domnule senator, nu e panica.. e depresie anxioasa!
(later edit) domnul Voicu sufera de o boala al carei nume se regaseste pe sute si mii de foi de pensionare stampilate de colegii mei doctori.. dar boala dumnealui nu este de gasit in niciun manual de psihiatrie.
un diagnostic psihiatric ar aduce greutate unei liste altfel usurele – hipertensiune arteriala era de asteptat sa aiba la cat este de supraponderal domnul senator.. cat despre tahicardie..
ceva totusi nu se potriveste.. daca hipertensiunea si tahicardia erau reale, de ce au mai adaugat un pseudo-diagnostic psihiatric?.. daca nu erau de ajuns si trebuia umflata lista, de ce nu s-au documentat sa faca problema psihiatrica mai credibila?.. daca doar s-au multumit sa consemneze cu minutie fiecare conditie patologica a senatorului, ar mai fi gasit si un ficat gras.. o litiaza renala.. sigur sunt acolo, sub coronarele plesnind de ateroscleroza.
si daca, totusi, senatorul este sanatos tun.. cu un pic de hipertensiune si cu inima batand putintel mai repede decat de obicei.. de inteles in asemenea conditii.. cu o pietricica pe calice si un ficat mai truditor, dar altfel bine-merci.. si daca diagnosticul format din 2 cuvinte.. 2 sindroame.. unul adjectivat.. celalalt lasat, in forma sa substantivala, lasat zic sa poarte intreaga greutate a numelui bolii.. sa ajunga la noi sobru si prelung ca o amenintare.. ca un santaj.. ca un apel disperat pentru mila fata de cei carora le-a luat dumnezeu mintile? pentru ca si cardiologii au inconstient, nu-i asa.. si acces la patrimoniul comun de arhetipuri si prejudecati, locul unde nebunul si psihiatrul impart zone tenebroase.. respingatoare.
in plus, se stie, un diagnostic psihiatric nu poate fi verificat cu metode obiective.. nimeni nu poate fi tras la raspundere daca acel diagnostic nu se mai sustine la o data sau examinare ulterioare.
ca si hipertenesiunea.
sau tahicardia.
ma gandesc ca acesti oameni.. cum e senatorul Voicu.. au in comanda lor tot felul de executanti aflati in pozitii cat mai diverse si mai neasteptate.. un cardiolog la Urgente.. un judecator la Inalta Curte.. un sofer la Salvare.. cativa politisti.. un veterinar.. un mic producator de lactate.. poate ca nu are nevoie de ei acum.. poate niciodata.. dar nu se stie.. poate.. intr-o zi.. sa fie acolo.. ca Utilitatile si cele 4 gari la jocul de Monopoly.. de cate ori le foloseste altcineva, primesti bani.. cand le folosesti tu, e pe gratis.. de aceea e de preferat sa le foloseasca ceilalti.. in timp ce tu astepti sa treaca runda intr-un hotel.
March 26th, 2010 at 10:58 pm
foarte tare! mai interesant este faptul ca in acel articol scris, in afara de titlu nu scrie nicaieri de anxietatea depresiva. si mai interesant este cum a ajuns el de la cardiolog la psihiatru…si sa fim seriosi 70% din romani “sufera de anxietate depresiva” in acest moment
March 27th, 2010 at 11:25 am
Mie imi pare ca un astfel de diagnostic, aruncat de un individ care a auzit el ca exista chestia asta, cu depresie si anxietate, in care una e manjita cu cealalta, reflacta numai bine incompetenta asta a tot stiutoare a profesionistului de sanatate roman. Adica io sunt doctor, asistent medical etc. , prin urmare eu stiu… pentru ca trebuie sa stiu… pentru ca sunt profesionist… Adica am eu o idee si, de la inaltimea mea de profesionist, imi dau cu parerea, eventual cu o unda de interogatie in coada fraze, pai nu? In orice caz, e exclus ca io sa nu ma pricep la chestia aia medicala, clar?
Astia care sunt profesionisti pe bune in sistemul medical romanesc n-au ce sa comenteze. Pentru ca, pe de-o parte, nu sunt reprezentativi si pe de alta, traind in jegul ala se vor fi contaminat si, voit sau nu, pun si ei umarul.
March 28th, 2010 at 2:37 pm
Boala respectivului parlamentar e ceva mai grav şi cu implicaţii socio-economice mai profunde decât depresia anxioasă. E vorba de corupăciune congenitală.
March 28th, 2010 at 9:14 pm
Ideea cu medicii de kk este ca nu le-a tras-o nimeni pana acum… Asa ca cer spaga pe fata si pacientii sau apartinatorii cotizeaza la buzunar sau chiar in mana…
Iar daca domnu` senator cotizeaza…sau nenea doctoru` are alte interese la domnu` senator, atunci bineinteles ca se rezolva totul cu niste diagnosticari care exact cum ziceai – daca se apuca cineva sa le verifice pot fi acolo – data fiind varsta si “greutatea” sau pot sa “dispara”…
Iar asta cu atitudinea medicilor… relatia medic-pacient se construieste de ambele parti. Daca nu insisti sa aflii tot ce te intereseaza, sa iti acorde atentia si tratamentul cuvenit, mai mult ca sigur ca nu o va face.
O fata de etnie roma a dat un interviu de curand. La intrebarea: `ai fost tratata diferit cand erai insarcinata pentru ca esti de etnie roma` ea sustinea ca a fost tratata diferit doar pentru ca nu cotiza la medic…
March 29th, 2010 at 9:44 am
Sigur că da: importanţa rasei păleşte înaintea sumei din plic, strecurată în buzunarul medicului pentru a-şi face treaba pe care este deja plătit, tot de noi, să şi-o facă. Au un enorm tupeu cei care se lamentează pe umărul medicilor, pretinzând că-i “înţeleg”, săracii, la ce salarii de mizerie au, etc. Şi eu pot spune că am salariu de mizerie, dar, muncind în domeniul privat, nu-mi permit să condiţionez a-mi face treaba de primirea mitei, pentru că-s zburat cât ai clipi din post! E aşa greu să se aplice această normă elementară şi-n sist. medical? Şi-n acela bugetar, în genere.
March 29th, 2010 at 12:53 pm
Buna Eugen,
Te rog, imi poti spune daca exista carti, sudii de caz, revistae, cercetari, orice material unde pot citi desore copiii parintilor alcoolici. Romana sau engleza.
multumesc
March 31st, 2010 at 6:43 pm
@ ex-cocoasa invizibila: adesea copiii care au crescut in familii in care unul dintre parinti avea o problema cu alcoolul au probleme in a stabili legaturi cu ceilalti.. din frica de a fi raniti.. din lipsa de apreciere pentru valoarea personala.. din preferinta pentru izolare.. recomandarea mea este sa nu mai citesti pe acest subiect.. in romana sau in engleza.. ci sa gasesti o persoana cu care sa te simti comfortabil/a sa vorbesti despre ce s-a intamplat si cum te-au afectat acele lucruri..