Category: citi/ate


nimic nu SE schimba..

“June 20, 1975. […] Sometimes I am convinced that really nothing changes much. People aren’t being altered. “Change” is on the surface, almost a public relations or media invention. The mood of America and of most countries (most people?) is deeply and profoundly conservative; there is almost an inertia of the spirit, in terms of the collective. One of my students, a few years ago, a volunteer worker for McGovern, said: “A man told us he knew Nixon was a crook but he was going to vote for him, instead of for McGovern with his strange ideas. …” At least the man was honest. Americans tolerate and even encourage “change” which is superficial, like fashions in clothes or music, perhaps in order to maintain the status quo on another level. The sexual revolution is a disaster for many people, judging from evidence I have encountered. Girl students are as apprehensive, as miserable, as worried about “not being loved” as ever before, and perhaps things are even worse now: the offer of marriage still remains the token of esteem, no matter if they’ve been living with a young man or not. The emotions seem unchanged, entirely.”

The Journal of Joyce Carol Oates. 1973-1982

victime..

“.. daca puterea corupe, si reciproca este valabila; si persecutia corupe victimele, probabil in moduri chiar mai subtile si mai tragice”

Arthur Koestler

oameni buni..

Interogarea celui bun

de Bertolt Brecht

Fa un pas inainte: am aflat
Ca esti un om bun.
Nu poti fi cumparat, dar si fulgerul
Care loveste o casa, nici el
Nu poate fi cumparat.
Nu te dezici de ce ai spus
Dar de fapt ce ai spus?
Esti onest, ai o opinie
Ce opinie ?
Esti curajos
In fata cui ?
Esti intelept
Pentru cine?
Nu te gandesti la propriul folos
La foloasele cui te gandesti ?
Esti un prieten bun
Esti prieten bun si cu oamenii buni?
Asculta ce-ti vom spune: stim.
Tu esti dusmanul nostru. De aceea te vom
Pune acum langa un zid. Dar tinand seama
De meritele si bunele tale calitati
Te vom pune langa un zid bun si vom trage
Cu un glont bun dintr-un pistol bun si te vom ingropa
Cu o lopata buna intr-un pamant bun.

trad. de E. Hriscu

via Slavoj Zizek – Violence

nimic..

“Sase ani lungi a durat cel de-al Doilea Razboi Mondial. Uneori mi se pare ca a fost o singura noapte, nesfarsita, din care m-am trezit altcineva. Alteori, aveam senzatia ca nu eu am trecut prin razboi, ci mai degraba cineva foarte apropiat mie (1), care urma sa-mi povesteasca totul cu exactitate, caci eu nu-mi mai amintesc ce s-a intamplat si cum s-a intamplat.

Spun “nu-mi amintesc” si acesta este adevarul adevarat. Urmele pe care le-au lasat asupra mea acei ani sunt in special senzatii fizice intense. Foamea. Pana si in ziua de azi ma trezesc noaptea cu o senzatie de foame sfasietoare. Am saptamanal visuri despre foame si sete. Mananc cu un fel de nesat ciudat, asa cum numai oamenii care au flamanzit candva cumplit pot manca. In timpul razboiului am trecut prin nenumarate locuri – prin gari, prin sate uitate de Dumnezeu, pe langa rauri. Toate aveau un nume. N-am retinut nici macar unul. […] Tot ceea ce s-a intamplat s-a imprimat in celulele trupului meu, nu in memorie (2). Ele par sa retina mai multe decat memoria, care a fost creata ca sa-si aminteasca. […]

Spun “nu-mi amintesc”, totusi tin minte mii de amanunte (3). Cateodata doar mirosul unui fel de mancare sau umezeala din pantofi sau un zgomot neasteptat sunt suficiente ca sa ma readuca in toiul razboiului si atunci mi se pare ca inca nu s-a terminat, ci continua fara stirea mea. Acum mi-e foarte clar ca, de cand a inceput, nu s-a intrerupt, de fapt, niciodata (4). […]

Cateodata, simplul fapt de a sta asezat sau in picioare imi aduce in fata ochilor gari gemand de oameni si de bagaje, certuri si copii loviti si maini intinse ale celor care implora “Apa, apa!”. Apoi sute de picioare incep sa alerge in aceeasi clipa spre un butoi cu apa care a fost rostogolit pe peron si o talpa mare se propteste in pieptul meu, taindu-mi respiratia. E de necrezut cat de puternic a ramas imprimata in trupul meu, chiar si astazi, laba acelui picior, cat de vie e inca durerea (5) care, pentru o clipa, ma face sa cred ca n-am sa ma mai pot misca niciodata din loc.

O femeie, supravietuitoare si ea, care m-a vazut si a inteles cat de pierdut eram s-a aplecat spre mine si m-a intrebat:

– Ce ti s-a intamplat, baiete?

Nimic (6), am zis.”

Povestea unei vieti, Aharon Appelfeld

Aceasta povestire.. despre un copil care isi pierde familia in timpul deportarilor si apoi supravietuieste singur in padure timp de cativa ani pana la sfarsitul razboiului.. o trauma care se povesteste pe sine. In bold, elementele definitorii de manifestare la distanta a traumei:

(1) disocierea ca mecanism de aparare impotriva realitatii absurde si durerii prea atroce pentru a fi integrata in constiinta. Ca in Star Trek, atunci cand lucrurile devin intolerabile, mintea se teleporteaza pentru a proteja sinele de o povara prea mare.

(2) amintirea traumei nu este verbala si nici verbalizata.. este exprimata in simptome somatice care adesea sunt inexplicabile – o durere in piept (5), setea, foamea, anxietatea care apare din senin. Ca prins din spate cu o banda de elastic, victima este propulasata inapoi in momentul traumei la intalnirea cu un stimul care face legatura cu evenimentul traumatic (de exemplu, oboseala statului in picioare face legatura cu oboseala marsurilor fortate.. si deschide fereastra in timp) si incepe sa simta, sa gandeasca si sa se comporte ca si cum lucrurile s-ar intampla, inca o data, aievea.

(3) exista detalii, dar nu intamplari.. exista.. senzatii.. oameni.. imagini, dar ele nu ajung sa se lege.. sa formeze o amintire coerenta, localizata in timp, pentru ca lipseste, ca urmare a disocierii, liantul care sa le agrege.. lipseste sentimentul constiintei de sine ca martor la propria viata. In incercarea disperata de integrare.. victima compenseaza, adesea in fantasme, in vise si, in acest caz, in carti si memorii prin excesul de detalii.. care sunt, in fapt, simptomele.. nu diagnosticul. 

(4) ramasa neintegrata in constiinta, neprimind un sens care sa contrabalanseze absurdul experientei traumatice si sa justifice suferinta, amintirea evenimentelor de trauma ramane suspendata.. in asteptare.. vie.. ca o grefa neacceptata de organismul gazda.. o realitate paralela in care, ca in filmele horror, crima se repeta la nesfarsit..    

 (6) apropierea de evenimentul traumatic este dureroasa si perceputa ca un pericol.. toate mecanismele de aparare se mobilizeaza pentru a preveni retraumatizarea (de unde ideea de a lucra cu astfel de cazuri dupa administrarea de MDMA, pentru efectul entactogen al acestei substante). Uneori, apropierea de trauma poate declansa furia si agresivitatea pe care victima le-a inmagazinat pentru ca era imposibil sa se manifeste la momentul atacului. Despre trauma nu se poate vorbi la un ceai.. la Auschwitz nu poti intra sarind gardul..

ca in sfaturile bisericii despre a doua venire sau ca in recomandarile ginecologilor despre momentul declansarii nasterii, nimeni nu stie ora la care  trauma se lasa povestita.. e bine sa fim pregatiti.. pentru ca atunci un al treilea va intra in camera.. abia atunci, in prezenta calaului, exorcismul poate incepe.. grefa incepe a deveni parte a organismului.. ca dupa arsita ploaia, vin lacrimile sa umple golul.. nimicul..   

concrescenta..

Specialistii au aratat ca, la cei dependenti, pe creier apare o concrescenta, care nu dispare chiar daca intra in remisie. La o persoana care nu a mai consumat alcool de 30 de ani, de exemplu, acea concrescenta poate fi reactivata printr-o cantitate foarte mica de alcool. Zilele trecute am primit un telefon de la un preot din Pascani, care reusise sa ajute un alcoolic sa nu consume timp de un an. A considerat ca trebuie sa-i dea impartasanie si a recidivat de la acel putin vin. Asadar, este foarte dificil.”

Parintele Iulian Negru, coordonator al Programului National Antidrog al Bisericii Ortodoxe Romane, Ziarul Lumina, nr. 89, 20.04.2010

in afara de pseudo-stiinta livrata sub tag-ul “specialistii au aratat..“, un clasic al literaturii de propaganda produsa de martorii lui iehova.. mi se pare ca parintele Negru se balanseaza periculos la limita blasfemiei, dincolo de doctrina transubstantierii painii si vinului liturgice..

my bold..

”before he is enlightened, a man gets up each morning to spend the day tending his fields, returns home to eat his supper, goes to bed, makes love to his woman and falls asleep. But once he has attained enlightenment, then a man gets up each morning to spend the day tending his fields, returns home to eat his supper, goes to bed, makes love to his woman and falls asleep. […]

The secret of enlightenment is when you are hungry, eat; and when you are tired, sleep. […]

Killing the Buddha on the road means destroying the hope that anything outside of ourselves can be our master. No one is any bigger than anyone else. There are no mothers or fathers for grown-ups, only sisters and brothers.

If You Meet The Buddha on the Road, Kill Him!. The Pilgrimage of Psychotherapy Patients, Sheldon B. Koop, 1972

chestii de facut..

pentru ca am stat azi acasa cu gripa,

pentru ca guvernul a anuntat noua lista cu substante interzise si atat,

pentru ca din 500 000 de consumatori, probabil 5-10% sunt deja dependenti si isi sarbatoresc noul statut de infractori cu inca o doza de Special Gold,

am facut aceasta traducere din Ted Berrigan..

Chestii de făcut pe speed

mintea prinde viteză
& degetele pornesc a ciocăni pe tastatură
în timp ce din creştet se proiectează un flux
de viziuni complicate;
asta ţine vreo zece ore:
apoi, ia o pauză: curăţă
toate sertarele, aranjează cu precizie toate
pixurile & creioanele în forme paralele;
cu minuţie, pune una peste alta toate cărţile într-un singur vraf
ca să coincidă perfect cu unghiul drept
al colţului biroului.
Încă zece ore de viziuni ezoterice trec fără să-ţi dai seama:
bea un litru de pepsi rece-ca-gheaţa:
curăţă congelatorul:
cazi lat timp de zece ore
vise interesante.

2.

Termină proiecte, ceruieşte podele, dă jos kilograme, scrie cântece, cântă cântece, ţine
o conferinţă, sculptează, trezeşte-te şi gândeşte mai clar. Vindecă-ţi astmul.
tratează-ţi obezitatea, evită depresiile uşoare, decongestionează-te, vindecă-ţi narcolepsia,
tratează-ţi copiii hiper-kinetici, cu creierele distruse. Deschide Cutia Pandorei  a abuzului de amfetamine.

3.

Întinde sinusoida emoţiilor; după culmi de euforie, coboară
în văi
care sunt puţuri intolerabile de disperare & depresie. Transformă-te într-o
sperietoare de ciori răvăşită. Îndoaie-ţi corpul sfrijit
în poziţii întortocheate
scarpină-ţi pielea ruptă & mâncată de pustule,
vorbeşte într-una, fără oprire.

4.

Sări de pe un acoperiş din lower East Side
sau
Scrie o carte ilizibilă de 453 de pagini

5.

Desfă în bucăţi 12 radiouri
pune la nesfârşit mărgele pe aţă
goleşte-ţi geanta
stai într-un scaun, mâini şi picioare cruciş
& desenează modele complicate
pe colţul unui plic

6.

“Am simţit cum urcă aproape instantaneu la
creier, ca un scurtcircuit. Corpul
a început să pulseze & i-au crescut mici antene
fremătând în aşteptarea excitaţiei. Am început
să primesc comunicări telepatice de la
cei din jur. Mă simţeam pe deplin fericit.”

7.

trimite-i la dracu.
Simte-ţi limba cum se desface în fâşii,
buzele crăpate, interiorul gurii
o rană vie. Scarpină-te peste tot. Vezi
cum ţi se desprind bucăţi de unghie, părul & dinţii
cad.
Cumpără un Rolls Royce
Fă-te şeful Mafiei
Studiază anti-materia.

8.

Bagă de seamă gândăceii care îţi mişună pe tot corpul
în jurul, printre şi pe deasupra bubelor multe şi proaspete.
Taie bucăţile de carne stricată.
Discută promiscuitatea maternă.
La filme, simte prezenţa pericolului
Dezvăluie
fă-te rău
descoperă-ti homosexualitatea

9.

La iarnă, treci pe heroină, ca să nu faci pneumonie.
La primavară, întoarce-te la speed.

untitled

qed..

citez dintr-un studiu de care am aflat de aici:

“Autorii studiului, Christopher Murgatroyd de la Max Planck Institute of Psychiatry din Munchen, Germania, au studiat efectele pe termen lung ale stresului pe soareci nou-nascuti. Cei stresati, au observat ei, au produs hormoni capabili sa le modifice “zestrea” genetica, influentandu-le apoi in mod negativ, in anii succesivi, comportamentul. “Le-am provocat animalelor un stres usor, care nu le-a impiedicat sa manace, dar le-a provocat senzatia ca sunt abandonati“, a explicat Murgatroyd. Astfel, cercetatorii au descoperit ca soarecii “parasiti” de mame in primele lor zile de viata se dovedeau ulterior mai putin capabili sa infrunte situatii stresante, dand dovada si de o memorie mai putin dezvoltata decat ceilalti”.

Lasand problemele gramaticale din textul citat la o parte.. si intrebarile etice ale aparatorilor drepturilor animalelor (probabil ca un cercetator numit Murgatroyd nu ar fi fost interesat sa faca un studiu privind sursele fericirii la micutii sobolani).. aceasta cercetare suna atat de clara in concluziile sale, incat ar fi putut sa se intituleze “We told you so! Carl Rogers & John Bowlby“..

un vers

I miss how love
may make us otherwise

Craig Arnold

“prezenta suportului social” apare in toate studiile ca un factor de prognostic pozitiv in facilitarea si mentinerea schimbarii.

Yalom spunea ca “dragostea este psihoterapia naturii”

oamenii se schimba atunci cand iubesc.. pentru ca iubesc.. pentru persoana pe care o iubesc.

si nu neaparat spre mai bine.

natura nu are cod etic.

Next page →
← Previous page