Comments on: despre internarea nevoluntara

By: covi

covi — Mon, 09 Jan 2012 13:47:29 +0000

Buna ,

O cunostinta dusa cu salvarea -cu tentativa de suicid – dupa spalaturi stomacale ,a fost trimisa acasa sa se duca ziua urmatoare la servici sa ceara adeverinta , sa se duca la medicul de familie sa stea la rand , sa se programeze la medicul specialist si sa fie apoi internat -daca ajunge pana la capatul lantului si mai traieste nu-si mai are rost internarea …

By: R&R

R&R — Wed, 20 Jul 2011 17:41:48 +0000

salutari tuturor,
din pacate sunt si eu intr-o situatie similara. ca si Loredana P, sora mea are o tulburare de personalitate, destul de grava – zic eu. nu suntem din bucuresti asa ca atat urgentele, cat si tratamentul de specialitate psihiatric, sunt tratate cu o mai mare neglijenta de autoritatile competente. problema surorii mele este mai veche, se implinesc cativa ani buni de cand au inceput problemele si nu reusim sa ii oferim ajutorul de care are foarte mare nevoie, fiindca e convinsa ca nu are o problema ea, ci tot restul lumii care incearca sa ii spuna altceva. in momentul in care a avut cateva episoade mai violente am reusit sa o ducem la urgente si apoi la un spital de psihiatrie, respectand pasii legali descrisi mai sus. dupa 2 saptamani a fost externata, cu conditia de a continua tratamentul…ceea ce, va dati seama, nu s-a mai intamplat. acum nu mai are izbucniri atat de violente incat sa chemam salvarea, dar a inceput sa devina aproape total antisociala. inainte de a avea problemele, sora mea a terminat fct de medicina din Cluj in primii 5, era pasionata de pictura si poezie fiind un talent innascut; a fost si este o persoana foarte inteligenta si cu un spirit de autoconservare extraordinar, ceea ce o face aproape imposibil de “manipulat” in a o face, in primul rand, sa recunoasca ca are o problema si apoi in a urma tratamentele medicamentoase si psihologice necesare. refuza medicamentele pt ca le-a studiat in facultate si le stie efectele de moment si cele secundare, stie, tot din facultate si din stagiatura, ca majoritatea medicilor psihologi si psihiatri nu sunt destul de pregatiti ca sa ofere o solutie in cazul bolilor psihice, cei mai batrani stiu doar sa prescrie medicamente iar cei tineri nu sunt destul de pregatiti sau interesati de insanatosirea pacientului. acum, refuza inclusiv sa manance mancarea facuta de mama noastra, sau sa bea apa din pahar, dca nu este din sticla sigilata cumparata de la magazin ca sa nu fie pastile. se infometeaza, pentru ca nu-si gateste si nici nu iese din casa pt a-si cumpara cele necesare. este paranoica si acum refuza sa iasa din camera ei pentru ca centrala termica emite gaze de dioxid si nu poate sa respire, vecinii fumeaza si o intoxica in mod intentionat, daca vine psihiatrul in vizita refuza sa-i raspunda la orice intrebare pt a putea fi examinata si lista de simptome poate sa continue… ne avand probleme cu alcoolul, tendinte sinucigase sau episoade violente, ce solutii avem sa obtinem tratamentul necesar intr-o institutie specializata, sub observatie, (pentru ca altfel nu-l va continua)?
nimeni, in afara de noi, membrii famililor, nu-si asuma responsabilitatea tratarii si insanatosirii acestor persoane? sunt lasati sa se adanceasca in problemele acestea cumplite si sa se iroseasca? nu raspundeti la intrebarile astea, sunt retorice.
daca aveti, stiti o idee, sau o solutie, orice prin care sora mea sa redevina persoana pe care o stiam, sa poata sa aiba si ea o viata normala, cu vise implinite, familie, copii?
o seara buna

By: Loredana P.

