zebre..

distrugere

*

William Saroyan a zis, “mi-am distrus

viaţa căsătorindu-mă de două ori

cu aceeaşi femeie.”

*

întotdeauna va fi ceva care

să ne distrugă vieţile, William,

totul depinde de

ce sau cine

dă peste noi

mai întâi,

căci suntem mereu

gata şi numa’ buni

să fim

luaţi.

*

vieţi distruse

găseşti peste tot

la cei cu minte

ca şi la

ceilalţi.

*

dar numai când

acea viaţă distrusă

devine propria viaţa

ne dăm

atunci

seama că sinucigaşii

beţivii, nebunii,

puşcăriaşii, drogaţii

şi etc. etc.

sunt tot atât de mult

parte a existenţei

ca şi gladiola,

curcubeul,

uraganul

şi nimic

de găsit

pe raftul din

bucătărie.

(de Charles Bukowski, trad. de E. Hriscu)

_______________________________________

am vrut sa scriu cumva.. ceva despre ce s-a intamplat colegei mele de la spitalul municipal.. atacata cu cutitul, lipsita de aparare.. groaza la vederea lamei.. durerea.. si apoi, in orele care au urmat operatiei, pe patul de spital, vinovatia poate.. rusinea.. ispita de autoculpabilizare a victimei.. furia pe atacator.. pe sine.. pe colegi.. pe sistem.

nu o cunosc, nu cred ca ne-am intalnit vreodata.. dar cred ca de multe ori, in acesti ani, am stat pe scaunul pe care ea a stat in clipele de dinaintea atacului.

imi aduc aminte cand am facut prima practica la Socola.. in anul 2 de facultate.. lasat singur la etajul de pacienti “sub cheie”.. 90 de oameni considerati prea periculosi pentru a fi tratati in libertate si eu, un pusti de 20 de ani.. inchisi si fara posibilitatea de a iesi.. nici ei.. nici eu.. ei pentru ca nu aveau voie.. eu pentru ca nu aveam cheie.. studentii nu primeau cheie.. de fapt clanta.. pentru ca usile se incuiau si se descuiau cu clanta care era purtata in buzunar de doctori si asistenti.. fiecare cu clanta lui.. si nu erau decat trei clante pe toata sectia.. m-am gandit atunci ca daca ma agit si strig, pericolul va fi si mai mare.. asa ca am asteptat prefacandu-ma ca citesc foile de observatie pana cand.. jumatate de ora mai tarziu.. cineva a urcat cu treaba in salon.

ne trimit ca pe soldati.. in linia intai a frontului.. fara niciun fel de pregatire.. cursuri.. abilitati.. data viitoare sa fii mai atent!

imi mai aduc aminte de psiholoaga care a sfarsit prin a deveni carausa de droguri a unui puscarias de care se indragostise si care o santaja cu propria ei slabiciune.. ii spusese cineva de managementul contratransferului?.. primea supervizare pentru munca ei in conditii incredibil de dificile?.. de ce pregatire avusese parte dupa cei 3 ani de facultate de jucarie?

si maine lucrurile se vor intampla la fel.. medici si pacienti abuzati intr-un sistem a carui singura grija este sa nu se opreasca.. ca niste zebre.. ne tragem sufletul dupa sperietura.. ce bine ca nu ni s-a intamplat noua!.. si pastem mai departe.. ne facem datoria.. tratam 200 de pacienti dependenti de heroina intr-un centru facut doar pentru 70.. pentru ca doamna director nu vrea sa-l supere pe domnul voiculescu care, daca se supara, ar putea sa-i clatine scaunul..

angajam 1 psiholog la 100 de pacienti internati.. si doar 2 asistente pe tura de noapte.. daca se intampla ceva, sunati la paza.. daca alearga, poate ajung in 5-10 minute.. bodigarzii si ei niste pusti.. nu stiu sa contentioneze, dar stiu sa bata.

in fiecare zi, zeci de pacienti se inghesuie la usa medicilor psihiatri din ambulator.. sa-si primeasca reteta.. medicina pe banda rulanta.. esti bine? da.. cum dormi? bine.. si printre ei.. ascunsi.. arhanghelii, cum ii numesc jungienii.. cei care aduc distrugere si posibilitatea innoirii.. ne trag o palma si ne trezim.. ne doare?.. adormim la loc?

6 Comments

  1. Crina says:

    Aici e vina sistemului din tara noastra, nu suntem in siguranta nici pe strazi,

  2. s. says:

    Celine sau cine spunea.. universitatea e un dulap gol.. invat mai multe de pe site-ul dvs decat la faculta )

  3. Partidul PLM says:

    Trist dar adevarat . Traim intr-un sistem distrus de mult si ne amagaim ca intr-o zi va fi mai bine . Cred ca vor trece ani buni pana cand “doamna directoare” va indrazni sa ceara ajutor . Nu cred ca daca exista interes nu se pot indrepta lucrurile si aici am un exemplu prin care se demonstreaza ca SE POATE ! Este vb de Spitalul Mocrea din Arad . In urma cu 4 ani era ruina, acum este “hotel de lux” . Cum sa ajuns la o astefel de schimbare ? Simplu…. managerul si-a facut treaba si a pus probleme spitalului inaintea problemelor personale . Mai multe detalii pe http://www.spitalmocrea.ro

  4. Anonymous says:

    cum se cheama cartea? -arhanghelii

  5. snowman says:

    E cel mai pertinent si sensibil comentariu pe care l-am citit pe subiectul asta. Nu mai spun de Bukowski… Mai vin pe blogul tau

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *