despre internarea nevoluntara

sper ca discutiile din aceste zile pe marginea cazului Madalina Manole sa aduca la cunostinta cat mai multor oameni (si aici ma refer nu doar la pacienti si familiile acestora, dar si la medici, personalul de pe ambulanta si politisti care adesea nu-si cunosc atributiile legale) conditiile in care se poate realiza o internare nevoluntara intr-un spital de psihiatrie.

conform legii sanatatii mintale, internarea nevoluntara (internarea impotriva vointei pacientului) se poate realiza, dupa esecul incercarilor de a interna voluntar pacientul,  in urmatoarele conditii:

“Art. 45. O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:

a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.

cine poate solicita internarea nevoluntara:

“Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
                  (2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”

legea mai specifica si institutiile responsabile sa realizeze transportul persoanelor in cauza la camera de garda a spitalului de psihiatrie:

“Art. 48 Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”

bineinteles, doar pentru ca cineva gandeste ca ar trebui sa fiu internat la psihiatrie, asta nu inseamna automat ca asa se va si intampla. Decizia ii apartine initial medicului psihiatru de garda, apoi unei comisii care se intruneste ulterior, iar pacientul si reprezentantii acestuia pot face apel in justitie.

statisticile aratau ca, la sfarsitul anilor ’90, in Romania, din totalul internarilor in spitalele de psihiatrie, mai putin de 1% erau nevoluntare. Asta in comparatie cu o medie de 20% in tarile din Europa de Vest. Explicatia acestei diferente masive nu consta in puterea de convingere a psihiatrilor romani, ci, mai degraba, in realizarea internarilor fara consimtamant si neraportarea acestora ca nevoluntare sau, cum s-a intamplat in cazul M.M., sistemul renunta la responsabilitatea fata de pacientii grav bolnavi care nu isi acceptau boala (intre timp, situatia s-a mai schimbat, dar nu posed statistici recente).

concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.

nu este vina familiei ca nu cunoaste legea, dar este vina sistemului medical ca nu a creat o punte de legatura intre sectia de toxicologie si camera de garda psihiatrie. poate se va intampla acum.

 

32 Comments

  1. Dana says:

    Eugen, bine documentat si ferm articol/postare.

    Si secretul profesional, cum este cel al unui diagnostic medical, sufera de tabloidizare.

    E tardiv pentru MM, dar poate nu pentru viitorii pacienti si familiile lor.

    Iti multumesc, Eugen, pentru semnalul de alarma. Poate viitorul ne va aduce un sistem de sanatate care sa-si va onora numele.

    Si care va functiona ca un organism sanatos. Pentru binele celor bolnavi.

  2. qoa says:

    Dar de unde stii de ce anume suferea MM?

  3. Eugen H says:

    @ qoa: nu stiu. Nu inteleg de ce tragi concluzia ca as sti.

  4. qoa says:

    pai…de aici
    “concret, M.M. ar fi trebuit, oricat de devastator pentru imaginea sa publica, sa-si sarbatoreasca ziua de nastere intr-o rezerva a spitalului “Obregia” ca urmare a trimiterii sale, chiar si fortate, de catre medicul de garda al Spitalului Floreasca.”
    Pari f hotarat ca trebuia internata.

  5. reoli says:

    Domnule Eugen H, nimic din ce ai scris si pare adevarat NU se aplica in viatza de zi cu zi. Am un frate care a facut o depresie f puternica si am tot incercat sa il internam, el refuzand internarea. Politzia si salvarea nu au facut nimik desi aveam trimitere de la dr de familie pt ca el nu era violent nu l-au luat sa il interneze si sa beneficieze de tratament. Am contactat si de la Obregia o doctoritza, mama a facut tot ce se putea, din pacate nu am primit ajutor totzi spun sa asteptam ca o sa ceara el ajutorul unui doctor p. Cred ca si sotul MM a trecut prin aceeasi situatzie, va spun sincer ca nu are cine sa ajute intr-o astfel de situatzie…e trist dar adevarat si cred ca nu sunt singurul care a trecut prin asa ceva.
    Ne rugam la dumnezeu sa isi revina, dintr-un absolvent de facultate cu job bun s-a transformat de nerecunoscut, e mult de povestit si fara rost…nimeni nu intzelege, suntem depasitzi.
    Va spun ca nimeni nu avea ce sa faca in cazul MM!! si nimeni nu e de vina, trebuie sa acceptam situatzia asa cum e….

    • raspuns says:

      Este adevarat ce spui.Si eu am un frate care in urma unui incident a ramas cu sechele,familia l-a parasit si acum toate problemele trebuie sa le suport eu si mama.E violent,a batut-o pe mama am avut si ordin de protectie pentru ea care bineinteles ca nu a fost respectat si politia nu a intervenit.Am avut trimitere de la medicul de familie ca e un pericol social si cand am ajuns la psihiatrie cu salvarea doctorita l-a intrebat cate picioarecare scaunul….si i-a spus ca e liber.Nimeni nu te ajuta.Sistemul e putred de nepasare.Doar daca se intamplka o crima…

  6. Eugen H says:

    @ qoa: eu nu am numit o boala.. ci o conditie (riscul mare de suicid) care pune viata persoanei in pericol. Asa cum daca cineva face convulsii pe strada, ne asteptam sa fie dus de salvare la spital pentru ca exista risc letal. Cel mai probabil ar putea fi vorba de o epilepsie, dar aceasta nu este singura cauza de aparitie a convulsiilor. Indiferent de numele bolii, urgenta este salvarea vietii pacientului.

  7. Eugen H says:

    @ reoli: imi pare sincer rau pentru ce se intampla cu fratele tau si cu voi, familia sa. Sunt constient de faptul ca autoritatile nu-si cunosc sau nu vor sa-si indeplineasca atributiile (doctorul de la Floreasca a declarat ca un pacient nu poate fi internat la psihiatrie daca nu doreste, deci e clar ca nu cunoaste textul legii privind sanatatea mintala).

    Dar ce alta solutie exista decat sa presam mereu autoritatile.. sa dam telefoane, sa scriem petitii, sa dam in judecata.. sa iesim in strada? Resemnarea este, uneori, o forma de depresie.

    Este posibil, oare, ca fratele tau sa accepte macar un tratament ambulator? Exista mai multe policlinici care au cabinete de psihiatrie..

    Altfel, sugestia mea este sa scrieti o adresa catre sectia de politie (trimiteti o copie si la primaria de sector) in care sa explicati situatia si sa mentionati articolele din textul legii care fac trimitere la textul legii si sa solicitati ajutorul, mentionand ca, daca se va intampla ceva rau cu fratele dumneavoastra, veti actiona in judecata sectia de politie in cauza.

    Stiu.. sunt gesturi disperate si, la urma urmelor, sticle aruncate in mare.. dar ce altceva ne-a mai ramas in aceasta tara?..

  8. raz says:

    Cei care sunt pe moarte ar da orice sa fie in locul unui om sanatos…ca sa traiasca. Dar daca traiesti o viata de cacat si sa ajungi o bataie de joc?…mai are rost?

  9. […] Romania, saptamanile acestea, a alunecat in deriziu si in ridicol. In pofida incercarilor noastre, indeosebi ale lui Eugen (dr. Hriscu), de a ramane o voce de ratiune in mijlocul istericalelor, zgomotul de fond ramane mai puternic ca niciodata. Ma simt motivat sa aduc contributia mea aici, […]

  10. Eugen H says:

    @ raz: cand spui “viata de cacat” cine face aceasta evaluare? tu? ceilalti? mintea pustiita de depresie judeca altfel decat mintea omului.. sa-i zicem “normal”.

    sunt oameni in jurul nostru despre care multi am putea spune ca duc “vieti de cacat”.. doar ca ei vor sa traiasca.. si sunt oameni despre care am spune ca duc “o viata de printesa” si care nu mai gasesc energia sa se trezeasca din pat dimineata..

  11. manu says:

    Pentru ca pareti atat de…deprimati 😉 toti cand vorbim despre sistemul sanitar romanesc si bolile psihice sau, asa cum delicat spune Eugen, conditia psihica delicata, vreau sa va dau si o veste buna: omul, in multe cazuri, inclusiv aici, sfinteste locul.
    N-o sa va vorbesc despre mine, o depresiva si o anxioasa pusa realmente pe picioare (definitiv si pour toujour) de niste profesionisti, ci despre un caz cunoscut, un tanar ce era ruda cu mine prin alianta. Dupa o tentativa de sinucidere soldata ….cu coma, nu ne-au lasat sa-l luam din Floreasca fara o internare obigatorie la 9. Unde n-a fost o fericire, dar a inceput un tratament care i-a dat ragazul…pana la o adevarata psihoterapie. Un tanar frumos, studios si talentat care se putea altfel pierde. Si de-abia aparuse Legea sanatatii mintale cu care a postat Eugen. Dar noi am avut norocul de o dr. (nu-mi amintesc decat numele mic) profesionista, care n-a cedat rugamintilor noastre de a sari de etapa cu spit.9. O alta cunostiinta de a mea cu un comportament atat auto cat si heterolitic a fost internata nevoluntar si acum e bine…dupa cativa ani. SIGUR, trebuie sa fim siguri ca nu se fac abuzuri si ca in toate cazurile se intalneste rapid acea comisie medicala care sa ateste ca e necesara…privarea aceasta temporara de libertate…ca altfel trecem in extrema cealalta, mai periculoasa, ca suna toata lumea sa scape de o ruda care nu-i e simpatica ;-)…pentru o vreme! Succes caravanei alcoolhelp!

  12. micha says:

    oricum, in spitalele de urgenta, chiar daca ai fost adus cu salvarea pt o tentativa de suicid, esti lasat sa pleci cu o simpla bucata de hartie pe care e trecuta recomandarea de a trece pe la psihiatrie chiar in aceeasi seara si chiar neinsotit……dar sa nu devenim depresivi…intr-adevar omul sfinteste locul,numai ca la un moment dat acest om va fi considerat anormal, pt ca in romania lucrurile se schimba mult prea lent…mai ales in sistemul de sanatate publica…ca de, nu mai suntem conditionati de intrarea in ue ca sa adoptam unele si altele…

  13. micha says:

    PS putere de munca si de lupta cu caravana!si felicitari pentru initiative, asa in general,te admir de ceva vreme pentru modul in care gasesti resurse sa lupti sa schimbi ceva!!!!!!!!!!!!

  14. Ines says:

    Ce ma sfatuiti sa fac pentru tatal meu? Din aprilie au inceput problemele. Isi imagineaza ca il inseala mama si face scene , tipa, face diverse legaturi pentru a demonstra ca exista o legatura desi toata lumea ii spune ca se inseala. Pana acum nu au existat astfel de probleme, niciodata nu a fost gelos, nu s-au certat. Spune ca toata lumea e impotriva lui. Ameninta ca se sinucide. Refuza sa creada ca are probleme, a refuzat intotdeauna sa mearga la medic si o face si acum. Comsuma zilnic alcool. Cum il pot duce la medic in aceste conditii?

  15. ank says:

    @Ines: fiecare om care priveste la ceea ce se intampla in jurul lui are in memorie o vasta gama de imagini si evenimente anterioare, insotite de stari afective pe care le-a avut la vremea respectiva, si pe care si le reaminteste uneori fara sa vrea, atunci cand se confrunta cu situatii similare, chiar daca situatiile actuale sunt de fapt noi noute. Vad de exemplu “un caz de alcoolism + tentativa de suicid” pe net si mi-amintesc spontan de bunicul. Urmeaza sa iti scriu referitor la tine, desi evident, bunicul meu si tatal tau n-au probabil nimic in comun inafara de alcool. Iar tu, alt exemplu, privesti la tatal tau, si te ingrozesti, pentru ca in experienta ta, alcoolismul, scandalul si suicidul sunt ce-ai vazut la altii (din familia ta sau dinafara ei) si ai vazut ca a fost de fiecare data un necaz mare. Tatal tau are poate cu totul alta situatie. Poate va iubeste enorm si e ingrozit la randul sau ca ori nu stie cum sa va convinga de asta, ori isi imagineaza ceva ce el considera cel mai rau: ca nu il (mai) iubiti.

    cand privim din exterior ce se intampla intre membrii unei familii, ne dam seama ca fiecare dintre ei judeca evenimentele prin perspectiva sa proprie, are propriile sale scopuri si temeri si asteptari, iar ele se impletesc sau se incalcesc in interactiunile cu cei care il inconjoara.

    Iata un exemplu: daca isi imagineaza ca il inseala, dar ea nu il inseala, inseamna ca ea face ceva ce el interpreteaza gresit. Dar ce anume este acel ceva pe care ea il face si care il determina pe el sa interpreteze gresit?