Loredana P. — Wed, 27 Apr 2011 19:21:40 +0000

Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat ..
Sora mea are astfel de probleme ce tin mai mult de o depresie psihica, aproximativ de 3-4 luni. Am fost cu ea la 2 specialisti: prima doctorita a fost de parere sa o internam, am internat-o la Obregia, si incepea sa-si revina usor usor in prima saptamana cat a stat acolo. Apoi in weekend au lasat-o acasa, iar luni cand a ajuns acolo , seara, ea a pretins ca i-a fost rau si nu a fost nimeni sa o ajute prin preajma. Mama a 2 a zi a scos-o din spital, sfatuita de d-na doctor, ea promitand ca isi va lua tratamentul medicamentos prescris. A inceput sa invoce ca tratamentul respectiv ii provoaca stari neplacute, ca uita si o doare capul,, am crezut-o si am mers la un al 2 lea specialist , incercand s-o tratam ambulatoriu. Nu s-a putut spub nicio forma , intrucat fata de toata lumea ea spunea ca n-are nimic, fata de dr zicea ca se va lasa de fumat si isi va lua tratamentul, dar acasa o rugam sa-si ia medicamentele si mereu se isca ceasrta si scandal pe acest subiect. Vazand ca nu se schimba situatia cu vorba buna, parca cu cat vorbeam mai frumos cu ea cu atat ne considera mai slabi si facea ce vroia ea, am apelat din nou la salvare si ajungang la spital ne-am lovit de ce ati spus dvs . . fara voia ei nu poate fi internata, ei nu raspund pt asa ceva. Toata familia isi doreste sa-si revina, sa fie cum era inainte, sa inceapa un serviciu nou,acum suntem mai convinsi ca oricand ca nu se va putea rezolva fara tratament medicamentos, am incercat cu toate metodele inainte de a ajunge la forta, insa ea nu constientizeaza ca isi face rau singura, se minte singura in permanenta ca este bine si ca noi suntem cei care ii vrem raul, ca o obligam sa-si ia pastile, samd. V-as fi foarte recunoscatoare, si eu si familia mea, daca ne-ati indruma spre o cale de a rezolva acest inconvenient. Am citit legea , si e extrem de clara si precisa, nu exista practic loc de interpretari, si nu inteleg de ce nu se pune in aplicare de catre toti medicii. Orice sfat si indrumare, inclusiv recomandari de doctori vor fi binevenite.. Mentionez ca suntem din Bucuresti. O seara buna, va doresc !

By: clara

clara — Fri, 22 Apr 2011 00:32:59 +0000

Deplang faptul ca un om isi poate pierde chiar viata cand nu e intr-o stare statistic considerata normal.
Dar exista teoria legata de asigurarea sanatatii mintale si binenteles si a integritatii persoanei si usile de fier si cele 5 minute de vizita ale unui rezident plin de eruditie(sa nu uitam ca extremele nu sunt bune:) si lipsa de umanitate .
Fie ca sa fim convinsi ca putem mereu invata ceva de la viata.

By: ank

ank — Tue, 31 Aug 2010 17:45:59 +0000

@Ines: din cate m-am informat si prin AlcoHelp si prin alte surse, alcoolul se face “vinovat” de multe rele. Insa este si un soi de anestezic pentru suferintele sufletului, un anestezic care cu timpul simti ca nu te mai ajuta decat daca iei mai mult. Asa e mecanismul dependentei, enervant, progresiv, crescator, parca lacom… Cred ca este greu sa se lase cineva de alcool. Cred ca psihiatria ajuta la o parte a problemei. Dar problemele au de obicei mai multe parti. Parerea mea este ca un ajutor eficient e cel care vine pe mai multe cai simultan. Ce ar insemna sa pun la flori pamant, dar nu si apa ori soare, sau numai apa dar nu si pamant si lumina, sau numai lumina, dar nu apa nici pamant? Realitatea este ca floarea traieste daca are parte de tot ce ii trebuie, altfel exista mereu o parte care ramane “nevoiasa” si strica ceea ce se repara pe de alta.
Mai vorbiti si la o clinica de dezintoxicare, si la un psihoterapeut, mai faceti poate si un plan familial de sprijin reciproc, care ar putea incepe cam cum incepe programul alcohelp pe site: consumatorul de alcool este intrebat la inceput cat isi propune sa bea in saptamana care urmeaza, si decide singur — prietenul meu a scris cu mare incredere ca va bea 2 unitati pe zi, in trei din 7 zile pe saptamana, si i-a fost destul de greu sa se abtina, dar totusi nu a vrut sa modifice obiectivul, desi putea sa fie mai permisiv cu el insusi, iar asta a fost extraordinar, s-a ambitionat, s-a straduit, e hotarit sa mai incerce. Deja pune in spritz 1/4 vin si 3/4 apa, desi inainte era jumi juma sau invers proportia.

