cel mai grozav tata din lume..
“va scriu cu mari emotii, pentru ca am o problema mare si acum ca o scriu negru pe alb devine parca si mai mare. E vorba de dependenta de alcool pe care sunt aproape singura ca o are tatal meu. Nici macar nu pot sa scriu aceste randuri fara sa plang in hohote. Si stiti de ce? Pentru ca eu am cel mai grozav tata din lume, pentru ca toata lumea ma invidiaza pentru ca am un tata asa bun si pentru ca sunt disperata ca s-a ajuns aici.
Tatal meu a fost mereu un om harnic, un om pe care eu, mama si sora mea ne-am bazat mereu, un om iubitor, care a stiut sa ne iubeasca si sa ne si arate asta, mereu vesel, vecinul si prietenul bun la toate care nu refuza pe nimeni. A baut mereu, dar se intampla ocazional, insa cu timpul a devenit tot mai des. Nici nu stiu sa va zic de cat timp dar cu siguranta de 1 an cel putin bea zilnic, de ceva timp chiar si dimineata. Inainte el nici macar nu suporta sa simta miros de alcool dimineata sau sa bea de unul singur la pranz. Mi-e foarte rusine si de aceea mi-e greu sa scriu, poate nu sunt nici macar coerenta. Imi cer scuze! Acum a ajuns sa se imbete zilnic, singur, acasa. Am incercat sa am discutii cu el si i-am zis de multe ori cat de tare ma deranjeaza, la fel si sora mea si mama, dar degeaba. Ii e foarte rusine cand ii spunem si poate urmatoarele zile nu mai bea dar niciodata nu tine mai mult de 3-4 zile pana cand incepe din nou sa bea. Nu este agresiv deloc, nu se cearta si nu face nicioadata scandal, insa nu mai e omul de alta data. Nu mai are grija de el, nu mai e asa cum il stiu eu, cel mai minunat tata.
Problema mea este ca nu stiu cum sa discut cu el serios, atunci cand nu e baut pentru ca banuiesc ca daca o voi face mereu cand deja e baut nu o sa inteleaga cat de grav e pentru mine. Imi este rusine sa ii spun ceva, mi-e frica sa nu se supere pe mine, mi-e frica sa nu faca ceva rau, mi-e rusine pentru ca stiu ca si lui ii este rusine. Cum sa fac? Cum sa ii zic? Credeti ca se poate vindeca intr-un fel fara sa aiba nevoie de medic? Stiu ca nu ar accepta sa mearga la un control de specialitate niciodata, stiu ca nu ar vrea sa recunoasca faptul ca are o problema atat de mare. Va spun sincer ca m-am gandit ca are nevoie de un soc ca sa renunte la alcool si de aceea m-am gandit sa ma izolez si sa ma racesc fata de parintii mei si sa le spun ca asta e motivul (i-am si zis mamei), mai rau este ca m-am gandit sa ii spun ca daca nu renunta la asta o sa ma sinucid. Stiu e o prostie si mai stiu si ca nu as face asa ceva…ii iubesc prea mult pe ai mei (chiar si pe el cu tot raul pe care mi-l face) ca sa fac asta, dar m-am gandit ca poate asta l-ar face sa renunte. Am avut curajul sa ii marturisesc “planul” meu surorii mele care este mai mare si ea a fost cea care mi-a explicat ca asta nu este o solutie si ca nu e bine nici macar sa am asa ganduri. Atunci mi-am dat seama cat de urat m-am gandit…cat de departe s-a ajuns.
Eu stiu si simt ca tatal meu trebuie sa isi revina si nu stiu cum sa fac sa il ajut. Ceea ce se intampla cu el ma distruge si pe mine, sunt mereu nervoasa si imi vars nervii pe toata lumea, prefer sa stau inchisa in camera mea cand sunt acasa decat sa il vad asa, nu mai comunic la fel e bine nici cu mama, care saraca e foarte ingrijorata si e la fel de suparata pentru tata ca si mine. Nu stiu ce sa fac. Nu stiu cum s-a ajuns aici pentru ca nu am avut probleme grave in familie, nu se cearta nimeni si nu e scandal niciodata decat mici discutii pe care banuiesc ca le are orice familie. Atunci de ce s-a apucat tata de baut?
Va multumesc ca m-ati “ascultat”! Daca ma puteti sfatui ce as putea face sa vorbesc cu el si sa ii explic cat de tare ma doare ca a inceput sa bea, va rog din suflet sa o faceti.”
_________________________________________________
Draga C,
O sa incep foarte sec – dependenta de alcool este o boala, iar boala nu face judecati de valoare intre oameni. Imi pare rau ca tatal tau pare sa sufere de aceasta boala. De ce s-a intamplat asa nu stiu si nici nu cred ca este relevant in acest moment. Daca tatal tau ar fi suferit de diabet, probabil ca nu ti-ai fi petrecut timpul gandindu-te de ce pancreasul lui nu mai functioneaza normal. Si, la fel de probabil, nu ti-ar fi fost rusine ca tatal tau sufera de diabet. Nici nu te-ai fi gandit sa-ti pui capat zilelor ca o metoda de vindecare a diabetului de care sufera alta persoana. La fel cum in diabet pancreasul pierde, total sau partial, capacitatea de a mentine constant nivelul zaharului din sange, in dependenta de alcool creierul pierde, total sau partial, capacitatea de a controla consumul de alcool.
