Category: cuvinte


trees come back to life in winter

the time spent in sorrow, yet still being kind
is like the wood that is left behind..

but think not of the leaves that will leave the tree
when it’s winter and you still see Tree
that is a stream of Eternity.

Carol Batton

 

e dificil sa i spui cuiva aflat in suferinta ca in mijlocul iernii se aduna energiile care vor exploda in primavara. cu atat mai putin formulele de felul ‘ce nu te omoara te face mai puternic’ nu au ce cauta in vocabularul unui psihoterapeut, sfaturile, imbarbatarile, ‘lasa, o sa vezi ca o sa fie bine’-urile. desi sunt adevarate, sunt si inutile. doar poezia (si poate muzica) au voie sa vorbeasca direct celui in suferinta.

iar noi, cei care stam pe margine si veghem suferinta altora, pentru noi este de ajutor sa stim (sau sa credem) ca in mijlocul celei mai aspre ierni se creeaza viata care va veni. si poate pentru oamenii care au iesit aseara in strada. si pentru cei care sufera descurajarea si inghetul acestei ierni a vrajbei romanesti.

 

Craciun

F. Pessoa

Se naste-un zeu, altii mor. N-a venit, n-a plecat

Adevarul: doar Eroarea-i modificata.

Pare-se ca o noua Eternitate ni s-ar fi dat,

Dar era mult mai buna cea de-altadata.

***

Oarba, stiinta scurma degeaba-n pamant.

Nebuna, Credinta se amageste cu al ei cult.

Un nou Dumnezeu este numai un nou cuvant.

Nu cerceta si nu crede: totul este ocult.

 

 (trad. D. Flamand)

radical..

daca este produs al mintii.. este sub controlul mintii..

eu te-am facut, eu te omor, simptomule..!

mamihlapinatapai..

wikipedia: un cuvant din limba Yaghan, insemnand “un schimb de priviri intre doua persoane, fiecare dorindu-si ca celalalt sa initieze ceva ce ambii isi doresc, dar niciunul nu este dispus sa fie cel care face primul pas”.

inceputurile terapiei sunt asa..

flugtag

imi imaginez urmatorul atelaj: o punte pe roti, mai mult lunga decat lata.. la un capat, scaun.. la celalalt capat, scaun.. fata in fata, clientul si terapeutul.. si cineva, nu stiu cine.. oricine.. sa-i spunem trecutul.. impinge atelajul cu pricina in prapastie.. oamenii se uita si se distreaza pe margine (“ce bine, in sfarsit a acceptat sa mearga la terapie.. o sa fie bine!“).. primul care se rostogoleste in hau e clientul.. il ajuta ca sta cu spatele.. caderea vine aproape ca o surpriza.. se duce.. se cufunda.. inghite apa murdara.. adineaori statea pe un scaun solid.. intr-o pozitie precara.. dar oricum.. avea pe ce pune piciorul.. celalalt e inca deasupra.. atelajul continua sa inainteze.. mai are cateva secunde.. poate sa sara.. sa ramana pe uscat.. sa incurajeze si el de pe margine si sa spere ca totul va fi bine.. multi fac asa.. scriu reteta si sar intr-o parte.. e mai putin riscant.. si ramai cu hainele uscate.. cum sa-ti pastrezi autoritatea profesionala cand dai din maini si din picioare, cu alge in par, rascolind gunoaiele de pe fundul dambovitei?.. in mocirla nu exista garantii.. unii te trag dupa ei la fund.. se prind strans si nu mai vor sa dea drumul.. sub apa, piciorul se poate agata de ceva vechi si ruginit si te tine in adanc.. si cand iesiti la mal.. deja nu mai e interesant.. se pregateste urmatorul atelaj.. tot mai faci terapie?.. nu ti-a ajuns?.. epuizati.. sprijiniti unul de celalalt.. rasufland cu greu si uzi leoarca.. vorbiti cu tu..

la profesori..

unde sunt profesorii, acolo se da spaga..” spune directorul administrativ al spitalului universitar de urgente intr-un material publicat in romania libera.

in urma cu un an, cand am ajuns acolo cu un prieten.. camera de primire urgente nu avea nici macar o sursa de apa potabila.. si afara erau 40 de grade.. chioscurile la mare distanta.. domnul Oprescu nu era inca primar.. doar profesor.

later edit: acelasi domn doctor Oprescu tocmai a fost decorat de presedintele tarii pentru merite medicale deosebite. Rezidentii romani care lucreaza pe 7 milioane in spitalele patriei (de 4 ori mai putin decat un sofer de la RATB).. ei ar merita decorati.

vorbeste cu mine..

ce-ai putea sa vorbesti cu un psihoterapeut si nu ai putea sa-mi spui mie?” zice amicul

cand un om se schimba.. schimbarea lui este o amenintare pentru echilibrul tuturor celor cu care se afla in relatie.. pentru ca relatiile se schimba atunci cand unul dintre parteneri se schimba.. si daca vreau sa pastrez acea relatie, este foarte probabil ca va fi nevoie sa ma schimb si eu.. dar eu nu vreau sa ma schimb.. asa ca vorbeste cu mine mai bine.. mai bine pentru mine!

nu e atat ce ar avea de spus clientul, cat mai degraba ce are de raspuns terapeutul“.. as zice eu in aceasta situatie..

in putine cuvinte..

oamenii care vin la terapie.. sunt cei care se straduiesc sa aleaga intre bine si rau.. stradania lor este patologia de care sufera.. si sunt cei care au gasit un raspuns la aceasta alegere.. solutia lor este patologia de care sufera..

primii “se vindeca” cel mai repede.. pentru ca e mai usor sa renunti la o lupta decat la o victorie.. fie ea si amara.

explicatie

de la un pacient cu tulburare bipolara:

Imagineaza-ti ca ai primit cadou un calculator, il deschizi si merge bine, incepi sa pui tot felul de programe pe el, unele fara licenta, de la cunoscuti, downloadezi alte programe de pe internet si unele contin virusi, incepe sa raspunda mai greu la comenzi, iar la un moment dat nu mai merge deloc. Ce faci atunci? Il duci la un service. La fel, am ajuns eu aici.

 

 

terapia de la ora 5

eu: cum se face ca te opui la absolut orice propun?

clienta: nu-i adevarat, nu ma opun!

macar am putut sa radem impreuna..