Pasul urmator este sa reflecteze la situatiile in care ii vine sa bea si apoi sa va spuna voua ce ati putea face ca sa il ajutati sa se abtina. Si daca spune “fa-mi scandal, te rog!” cum a zis prietenul meu, tot e ceva, stie ca el a cerut, daca tot apare scandalul Daca zice “fa-mi clatite imediat sau stai la un pahar de apa minerala cu mine pe terasa (ca si apa minerala stimuleaza limba si gatul, doar ca nu te imbata) atunci iti poti lua cateva momente pentru a-l insoti, ca stii si tu pentru ce faci asta, si ar fi si el recunoscator.

Totodata, e posibil sa nu functioneze exact ca in teorie. Insa eu am pus intrebari: dar daca iti vine sa bei pe ascuns? Daca nu suntem de fatza? Daca esti singur si nu mai poti? Si tot asa, gasite, cu timpul, solutii care functioneaza. Intrebarile de pe siteul alcohelp sunt foarte utile. Am invata multe de acolo, din doar cateva randuri, formulate astfel incat sa il lase pe om sa decida singur, sa nu i se tina morala, sa ceara el ce are nevoie pentru a se linisti sau pentru a trece cu bine de pofta care nu ii da pace.

Nu te descuraja si mai ia legatura cu Eugen care se pricepe
Toate cele bune.

By: Ines

Ines — Mon, 30 Aug 2010 15:05:31 +0000

Multumesc pentru raspuns ank. Am reusit sa il convingem sa mearga la psihiatru care i-a prescris un tratament . Se pare ca alcoolul e cel care ii induce aceste stari. Din pacate consuma alcool si ia tratamentul. Sper sa reusim sa il convingem sa nu mai bea.

By: Eugen H

Eugen H — Fri, 20 Aug 2010 08:26:13 +0000

@hillda: abuzul si dependenta de alcool nu sunt motive pentru initierea procedurii de internare nevoluntara. Daca in schimb, viata persoanei este in pericol (ameninta ca se sinucide) sau pune in pericol viata altora (amenintari verbale, comportament violent), puteti chema politia si/sau salvarea.

By: hillda

hillda — Thu, 19 Aug 2010 19:39:37 +0000

Buna seara!pe mine m-ar interesa sa stiu exact cum ar putea fi internata o persoana alcoolica impotriva vointei sale?
O persoana care devine un real pericol pentru ea insasi si care neaga in continuare ca are o problema legata de consumul de alcool.O persoana care a fost deja internata intr-o sectie psihiatrica din cauza excesului alcoolic, o persoana care sufera de hepatita cronica etilica si steatoza hepatica si care a ales sa bea in continuare.
Nu stim ce sa facem si-n timp s-a transformat intr-o mare problema pe care copiii persoanei nu stiu cum sa o rezolve!
Multumesc anticipat pentru raspuns!

By: ank

ank — Thu, 19 Aug 2010 11:44:15 +0000

@Ines: fiecare om care priveste la ceea ce se intampla in jurul lui are in memorie o vasta gama de imagini si evenimente anterioare, insotite de stari afective pe care le-a avut la vremea respectiva, si pe care si le reaminteste uneori fara sa vrea, atunci cand se confrunta cu situatii similare, chiar daca situatiile actuale sunt de fapt noi noute. Vad de exemplu “un caz de alcoolism + tentativa de suicid” pe net si mi-amintesc spontan de bunicul. Urmeaza sa iti scriu referitor la tine, desi evident, bunicul meu si tatal tau n-au probabil nimic in comun inafara de alcool. Iar tu, alt exemplu, privesti la tatal tau, si te ingrozesti, pentru ca in experienta ta, alcoolismul, scandalul si suicidul sunt ce-ai vazut la altii (din familia ta sau dinafara ei) si ai vazut ca a fost de fiecare data un necaz mare. Tatal tau are poate cu totul alta situatie. Poate va iubeste enorm si e ingrozit la randul sau ca ori nu stie cum sa va convinga de asta, ori isi imagineaza ceva ce el considera cel mai rau: ca nu il (mai) iubiti.

cand privim din exterior ce se intampla intre membrii unei familii, ne dam seama ca fiecare dintre ei judeca evenimentele prin perspectiva sa proprie, are propriile sale scopuri si temeri si asteptari, iar ele se impletesc sau se incalcesc in interactiunile cu cei care il inconjoara.

Iata un exemplu: daca isi imagineaza ca il inseala, dar ea nu il inseala, inseamna ca ea face ceva ce el interpreteaza gresit. Dar ce anume este acel ceva pe care ea il face si care il determina pe el sa interpreteze gresit?

Alta realitate este ca sufera si el si voi din jurul lui. Si in astfel de situatii, de durere si impresia de neputinta, fiecare se simte probabil prost ca nu reuseste sa controleze mai bine situatia si sa rezolve problema pentru toti cu bine. La suferinta, sunt mai multe pansamente – primul este exprimarea ingrijorarii din iubire: cum as putea sa te ajut, pentru ca vreau, pentru ca ma doare sa te vad suferind(a).
Daca omul refuza sa admita ca este neputincios, probabil are um mare sentiment al datoriei si multe esecuri in implinirea ei, pentru care se critica aspru. Poate ca ar avea nevoie sa auda ca e iubit asa cum e, cu bune, cu rele. Nu e nici primul nici ultimul om care sa aiba o problema de autocontrol. Nu e nici prima nici ultima data cand va reactiona astfel, si nu e nici prima nici ultima data cand ii sunteti alaturi cu drag si cu speranta ca va fi totul bine.

Poate ameninta cu suicidul pentru a va ingrijora, poate nu stie ca sunteti ingrijorate pentru el, poate ca tot ce-a inteles din ceea ce ati incercat sa ii transmiteti a fost ca nu-l agreeati si nu-l iubiti. Poate ca exista un numar limitat de dovezi de iubire care sunt valabile pentru el. Poate ca nu stie ca iubirea are multe moduri de exprimare, si ca unul dintre ele ar putea fi tocmai faptul ca va certati, in loc sa plecati si sa fiti fericita in alta parte fara el. Va certati petnru ca vreti o rezolvare ce se dovedeste greu de obtinut. Va certati pentru ca vreti aceasta rezolvare sa va tina impreuna, si de-a lungul, si dupa acest episod.

O sotie care are un sot care o supara, e firesc sa se apere, e firesc sa se apere si prin contraatac, dar e mai bine sa se poata apara doar rezistandu-i, nu atacandu-l. Nu stiu sigur… Se spune insa ca tratamentele cu iubire sunt mai eficiente decat practicile de coercitie. Si cum sa iubesti pe cineva care te raneste? Uite-asa, cum poti. Dar cum poate celalalt sa devina convins ca il iubesti? Asta e intrebarea. Celalalt e poate de intrebat asa ceva.

Din cate am citit la aceasta postare, poti interna pe om fortat sau dupa voia lui. Iata cum il poti duce la medic. Iti poti asuma raspunderea de a-l convinge, sau raspunderea de a cere ajutorul politiei. Politia nu e doar pentru criminali, cum psihoterapia nu e doar pentru nebuni, si cum medicul nu e doar pentru bolnavi.

Iti scriu acestea din perspectiva cuiva care a avut doua cazuri de alcoolism in familie (cel putin) si doua de suicid. Nimic din tot ce-am scris nu e usor de pus in aplicare. Dar nici imposibil nu e.

Pentru orice om e greu uneori, sau adesea, sa se stapaneasca.
Si multi din cei care se stapanesc, au probleme cu care se inneaca singuri.

By: Ines

Ines — Tue, 17 Aug 2010 13:27:03 +0000

Ce ma sfatuiti sa fac pentru tatal meu? Din aprilie au inceput problemele. Isi imagineaza ca il inseala mama si face scene , tipa, face diverse legaturi pentru a demonstra ca exista o legatura desi toata lumea ii spune ca se inseala. Pana acum nu au existat astfel de probleme, niciodata nu a fost gelos, nu s-au certat. Spune ca toata lumea e impotriva lui. Ameninta ca se sinucide. Refuza sa creada ca are probleme, a refuzat intotdeauna sa mearga la medic si o face si acum. Comsuma zilnic alcool. Cum il pot duce la medic in aceste conditii?