    Alta realitate este ca sufera si el si voi din jurul lui. Si in astfel de situatii, de durere si impresia de neputinta, fiecare se simte probabil prost ca nu reuseste sa controleze mai bine situatia si sa rezolve problema pentru toti cu bine. La suferinta, sunt mai multe pansamente – primul este exprimarea ingrijorarii din iubire: cum as putea sa te ajut, pentru ca vreau, pentru ca ma doare sa te vad suferind(a).
    Daca omul refuza sa admita ca este neputincios, probabil are um mare sentiment al datoriei si multe esecuri in implinirea ei, pentru care se critica aspru. Poate ca ar avea nevoie sa auda ca e iubit asa cum e, cu bune, cu rele. Nu e nici primul nici ultimul om care sa aiba o problema de autocontrol. Nu e nici prima nici ultima data cand va reactiona astfel, si nu e nici prima nici ultima data cand ii sunteti alaturi cu drag si cu speranta ca va fi totul bine.

    Poate ameninta cu suicidul pentru a va ingrijora, poate nu stie ca sunteti ingrijorate pentru el, poate ca tot ce-a inteles din ceea ce ati incercat sa ii transmiteti a fost ca nu-l agreeati si nu-l iubiti. Poate ca exista un numar limitat de dovezi de iubire care sunt valabile pentru el. Poate ca nu stie ca iubirea are multe moduri de exprimare, si ca unul dintre ele ar putea fi tocmai faptul ca va certati, in loc sa plecati si sa fiti fericita in alta parte fara el. Va certati petnru ca vreti o rezolvare ce se dovedeste greu de obtinut. Va certati pentru ca vreti aceasta rezolvare sa va tina impreuna, si de-a lungul, si dupa acest episod.

    O sotie care are un sot care o supara, e firesc sa se apere, e firesc sa se apere si prin contraatac, dar e mai bine sa se poata apara doar rezistandu-i, nu atacandu-l. Nu stiu sigur… Se spune insa ca tratamentele cu iubire sunt mai eficiente decat practicile de coercitie. Si cum sa iubesti pe cineva care te raneste? Uite-asa, cum poti. Dar cum poate celalalt sa devina convins ca il iubesti? Asta e intrebarea. Celalalt e poate de intrebat asa ceva.

    Din cate am citit la aceasta postare, poti interna pe om fortat sau dupa voia lui. Iata cum il poti duce la medic. Iti poti asuma raspunderea de a-l convinge, sau raspunderea de a cere ajutorul politiei. Politia nu e doar pentru criminali, cum psihoterapia nu e doar pentru nebuni, si cum medicul nu e doar pentru bolnavi.

    Iti scriu acestea din perspectiva cuiva care a avut doua cazuri de alcoolism in familie (cel putin) si doua de suicid. Nimic din tot ce-am scris nu e usor de pus in aplicare. Dar nici imposibil nu e.

    Pentru orice om e greu uneori, sau adesea, sa se stapaneasca.
    Si multi din cei care se stapanesc, au probleme cu care se inneaca singuri.

  16. hillda says:

    Buna seara!pe mine m-ar interesa sa stiu exact cum ar putea fi internata o persoana alcoolica impotriva vointei sale?
    O persoana care devine un real pericol pentru ea insasi si care neaga in continuare ca are o problema legata de consumul de alcool.O persoana care a fost deja internata intr-o sectie psihiatrica din cauza excesului alcoolic, o persoana care sufera de hepatita cronica etilica si steatoza hepatica si care a ales sa bea in continuare.
    Nu stim ce sa facem si-n timp s-a transformat intr-o mare problema pe care copiii persoanei nu stiu cum sa o rezolve!
    Multumesc anticipat pentru raspuns!

  17. Eugen H says:

    @hillda: abuzul si dependenta de alcool nu sunt motive pentru initierea procedurii de internare nevoluntara. Daca in schimb, viata persoanei este in pericol (ameninta ca se sinucide) sau pune in pericol viata altora (amenintari verbale, comportament violent), puteti chema politia si/sau salvarea.

  18. Ines says:

    Multumesc pentru raspuns ank. Am reusit sa il convingem sa mearga la psihiatru care i-a prescris un tratament . Se pare ca alcoolul e cel care ii induce aceste stari. Din pacate consuma alcool si ia tratamentul. Sper sa reusim sa il convingem sa nu mai bea.

  19. ank says:

    @Ines: din cate m-am informat si prin AlcoHelp si prin alte surse, alcoolul se face “vinovat” de multe rele. Insa este si un soi de anestezic pentru suferintele sufletului, un anestezic care cu timpul simti ca nu te mai ajuta decat daca iei mai mult. Asa e mecanismul dependentei, enervant, progresiv, crescator, parca lacom… Cred ca este greu sa se lase cineva de alcool. Cred ca psihiatria ajuta la o parte a problemei. Dar problemele au de obicei mai multe parti. Parerea mea este ca un ajutor eficient e cel care vine pe mai multe cai simultan. Ce ar insemna sa pun la flori pamant, dar nu si apa ori soare, sau numai apa dar nu si pamant si lumina, sau numai lumina, dar nu apa nici pamant? Realitatea este ca floarea traieste daca are parte de tot ce ii trebuie, altfel exista mereu o parte care ramane “nevoiasa” si strica ceea ce se repara pe de alta.
    Mai vorbiti si la o clinica de dezintoxicare, si la un psihoterapeut, mai faceti poate si un plan familial de sprijin reciproc, care ar putea incepe cam cum incepe programul alcohelp pe site: consumatorul de alcool este intrebat la inceput cat isi propune sa bea in saptamana care urmeaza, si decide singur — prietenul meu a scris cu mare incredere ca va bea 2 unitati pe zi, in trei din 7 zile pe saptamana, si i-a fost destul de greu sa se abtina, dar totusi nu a vrut sa modifice obiectivul, desi putea sa fie mai permisiv cu el insusi, iar asta a fost extraordinar, s-a ambitionat, s-a straduit, e hotarit sa mai incerce. Deja pune in spritz 1/4 vin si 3/4 apa, desi inainte era jumi juma sau invers proportia.

    Pasul urmator este sa reflecteze la situatiile in care ii vine sa bea si apoi sa va spuna voua ce ati putea face ca sa il ajutati sa se abtina. Si daca spune “fa-mi scandal, te rog!” cum a zis prietenul meu, tot e ceva, stie ca el a cerut, daca tot apare scandalul 🙂 Daca zice “fa-mi clatite imediat sau stai la un pahar de apa minerala cu mine pe terasa (ca si apa minerala stimuleaza limba si gatul, doar ca nu te imbata) atunci iti poti lua cateva momente pentru a-l insoti, ca stii si tu pentru ce faci asta, si ar fi si el recunoscator.

    Totodata, e posibil sa nu functioneze exact ca in teorie. Insa eu am pus intrebari: dar daca iti vine sa bei pe ascuns? Daca nu suntem de fatza? Daca esti singur si nu mai poti? Si tot asa, gasite, cu timpul, solutii care functioneaza. Intrebarile de pe siteul alcohelp sunt foarte utile. Am invata multe de acolo, din doar cateva randuri, formulate astfel incat sa il lase pe om sa decida singur, sa nu i se tina morala, sa ceara el ce are nevoie pentru a se linisti sau pentru a trece cu bine de pofta care nu ii da pace.

    Nu te descuraja si mai ia legatura cu Eugen care se pricepe 🙂
    Toate cele bune.

  20. clara says:

    Deplang faptul ca un om isi poate pierde chiar viata cand nu e intr-o stare statistic considerata normal.
    Dar exista teoria legata de asigurarea sanatatii mintale si binenteles si a integritatii persoanei si usile de fier si cele 5 minute de vizita ale unui rezident plin de eruditie(sa nu uitam ca extremele nu sunt bune:) si lipsa de umanitate .
    Fie ca sa fim convinsi ca putem mereu invata ceva de la viata.

  21. Loredana P. says:

    Va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat ..
    Sora mea are astfel de probleme ce tin mai mult de o depresie psihica, aproximativ de 3-4 luni. Am fost cu ea la 2 specialisti: prima doctorita a fost de parere sa o internam, am internat-o la Obregia, si incepea sa-si revina usor usor in prima saptamana cat a stat acolo. Apoi in weekend au lasat-o acasa, iar luni cand a ajuns acolo , seara, ea a pretins ca i-a fost rau si nu a fost nimeni sa o ajute prin preajma. Mama a 2 a zi a scos-o din spital, sfatuita de d-na doctor, ea promitand ca isi va lua tratamentul medicamentos prescris. A inceput sa invoce ca tratamentul respectiv ii provoaca stari neplacute, ca uita si o doare capul,, am crezut-o si am mers la un al 2 lea specialist , incercand s-o tratam ambulatoriu. Nu s-a putut spub nicio forma , intrucat fata de toata lumea ea spunea ca n-are nimic, fata de dr zicea ca se va lasa de fumat si isi va lua tratamentul, dar acasa o rugam sa-si ia medicamentele si mereu se isca ceasrta si scandal pe acest subiect. Vazand ca nu se schimba situatia cu vorba buna, parca cu cat vorbeam mai frumos cu ea cu atat ne considera mai slabi si facea ce vroia ea, am apelat din nou la salvare si ajungang la spital ne-am lovit de ce ati spus dvs . . fara voia ei nu poate fi internata, ei nu raspund pt asa ceva. Toata familia isi doreste sa-si revina, sa fie cum era inainte, sa inceapa un serviciu nou,acum suntem mai convinsi ca oricand ca nu se va putea rezolva fara tratament medicamentos, am incercat cu toate metodele inainte de a ajunge la forta, insa ea nu constientizeaza ca isi face rau singura, se minte singura in permanenta ca este bine si ca noi suntem cei care ii vrem raul, ca o obligam sa-si ia pastile, samd. V-as fi foarte recunoscatoare, si eu si familia mea, daca ne-ati indruma spre o cale de a rezolva acest inconvenient. Am citit legea , si e extrem de clara si precisa, nu exista practic loc de interpretari, si nu inteleg de ce nu se pune in aplicare de catre toti medicii. Orice sfat si indrumare, inclusiv recomandari de doctori vor fi binevenite.. Mentionez ca suntem din Bucuresti. O seara buna, va doresc !

  22. R&R says:

    salutari tuturor,
    din pacate sunt si eu intr-o situatie similara. ca si Loredana P, sora mea are o tulburare de personalitate, destul de grava – zic eu. nu suntem din bucuresti asa ca atat urgentele, cat si tratamentul de specialitate psihiatric, sunt tratate cu o mai mare neglijenta de autoritatile competente. problema surorii mele este mai veche, se implinesc cativa ani buni de cand au inceput problemele si nu reusim sa ii oferim ajutorul de care are foarte mare nevoie, fiindca e convinsa ca nu are o problema ea, ci tot restul lumii care incearca sa ii spuna altceva. in momentul in care a avut cateva episoade mai violente am reusit sa o ducem la urgente si apoi la un spital de psihiatrie, respectand pasii legali descrisi mai sus. dupa 2 saptamani a fost externata, cu conditia de a continua tratamentul…ceea ce, va dati seama, nu s-a mai intamplat. acum nu mai are izbucniri atat de violente incat sa chemam salvarea, dar a inceput sa devina aproape total antisociala. inainte de a avea problemele, sora mea a terminat fct de medicina din Cluj in primii 5, era pasionata de pictura si poezie fiind un talent innascut; a fost si este o persoana foarte inteligenta si cu un spirit de autoconservare extraordinar, ceea ce o face aproape imposibil de “manipulat” in a o face, in primul rand, sa recunoasca ca are o problema si apoi in a urma tratamentele medicamentoase si psihologice necesare. refuza medicamentele pt ca le-a studiat in facultate si le stie efectele de moment si cele secundare, stie, tot din facultate si din stagiatura, ca majoritatea medicilor psihologi si psihiatri nu sunt destul de pregatiti ca sa ofere o solutie in cazul bolilor psihice, cei mai batrani stiu doar sa prescrie medicamente iar cei tineri nu sunt destul de pregatiti sau interesati de insanatosirea pacientului. acum, refuza inclusiv sa manance mancarea facuta de mama noastra, sau sa bea apa din pahar, dca nu este din sticla sigilata cumparata de la magazin ca sa nu fie pastile. se infometeaza, pentru ca nu-si gateste si nici nu iese din casa pt a-si cumpara cele necesare. este paranoica si acum refuza sa iasa din camera ei pentru ca centrala termica emite gaze de dioxid si nu poate sa respire, vecinii fumeaza si o intoxica in mod intentionat, daca vine psihiatrul in vizita refuza sa-i raspunda la orice intrebare pt a putea fi examinata si lista de simptome poate sa continue… ne avand probleme cu alcoolul, tendinte sinucigase sau episoade violente, ce solutii avem sa obtinem tratamentul necesar intr-o institutie specializata, sub observatie, (pentru ca altfel nu-l va continua)?
    nimeni, in afara de noi, membrii famililor, nu-si asuma responsabilitatea tratarii si insanatosirii acestor persoane? sunt lasati sa se adanceasca in problemele acestea cumplite si sa se iroseasca? nu raspundeti la intrebarile astea, sunt retorice.
    daca aveti, stiti o idee, sau o solutie, orice prin care sora mea sa redevina persoana pe care o stiam, sa poata sa aiba si ea o viata normala, cu vise implinite, familie, copii?
    o seara buna

  23. covi says:

    Buna ,

    O cunostinta dusa cu salvarea -cu tentativa de suicid – dupa spalaturi stomacale ,a fost trimisa acasa sa se duca ziua urmatoare la servici sa ceara adeverinta , sa se duca la medicul de familie sa stea la rand , sa se programeze la medicul specialist si sa fie apoi internat -daca ajunge pana la capatul lantului si mai traieste nu-si mai are rost internarea …

  24. cris says:

    buna ziua, eu ma gandesc sa-mi internez tatal de 20 ani si nu stiu cum sa fa, nu e alcoolic, nu vrea sa se sinucida, e foarte violent, nimic nu e bun, nimic nu ii place, are numai stari depresive…este un pericol pt cei din jur
    ce ma sfatuti sa fac?

    am studiat psihologie la facultate 4 ani si pe langa inca 5 ani si tot nu reusesc sa creez o punte de legatura sa ajung la adevarata lui personalitate fara traume, nici cu religia nu l-am linistit….
    daca aveti vreun sfat…

    • eugen h. says:

      chemati politia daca e violent. si acceptati ca nu puteti fi psihologul propriului dumneavoastra tata. e timpul sa mergeti inainte, poate.

  25. Gabriela says:

    Buna ziua. Se pare ca psihicul, din pacate, inca este o enigma pentru noi toti, cei care incercam sa ne dam seama ce se petrece in mintea unei persoane si cu atat mai mult, in mintea unei persoane bolnave. Ce poti face, atunci cand un om ( la 40 de ani, fara loc de munca, necasatorit,fara copii, locuieste cu parintii) se comporta cu tine violent, dar de fata cu ceilalti se comporta normal?( si aici fac referire la parintii lui, respectiv bunicii mei). Mentionez ca este violent cu ei, le vorbeste urat, considera ca bunicii mei cat si fratii lui ii vor raul, ii vor partea de pamant, etc-acest fapt se intampla doar in curte, cand sunt numai bunicii mei. La vederea altor persoane se comporta normal,fara a-si arata tulburarea psihica de care sufera. Intrebarea mea este: cum sa internezi un om la un spital pentru a-l ajuta, cand el considera ca el este sanatos? Cum sa dovedeasca bunicii mei ca este labil psihic daca nu au dovezi concrete( inregistrari, filmari, martori). Singurii martori fac parte tot din familie, caci lui i se pare ca din cauza acestei familii( bunicii, fratii lui) a ajuns fara serviciu, fara familie.Poate fi internat doar pe baza unor declaratii sau este necesara o dovada concreta? Va multumesc frumos.
    PS: Multi ani a fost un unchi perfect!

  26. Stan Valeria says:

    Buna ziua. Am mare nevoie de ajutor. Traiesc impreuna cu sotul meu,copilul de un an si jumatate si bunica mea. Aceasta din urma este dependenta de alcool si nu numai. Deja au fost doua tentative de omor impotriva copilului meu,ultimul chiar ieri cand m a prins cu copilul pe strada,mi a smuls carutul in care se afla copilul si l a impins in strada in fata masinilor. Norocul meu a fost ca martorii care asistau la aceasta scena iribila au sarit si au tras copilul. Am nevoie de ajutor va rog,viata copilului meu este in pericol,femeia asta e nebuna si nimeni nu face nimic. Vecinii s au saturat de ea,ii agreseaza tot timpul,mie imi este frica sa mai ies din casa. Politia nu poate face altceva decat sa i intocmeasca dosar penal.atat. ce pot sa fac? Ajutati- ma

  27. adriana says:

    socrul meu cind bea este foarte violent am o fetita de 1 si 4 luni si imi este teama ca fiica mea sa traiasca asa datimi un raspuns imediat sunt disperata

    • Laura says:

      Internare NEVOLUNTARA ptr violenti. Medicii le dau medicamente si atat. Am fost atacata in scara bloculuide un nebun. L-a luat politia dar dupa 1 zi l-au eliberat. Daca data viitoare are si un cutit? Va raspunde medicul psihiatru ptr el?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *