vreau sa va povestesc..
10.30 a.m. Liturghie, 16 Iunie 1985
de Paul Durcan
“Ceasul tocmai batea 10.30 cand preotul
si-a facut aparitia in fata altarului.
Semana cu o vedeta de film, pe un aeroport international,
Tocmai sosit din celalalt capat al lumii,
Ca si cum celalalt capat al lumii ar fi fost celalalt capat al strazii;
Doar ca, in locul unui rucsac aruncat peste umar,
Purta un potir acoperit cu un val verde triunghiular
Asa cum un iluzionist de balci ascunde un porumbel in batista
de matase.
Dupa ce a sarutat altarul, s-a apropiat de microfon:
As vrea sa va spun cat de bucuros sunt sa fiu aici cu voi in aceasta
dimineata.
In mod bizar, se vedea clar ca bucuria lui era sincera -
ca si cum abia asteptase aceasta slujba
de duminica,
Asa cum si eu o asteptasem cu nerabdare;
Ca si cum, de fapt, acesta ar fi fost marele moment al zilei – al saptamanii lui,
Nu doar inca un ritual de indeplinit.
Era un barbat de vreo patruzeci de ani, mic de statura, indesat, aratos
Cu o claie de par carliontat, gri
Si ochelari fumurii, cu rama neagra de baga.
Sunt sigur ca jumatate din femeile din biserica
S-au indragostit de el imediat ce l-au vazut -
Ca sa nu mai spun de barbati.
Eu insumi ma simteam ca luat in brate.
Fragmentul din profetul Ezechiel (17: 22-24)
A fost un ghiveci de chestii invechite despre cedrii din Israel
(E un drum lung de la o conserva cu placinta de carne si rinichi,
pranzul de duminica, intr-o camera inchiriata din Dublin,
pana la cedrii din Israel),
Iar epistola a fost si mai si -
Sf Paul urcat pe un piedestal si, ca intotdeauna,
Dandu-se mare – batand campii despre “judecata lui Hristos”
(Judecator de Instructie, Dl. I. Hristos, Mesia)!
O data cu Liturghia, lucrurile au inceput sa se indrepte -
Parabola semintei de mustar reprezentand imparatia
cerurilor;
Urma apoi predica, in cel mai bun caz, probabil o plictiseala inofensiva.
E Ziua Tatilor – incepu a spune preotul asta mic, sexy, solid
si serios -
Si vreau sa va povestesc despre tatal meu
Pentru ca niciunul dintre voi nu l-ati cunoscut.
Singurul lucru care-i placea cu adevarat era o halba de Guiness;
Singurul lucru care-i placea mai mult decat o halba de Guiness
Era doua halbe de Guiness.
Si, cand a implinit cincizeci si cinci de ani, s-a lasat de baut.
N-am stiut niciodata de ce, dar am avut banuielile mele.
Mult dupa ce a murit, mama mi-a spus motivul:
Era atat de mandru de mine ca am intrat la Seminar,
Ca s-a lasat de baut ca sa-i multumeasca lui Dumnezeu.
Dar el nu mi-a spus mie niciodata nimic despre asta -
Si-a pastrat secretul pana la sfarsit. A murit de cancer
Cateva saptamani inainte ca eu sa fiu hirotonisit.
As vrea sa merg la Spovedanie – mi-a spus:
OK – ma duc sa chem un preot – i-am raspuns:
Nu – nu fa asta – prefer sa vorbesc cu tine:
Pe patul de moarte, mi-a impartasit povestea vietii sale.
Cati dintre voi cei prezenti la aceasta slujba sunteti tati?
Vreau ca toti cei care sunteti tati sa va ridicati in picioare.
In transept, in nava, pe culoar, niciun barbat nu s-a ridicat -
Era ca si cum toti tatii din biserica ar fi fost surprinsi
In lumescul sanctitatii lor,
Despuiati pana la pielea paternitatii,
Surprinsi in actul carnal al procrearii;
Apoi, cate unul, cate doi, cate trei, cincizeci sau saizeci dintre noi
ne-am ridicat sovaielnic
Rosind pana in adancul sufletelor.
Acum – a spus preotul – toti ceilalti
Haideti sa-i laudam pe acesti barbati, tatii nostri.
A inceput sa aplaude.
Treptat, intreaga adunare s-a pornit sa aplaude,
Pana cand toata biserica a fost inundata de zgomotul palmelor care aplaudau -
Sotiile luandu-se la intrecere cu fiicele, fiii cu fiii
Aplauze, aplauze, aplauze, aplauze, aplauze,
Iar eu, ca in transa, stateam cu lacrimi siroind pe
obraji:
Isuse!
Vreau sa va povestesc despre tatal meu
Pentru ca niciunul dintre voi nu l-ati cunoscut!”
trad. Eugen Hriscu
***
(maine merg sa-mi vizitez tatal..)
September 2nd, 2010 at 8:13 am
Eugen, dupa un moment de meditatie si introspectie masculina, incerc sa surprind ceva esential. Fara a-mi fi cerut nimeni asta.
Cancerul poate fi prevenit prin marturisire. Prin a spune (comunica) ceea ce gandim, ceea ce simtim, oricat de mare ar fi pretul.
E jenant, de multe ori, ceea ce dorim a spune. Emotia e greu de devoalat. Dar cred ca merita, pentru sanatatea noastra.
Sanatate tatilor! Si domnului Hriscu, pe cand il vei vedea.
September 3rd, 2010 at 7:59 pm
de ce ne spui povesti triste?
am intrat sa citesc de batalii si revolutii
sanatate domnului hriscu- pentru ca ai pe cine vizita.
ai vazut piesa de teatru regina mama?
p.s.- asteptam povestea asta si ma tot intrebam cand o vei scrie