fanaticii..

Titlul de mai sus este inspirat din titlul unui material publicat cu ceva timp in urma pe hotnews.ro, material in care era descrisa figura cvasi-mitica a doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gandul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj caruia media i-a imprumutat din stralucirea si gloria cu care isi inconjoara eroii, fie ei de telenovela sau de jurnal de informatii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par sa aiba in comun pasiunea si determinarea cu care isi urmaresc scopurile, pe langa, bineinteles, o intelegere a utilitatii prezentei in spatiul public.
Sa fie aceasta reteta (sic!) de succes pentru ca un proiect sa se nasca si sa supravietuiasca in actualul sistem de sanatate? Este acesta motivul pentru care psihiatria a esuat in eforturile sale de reforma, lipsa unui fanatic dispus sa-si investeasca intreaga energie si charisma pentru mai binele sanatatii mintale in tara noastra? Dar, atunci, cum ar arata o sanatate mintala promovata de un fanatic? Si, in general, ce legatura poate fi intre fanatismul unei persoane chiar si ridicata la nivel de personalitate publica si stiinta medicala care se bazeaza pe calcule statistice, cercetari de eficienta, modele de sanatate publica, pe teorii probate sau infirmate prin studii in care atat pacientul cat si investigatorul sunt “orbi”, adica  neinfluentati de atasamentele lor personale la o ipoteza sau alta, de-fanatizati?
In luna iulie, am fost invitat sa sustin un mic atelier la un congres organizat de bunii mei prieteni de la spitalul de psihatrie din Campulung Moldovenesc. O data ajuns acolo, am descoperit ca pe ordinea de zi se afla si prezentarea unei cercetari a carui prim autor era doctorul Ciuhodaru. Titlul acesteia – „”. Pe scurt, ce a intreprins domnul doctor si echipa domniei sale a fost o recenzie a unor date sociologice (varsta si sex) ale pacientilor internati in sectia de urgente pentru probleme legate de consumul de „etnobotanice”, inainte si dupa momentul trecerii in ilegalitate a acestora prin hotarare de guvern. Rezultatul – dupa trecerea in ilegalitate, varsta consumatorilor barbati a scazut de la 18 ani la 14-15 ani. Din pacate, doctorul Ciuhodaru nu era prezent la lucrari si tanara domnisoara psiholog care a prezentat rezultatele modestului studiu nu a putut explica aceste date care, din punct de vedere al sanatatii publice, par sa sustina contrariul pozitiei sustinute oficial de domnul doctor: daca o masura determina o scadere atat de dramatica a varstei consumatorilor, atunci, cu siguranta, aceasta nu este o masura buna.
Fanatismul, insa, nu va tine cont de un lucru atat de neinsemnat ca un studiu stiintific. Cine mai sta sa asculte cifre cand „moartea alba”, „copiii ucisi”, „cosmarul drogurilor” etc, etc. Fanaticii vor gasi un mod de a ne convinge ca nu ne permitem sa mai irosim nici macar o secunda pentru a gandi, a cerceta sau a discuta strategii diferite. Panica pune limite de timp, panica interzice opiniile contrare, panica solicita toata atentia noastra. Panica contra-indica gandirea.  De ce sa ne mai gandim cand e atat de usor sa dai o hotarare de guvern sau o lege?.. sau orice altceva  care sa ne ajute sa nu ne mai speriem cand deschidem televizorul la ora 5.
Ironic cum acelasi proces se intalneste, la un individ, in momentele de aparitie si dezvoltare a unei dependente de substante. Am o problema – trag o dusca, ma simt plictisit – fumez o tigara, ma simt neinteles de parinti si un adolescent fara valoare – prizez niste prafuri de la spice-shop. Nu-mi mai dau timp sa ma gandesc la strategii alternative, nu stau cu disconfortul meu, sa cantaresc solutii si sa o aleg pe cea mai buna pe termen lung – o aleg pe cea care imi va restaura confortul ACUM.
Pentru ca, la fel ca etnobotanicele, fanatismul creeaza dependenta, iar data viitoare cand noi, ca societate, vom identifica o sursa de disconfort fie el economic, social sau politic, se va gasi cel putin un fanatic care sa ne ofere o solutie rapida, eficienta, una care e atat de evident buna incat nici nu mai merita sa o cercetam, sa o punem sub semnul intrebarii. Pentru ca si dealerii si fanaticii ofera, inainte de orice, o solutie.

Titlul de mai sus este inspirat dintr-un material publicat cu ceva timp in urma pe hotnews.ro, material in care erau descrise povestea de viata si cariera doctorului Raed Arafat. Citindu-l atunci, gandul m-a dus la un alt „fanatic”, un alt personaj caruia media i-a imprumutat din stralucirea si gloria cu care isi inconjoara eroii, fie ei de telenovela sau de jurnal de informatii – doctorul Ciuhodaru. Cei doi par sa aiba in comun pasiunea si determinarea cu care isi urmaresc scopurile, pe langa, bineinteles, o intelegere a utilitatii prezentei in spatiul public si al jocului politic.

Sa fie aceasta reteta (sic!) de succes pentru ca un proiect sa se nasca si sa supravietuiasca in actualul sistem de sanatate? Este acesta motivul pentru care psihiatria a esuat in eforturile sale de reforma, lipsa unui fanatic dispus sa-si investeasca intreaga energie si charisma pentru mai binele sanatatii mintale in tara noastra? Dar, atunci, cum ar arata o sanatate mintala promovata de un fanatic? Si, in general, ce legatura poate fi intre fanatismul unei persoane chiar si ridicata la nivel de personalitate si stiinta medicala care se bazeaza pe calcule statistice, cercetari de eficienta, modele de sanatate publica, pe teorii probate sau infirmate prin studii in care atat subiectul cat si investigatorul sunt “orbi”, adica neinfluentati de atasamentele personale la o ipoteza sau alta, sunt, altfel spus, de-fanatizati?

In luna iulie, am fost invitat sa sustin un mic atelier la un congres organizat de bunii mei prieteni de la spitalul de psihatrie din Campulung Moldovenesc. O data ajuns acolo, am descoperit ca pe ordinea de zi se afla si prezentarea unei cercetari a carui prim autor era doctorul Ciuhodaru. Titlul acesteia – „Profilul psihologic al pacientului cu abuz de substanţe. Diferenţe de gen”. Pe scurt, ce au intreprins domnul doctor si echipa domniei sale a fost o recenzie a unor date sociologice (varsta, sex, etc.) ale pacientilor internati in sectia de urgente din Iasi pentru probleme legate de consumul de „etnobotanice”, inainte si dupa momentul trecerii in ilegalitate a acestora prin hotarare de guvern. Rezultatul – dupa trecerea in ilegalitate, varsta celor mai tineri consumatori barbati a scazut de la 18 ani la 14-15 ani. Din pacate, doctorul Ciuhodaru nu era prezent la lucrari si tanara domnisoara psiholog care a prezentat rezultatele cercetarii nu era calificata sa poarte un dialog pe marginea acestor date. Totusi, daca o masura pare sa determine o scadere atat de dramatica a varstei consumatorilor, atunci e cazul sa ne punem niste intrebari.

Fanatismul, insa, nu va tine cont de un lucru atat de neinsemnat ca un studiu stiintific. Cine mai sta sa asculte cifre cand „moartea alba”, „copiii ucisi”, „cosmarul drogurilor” etc, etc. Fanaticii vor gasi un mod de a ne convinge ca nu ne permitem sa mai irosim nici macar o secunda pentru a gandi, a cerceta sau a discuta strategii diferite. Panica pune limite de timp, panica interzice opiniile contrare, panica solicita toata atentia noastra. Panica contra-indica gandirea. De ce sa ne mai gandim cand e atat de usor sa dai o hotarare de guvern sau o lege?.. sau orice altceva care sa ne ajute sa nu ne mai speriem cand deschidem televizorul la ora 5.

Ironic cum acelasi proces se intalneste, la un individ, in momentele de aparitie si dezvoltare ale unei dependente de substante. Am o problema – trag o dusca, ma simt plictisit – fumez o tigara, ma simt neinteles de parinti si un adolescent fara valoare – prizez niste prafuri de la spice-shop. Nu-mi mai dau timp sa ma gandesc la strategii alternative, nu stau cu disconfortul meu, sa cantaresc solutii si sa o aleg pe cea mai buna pe termen lung – o aleg pe cea care imi va restaura confortul ACUM.

Pentru ca, la fel ca etnobotanicele, fanatismul creeaza dependenta, iar data viitoare cand noi, ca societate, vom identifica o sursa de disconfort fie el economic, social sau politic, se va gasi cel putin un fanatic care sa ne ofere o solutie rapida, eficienta, una care e atat de evident buna incat nici nu mai merita sa o cercetam, sa o punem sub semnul intrebarii. Pentru ca si dealerii si fanaticii ofera, inainte de orice, o solutie rapida la o problema reala.

6 Comments

  1. Dan Ghenea says:

    As propune un fanatism bine temperat… In orice caz nu o temperanta randomizata oarba fanatica! …Ca si prea multa chibsuiala nu duce nicaieri.

  2. Dan Ghenea says:

    Lasand gluma la o parte, cred ca e nevoie de oameni care sa se dedice unei idei simple si clare, intr-un domeniu pe care il cunosc bine. Acea idee simpla si clara va intra, desigur, in meandrele complexitatilor cotidiene; aici vine randul nostru, al dilematicilor, sa mai strigam cate un “atentie, cad pietre!”; “fanaticul” va trebui sa fie suficient de flexibil (!) pentru a nu ramane in drum, cu capul spart. Dar studiile dublu orb randomizate,vin de cele mai multe ori prea lent si nici nu sunt prea sexy in ochii unor decidenti mai degraba mesteri in cuvinte vagi decat in masuratori precise.

  3. Ioana Lazar says:

    De ce, in urma unui discurs care incearca sa scoata in evidenta neajunsurile unei anumite extreme in functionarea psihica, apare ideea ca asta echivaleaza cu recomandarea celeilalte extreme? Bine inteles ca nici prea multe chibzuiala nu duce nicaieri, dar nimeni nu cred ca incerca sa promoveze asta – era vorba, dupa cum am inteles eu, doar de afirmarea necesitatii unui spatiu de gandire inauntrul nostru, in general… ceea ce tine de cel mai elementar “common sense” (asta pentru a evita sa folosesc romanescul “bun simt”, care e mai peiorativ, mi se pare mie)

  4. Dan Ghenea says:

    Buna, Ioana!
    Am zis ca vreau un “fanatic” permeabil la critica; si n-am nimic cu reflectia, incercam doar sa spun ca toate au timpul lor. Ca sa iau doua exemple din domeniu, Suedia si Olanda au politici foarte diferite in privinta detinerii si consumului de droguri. Ambele politici au produs rezultate bune in anumite privinte, dar si unele efecte nedorite. Nu cred ca ar fi de bun simt sa discutam la nesfarsit care ar fi varianta ideala. Dar sunt de acord cu Eugen cand spune ca trebuie sa analizam stiintific rezultatele unei politici (aplicate deja, nu in stadiul de hartie). Toate cele bune.

  5. gabi says:

    Daca am face o legatura intre articolul anterior si cel de acum ,cum ar arata ?( concretizata doar in cateva fraze )-ma refer mai ales la partea multumire/nemultumire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *