ma gandesc..

Ai obosit

(mă gândesc)

De desluşit nesfârşitul puzzle al vieţii şi facerii;

Şi eu am obosit.

***

Hai cu mine, atunci,

Şi-o să-l lăsăm în urmă departe, tot mai departe

(Doar tu şi cu mine, înţelegi?)

***

Te-ai jucat,

(mă gândesc)

Şi ţi-ai stricat jucăriile la care ţineai cel mai mult

Şi acum te simţi puţin obosită;

Obosită de lucrurile care se strică, şi –

Pur şi simplu obosită.

Şi eu mă simt obosit.

***

Dar în seara asta în ochi port un vis,

Şi cu un trandafir bat la poarta fără speranţă a inimii tale –

Deschide-mi!

Îţi voi arăta locurile pe care Nimeni nu le ştie,

Şi, dacă vrei,

Sublimele locuri ale Somnului.

***

Ah, vino cu mine!

Un balon minunat voi umfla pentru tine,

Luna veşnic plutind;

Al probabilelor stele

Cântul de hiacint ţi-l voi cânta;

Pe netulburatele stepe ale visului mă voi încumeta,

Până voi fi găsit Unica Floare,

Inima ta micuţă s-o păstreze (mă gândesc)

Atunci când luna va ieşi din adâncurile mării.

e.e. cummings (trad. de E. Hriscu)

“dragostea e psihoterapia naturii” spune Yalom..  pentru ca psihoterapia tine de natura iubirii.. si in acest poem de dragoste gasesc o reflectare a procesului psihoterapeutic.

jucaria muncii, jucaria distractiei, jucaria tovarasiilor, jucaria sexului, jucaria drogurilor ajung sa se strice.. devin inutile.. apar oboseala.. depresia.. simptomul.

psihoterapeutul este (si el) un om.. (si) el impartaseste oboseala trairii in lume.. puterea lui este limitata.. el nu striga.. nu ameninta.. nu impinge spre o decizie sau alta.. nu da raspunsuri si nu elucideaza enigme.. nu deschide portile cu piciorul.. nu darama zidurile cu tancul.. cu un trandafir bate si asteapta sa i se deschida..

insa doua lucruri..

el stie drumul spre lumea de dincolo.. lumea intunecata a visului, a lunii si a stelelor.. Nimeni nu cunoaste.. ar fi mai corect sa spun Nimeni cunoaste acea lume pentru ca Cineva a fost, pana atunci, prea prins de lumea constiintei, a soarelui si a luminii.. acolo unde se traieste si se face..

si

el gandeste intre paranteze (reflecteaza intern asupra proceselor exterioare).. el vorbeste in afara si, inauntru, o alta voce continua sa-i sopteasca..  meta-perspectiva.. al treilea ochi.

impreuna, calauza si calauzit, cauta Unica Floare.. graal-ul.. lana de aur.. fata de imparat ascunsa in turn si pazita de zmeu.. esenta fiintei.. ceea ce trebuie pastrat si ascuns cu orice pret in fata celor mai teribile traume.. sa o gaseasca si sa o puna in contact cu inima.. centrul fiintei..

abia atunci luna poate iesi din mare si lumina va imbratisa intunericul.. leul si mielul se vor odihni impreuna.. baiatul sarac va lua fata imparatului de sotie.. contrariile se ating.. plumbul se transforma in aur si simptomul in lectie de viata.


4 Comments

  1. laura says:

    frumos

  2. TEASCUL says:

    jucăria încetează a mai fi fidelă prin fidelitatea sa

  3. olga says:

    daca te’as cunoaste si’as fi langa tine te’as bate pe umar mai tare, asa. si’am bea un pahar de vin si’as pune niste ileana sararoiu. :). am cautat melodia care ma face sa rad in metrou, cand o ascult printre oameni. se numeste “cine trece peste rau” cu a din a. 🙂 n’am gasit’o ca ti’as fi facut’o cadou, in loc de bataie pe umar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *