“toate fapturile si toate lumile”

XVI

Intre cei doi poli, constient si inconstient, acolo si-a facut mintea un leagan:

Acolo atarna toate fapturile si toate lumile, si leaganul acela nicicand nu-si inceteaza miscarea leganata.

Milioane de fiinte sunt acolo; soarele si luna cu drumurile lor sunt acolo:

Milioane de varste se scurg si leaganul se leagana mereu.

Toate se dau huta! Cerul si pamantul si aerul si apa; si Domnul Insusi luand forma:

Si vederea acestei leganari a facut din Kabir un preaplecat slujitor.

(Kabir, “Tes panza Numelui Tau”, ed. Herald, 2004, p. 44)

1 Comment

  1. Ina says:

    Buna seara.Nu stiu la ce s-o fi gandit acest Kabir cand a scris poemul redat de dvs. dar balansul intre cei doi poli, constient- inconstient, pe mine m-a dus cu gandul la relatia realitate-fantezie sau imanent-transcedent sau chiar la ”limitele largi ale normalului” din domeniul psi care fiind atat de largi parca ating cei doi poli. Dar asta dvs. stiti cel mai bine. Totusi, Kabir s-ar putea sa se fi gandit si sa fi contemplat mai degraba timpul, trecerea timpului, istoria, atat a umanitatii cat si a universului intreg. In acest sens, cei doi poli pot fi inceputul si sfarsitul, limite intre care se desfasoara existenta universala. Chiar si Domnul, Fiul lui Dumnezeu mai exact Hristos (desi ma indoiesc ca Kabir era crestin) a luat forma (umana), s-a intrupat si s-a coborat, smerindu-se, in istorie, in timp, in lume, in corp omenesc, El care este vesnic, fara inceput si sfarsit, atemporal, El care este persoana spirituala deci imaterial, aspatial si omniprezent, atotputernic, El care este Creatorul si Proniatorul si care prin providenta Sa le tine, din iubire, pe toate in acest balans continuu al timpului, al existentei, al functionarii universale. S-ar putea la asta sa se fi gandit Kabir. Si s-a smerit si el ca un preaplecat slujitor in fata lui Dumnezeu. Suntem la inceput de an si va urez pentru 2013 sanatate pace bucurie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *