“si acestia sunt fara de mila..”

“Cred cu tarie ca, intr-un fel sau altul, cu totii avem de suferit. Cum ar putea sa nu fie asa, decat poate intr-o lume de parinti perfecti, frati si surori perfecti, vecini, prieteni perfecti. Si apoi, se pune intrebarea de care depind atat de multe alte lucruri despre cum reactionam la suferinta: daca o acceptam sau o reprimam si cum ne afecteaza aceasta reactie la suferinta relatiile cu ceilalti. Unii isi accepta suferinta si incearca sa o gestioneze cumva; altii isi dedica vietile ajutorarii altora care sunt in suferinta; si apoi mai sunt aceia a caror preocupare majora este sa evite cu orice pret sa mai sufere. Si acestia sunt fara de mila si cei de care e bine sa te pazesti.”

Julian Barnes, The Sense of an Ending (trad. E.H.)

6 Comments

  1. Padek says:

    real, adică nefrumos, dar înţelepte reflecţii.

  2. ady p says:

    …cei fara de mila dar care reusesc tot ce-si propun, au tot ce vor. si sunt deasupra tuturor.

    • Dan Ghenea says:

      Si apoi? Ce mai poti face dupa ce esti deasupra tuturor?

      • ady p says:

        Cum ce? Ai tot ce vrei, ai incredere in tine, te joci cu toti si… ii manipulezi pe ceilalti cum vrei, te folosesti de ei.
        Ce poti sa vrei mai mult? Mereu sa obtii ce iti propui.
        Cui ii place sa se simta slab in fata altora? Nimanui.

        • Alepetre says:

          Cei care fug de durere sunt doar experti in anestezii. Anesteziile pot fi alcoolul, relatiile (in sensul de a-l privi pe celalalt ca obiect, inclusiv manipularea), pana la cele mai “inalte” (rationalizarea, justificarea patimilor proprii, judecarea celuilalt, disocierea, mandria, lupta pentru urmatoarea realizare). Increderea aceea in sine este conditionata de anestezii (= fuga de durere) sau de fuga dupa placere. Intotdeauna cand ceva este conditionat, de fapt, nu este. Pentru ca nu poti face nimic non-stop: nu poti bea non-stop, de exemplu.
          Te simti puternic cand il manipulezi pe altul? Bun. Si ce obtii? O placere de moment, probabil. La un moment dat te saturi de placere, intervine obisnuirea destul de repede si cauti altceva, mereu altceva, pentru ca te saturi din nou si nici o placere nu implineste cu adevarat, adica nu da sens si semnificatie vietii.
          Si cand te intrerupi, ramai cu gandurile proprii si cu ce ai reusit sa devii pana in acel moment (ca om de dinauntru), in urma alegerilor proprii.

          Imi place mult postarea autorului blogului, imi aduce aminte de scrierile lui Viktor Frankl.

  3. ady p says:

    hai sa ne cunoastem si sa te manipulez o saptamana, ca vad ca-ti place…si sa imi povestesti dupa cum te simti:)
    asta nu e atitudine de invingator, ci de looser. in viata nu exista locul 2. trebuie sa tintesti mereu tot mai sus, daca vrei sa reusesti. si sa lupti sa ajungi sus prin orice mijloace.
    daca stai si suferi o sa ramai ultimul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *