flugtag

imi imaginez urmatorul atelaj: o punte pe roti, mai mult lunga decat lata.. la un capat, scaun.. la celalalt capat, scaun.. fata in fata, clientul si terapeutul.. si cineva, nu stiu cine.. oricine.. sa-i spunem trecutul.. impinge atelajul cu pricina in prapastie.. oamenii se uita si se distreaza pe margine (“ce bine, in sfarsit a acceptat sa mearga la terapie.. o sa fie bine!“).. primul care se rostogoleste in hau e clientul.. il ajuta ca sta cu spatele.. caderea vine aproape ca o surpriza.. se duce.. se cufunda.. inghite apa murdara.. adineaori statea pe un scaun solid.. intr-o pozitie precara.. dar oricum.. avea pe ce pune piciorul.. celalalt e inca deasupra.. atelajul continua sa inainteze.. mai are cateva secunde.. poate sa sara.. sa ramana pe uscat.. sa incurajeze si el de pe margine si sa spere ca totul va fi bine.. multi fac asa.. scriu reteta si sar intr-o parte.. e mai putin riscant.. si ramai cu hainele uscate.. cum sa-ti pastrezi autoritatea profesionala cand dai din maini si din picioare, cu alge in par, rascolind gunoaiele de pe fundul dambovitei?.. in mocirla nu exista garantii.. unii te trag dupa ei la fund.. se prind strans si nu mai vor sa dea drumul.. sub apa, piciorul se poate agata de ceva vechi si ruginit si te tine in adanc.. si cand iesiti la mal.. deja nu mai e interesant.. se pregateste urmatorul atelaj.. tot mai faci terapie?.. nu ti-a ajuns?.. epuizati.. sprijiniti unul de celalalt.. rasufland cu greu si uzi leoarca.. vorbiti cu tu..

12 Comments

  1. Cristina S says:

    Un text scris foarte limpede si coerent. Despre unde incepe si se opreste empatia psihoterapeutului, sau, cel putin, asta e unghiul de abordare pe care prefer sa mi-l asum. Spuneati ca “unii te trag dupa ei la fund” si vin si va intreb: un psihoterapeut bun isi poate ‘disciplina’ (nu tocmai cea mai inspirata formulare)invariabil empatia cu fiecare biografie pe care trebuie sa o convinga ca exista ceva la celalalt capat al marii? Mai mult, un caz/subiect/client (mai putin importanta circumscrierea) poate schimba in mod semnificativ viata psihoterapeutului sau? (emfaza pe semnificativ). Un psihoterapeut bun poate accepta ca uneori, in cazuri exceptionale, nu/si poate ajuta clientul, pentru ca depaseste competenta sa? O sa fiu mai explicita: din pozitia de autoritate terapeutul are de ales intre a/si asuma limitele si a eticheta savant deznadejdea unui pacient. Cum ar fi intelept sa procedeze? Ii spui ca nu poti sa il ajuti sau circumscrii suferinta lui, chiar daca nu esti sigur daca esti in masura sa o faci?

  2. runbaby says:

    of eugen, pot sa-ti marturisesc ca meseria ta mi se pare una dintre cele mai imposibile misiuni? and I always always wonder how you guys stay sane. sau cum e cand ai si tu o zi/perioada mocirloasa. bonne chance et bon courage, cum zic astia pe la mine ๐Ÿ™‚

  3. Eugen H says:

    @ runbaby: who said we stay sane? ๐Ÿ™‚

  4. Eugen H says:

    @ Cristina S: primum non nocere si uneori, e mai bine sa nu faci nimic.. sunt doua din sfaturile hipocratice valabile si azi.

    si da.. un terapeut poate fi schimbat semnificativ in procesul de terapie (vei good will hunting)

  5. anca says:

    “This is what I believe: That I am I. That my soul is a dark forest. That my known self will never be more than a little clearing in the forest. That gods, strange gods, come forth from the forest into the clearing of my known self, and then go back. That I must have the courage to let them come and go. That I will never let mankind put anything over me, but that I will try always to recognize and submit to the gods in me and the gods in other men and women. There is my creed.”โ€” D.H. Lawrence

  6. qoa says:

    Nice ce spune DH. Unul din acei gods e si convingerea lui radicala ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului?

  7. anca says:

    @qoa: citatul din DHL mai sus nu este despre Le Deuxiรจme Sexe. si nu vad in luminatul nostru secol XXI de ce trebuie sa il reducem pe un barbat nascut in 1885 la o chirurgicala analiza antropo-sociologica. mesajul scrierilor lui este cu mult dincolo de istorie, este mai degraba visceral-ezoteric. afinitatea intre “flugtag”-ul lui EH si cuvintele lui DHL m-a invitat la alpinism launtric, unde totul este etans, nu la un picnic in aerul liber al dezbaterii feminismului.

  8. qoa says:

    Poate a fost nepotrivit ce am spus. Suna foarte maretz citatul si am simtit nevoia sa amintesc de latura lui umana, supusa vremii. Nu l-am redus, doar coborat de pe piedestalul citatului. El ramane DH indiferent de cum si-a dus viata.

  9. anca says:

    @qoa: exercitiu: citim pasajul fara a sti cine este autorul. posibilitate: ne vedem pe noi insine, sau ne amintim de un prieten care este ratacit in codrul intunecat (ca si DHL, Dante, St. John of the Cross). si realizam ca nu suntem pe piedestal ci ‘pe fundul dambovitei, in mocirla’, poate fara psihoterapeut; si singurii tovarasi sunt acesti ‘gods’ – nota bene – ‘strange gods’ care nu par deloc mareti. poate poetul, artistul se supune dae/imonului ca un act de caritate pentru noi cei care stam cocotati pe ‘atelaj’ si scriem istoria. si iata cum citatul nu mai este despre DHL ci despre eu, tu, el, ea … maybe!

  10. anca says:

    “The long, long road over the moors and up into the forest–who trod it into being first of all? Man, a human being, the first that came here. There was no path before he came. Afterward, some beast or other, following the faint tracks over marsh and moorland, wearing them deeper..” Knut Hamsun ~ Growth of the Soil
    http://ebooks.adelaide.edu.au/h/hamsun/knut/h23g/index.html

    ***to continue the thread artist vs. villain:
    http://www.tnr.com/book/review/art-and-ugliness-knut-hamsun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *