Prea frig, prea umed, prea întuneric

 

Dincolo de sentimentul de neajutorare în faţa maşinăriei infernale care ne aduce zilnic în faţa ochilor dezastru după dezastru şi care este, până la urmă, condiţia omului postmodern şi ultraconectat, societatea românească îşi pedepseşte cetăţenii printr-o formă specială de tortură – experienţa omului obişnuit că nimic din ce spune sau ce face nu are importanţă şi impact, că nimeni nu îl vede şi nu este interesat de suferinţa sa, că nu există o ureche dispusă să asculte şi o voinţă dornică să ajute să-i fie nu neapărat mai bine, dar mai puţin greu.

1 Comment

  1. anonim says:

    ”A pune piciorul pe treapta care trebuie, e un succes ca și acela de-a nu greși saltul primejdios.(..)Omul visează mult despre rai sau mai degrabă despre numeroasele raiuri succesive,dar toate sunt,niște paradisuri pierdute,sau în care te-ai simți pierdut.” LA MULȚI ANI !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *