea in presa a cazului Madalina Manole.

JH: “Is the British media more interested in making a killing than in preventing one?” Dar presa din Romania?

]]> http://eugenhriscu.ro/2010/07/15/presa-responsabila/feed/ 13 http://eugenhriscu.ro/2010/05/07/spank/ http://eugenhriscu.ro/2010/05/07/spank/#comments Fri, 07 May 2010 08:58:01 +0000 Eugen H http://eugenhriscu.ro/?p=1607 un articol recent despre efectele pedeapselor corporale aplicate copiilor de 3 ani de catre mamele lor..

interesanta si definitia pedepsei corporale aplicate frecvent.. de cel putin doua ori in ultima luna.. 

rezultatele studiului spun ca acesti copii au un risc mai mare de a manifesta comportamente agresive la 5 ani..

si intrebarea mea.. este posibil ca acesti copii non-agresivi sa aiba un dezavantaj in fata altor copii proveniti din alte culturi, unde au fost inoculati de mici cu vaccinul abuzului?

“inseamna ca ai avea nevoie de niste bodyguarzi la usa.. sa lase doar cate unu-doi cumparatori inauntru..

sau.. poate.. de o nenorocire.. de exemplu, o inmormantare.. ca sa ai motiv sa nu te mai gandesti la maruntisuri..

ca atunci cand intra gigi becali intr-un magazin in mall.. se inchid usile si toti vanzatorii se ocupa exclusiv de vip.”