Si toate aceste consideratii medicale sunt de prisos, pentru ca se pare ca ai decis deja ca tatal tau nu va dori sa mearga sa vada un psihiatru. Tot din rusine? Si aceasta rusine este a cui? A lui? A familiei? A ta?
M-ar fi ajutat sa stiu ce varsta ai. Daca ai sub 14 ani, mi se pare ok sa mai gandesti ca ai “cel mai grozav tata din lume”. Daca ai peste 20, e ceva in neregula cu aceasta evaluare. Si daca “cel mai grozav tata din lume” se dovedeste a fi un om cu slabiciuni si defecte, ce spune acest lucru despre familia lui? Sau despre fiica lui? Poate ca nici ei nu sunt chiar atat de speciali. Poate ca si ei au slabiciuni si defecte. Si poate chiar ar putea vorbi despre ele, daca nu ar exista rusinea. Rusinea de a nu fi cea mai grozava familie din lume. Se pare ca acesta este un obstacol de netrecut in relatia voastra.
Realitatea, draga C, cel putin realitatea “mea” este ca TU nu ai o problema. Tatal tau are o problema. Inteleg ca nu iti convine ca el are o problema, inteleg ca problema LUI te pune in situatia de a reevalua, poate, imaginea pe care ti-ai creat-o despre familia ta. Asta nu schimba faptul ca problema este la el si doar el este cel care poate face ceva in acest sens. Incepand cu a merge la un medic si a vedea cat de mare este, de fapt, problema.
Pentru ca un om care se poate abtine 3-4 zile fara un ajutor din afara are inca resurse de auto-control. Ca in diabet, uneori nu este nevoie de injectii cu insulina, doar de un medicament luat inainte de masa, pentru ca pancreasul mai are inca resurse. Sau de o schimbare in dieta. Acum nu vreau sa sugerez ca problema tatalui tau se va rezolva cu o schimbare de dieta. Dar niste schimbari vor fi necesare. Si nu ma refer doar la tatal tau.
January 4th, 2010 at 1:42 pm
initialele se mai pot schimba din cand in cand .
dar este un antrenament bun ca sa motivezi familiile de alcoolici sa isi sprijine membrii-bolnavi !
February 12th, 2010 at 3:43 pm
Din pacate astfel de reactii au multi dintre apropiatii celor care sufera de o adictie. Lucrez cu consumatori de droguri si regasesc acest comportament la familiile beneficiarilor mei.
Deasemenea, am un prieten care este fost consumator de heroina, in tratament substitutiv cu suboxona in acest moment. S-a casatorit de curand si are un copil mic… familia s-a destramat… Din pacate dupa 10 ani de convietuire partenera de viata nu a inteles mare lucru despre ce inseamna dependenta, recadere, ca are nevoie de suport din partea familiei si nu numai de stroke-uri negative…
March 18th, 2010 at 8:34 pm
Parintii mei s-au despartit datorita scandalurilor dese pe care le facea tatal meu natural la bautura. Acum tatal vitreg are o problema la fel de grava cu bautura, cam de vreo 6-7 ani. Intre timp problemele, stresul si lupta pentru un ban in plus a facut-o pe mama sa caute refugiu in alcool. Eu am fost mereu o eleva premianta si un motiv de mandrie pentru parintii mei. Am inteles ca mai mult decat sa le spun de problema lor si sa ii indemn catre un ajutor medical nu prea pot face. Amandoi stiu ca lucrurile nu sunt in ordine, insa tata(vitreg) este deja o umbra a ceea ce a fost, iar mama inca se mai refugiaza ocazional, cand lucrurile sunt prea grele, in alcool. Mi-e greu sa ii vad asa pe amandoi, dar macar am invatat ca in toate trebuie o masura, am invatat sa convietuiesc cu ei in momentele lor de cea mai mare slabiciune si am invatat sa nu ma bazez pe niciunul din ei in ceea ce priveste sprijinul moral. Este greu, dar nu imposibil, iar eu incerc sa fiu de un ajutor cat mai mare.
May 14th, 2010 at 12:04 pm
stiu foarte bine ce inseamna sa ai un tata care bea foarte mult. Stiu ce inseamna sa suferi din cauza asta. Foarte greu mi-a fost sa inteleg ca el are o problema si nu e vina mea ca el bea.Am ajuns atat de disperata din cauza certurilor si a batailor de zi cu zii incat ajunsesem la punctul de a ma sinucide.De fapt a fost o mica mare incecare cu vreo cutie de somnifere.Din cauza asta am suferit enorm,am aflat ca de fapt eu nu am ce face pt el si mai nou pt fratele meu mai mare care urmeaza acelasi drum ca si tatal meu si ca un lucru pot face pt mine,sa ma vindec de durerile din trecut,sa fac curatenie in sufletul meu si sa merg mai departe.Sa imi termin facultatea si sa imi vad numai de viata mea.Eu am incercat prin toate modalitatile posibile de a il determina sa se lase de baut dar nu vrea,ii place si nu am ce face.El este bolnav,si la fel cum depresie este o boala prin care a trebuit eu sa trec la fel si alcolismul este o boala. Trebuie sa isi doreasca el din tot sufletul sa se lase,sa accepte ca are o problema si doar asa poti face ceva,si anume sa ii fii alaturi si sa il sprijini.Dar daca el nu accepta ca are o problema si nu vrea sa lupte cu ea TU nu ai ce face.Nu mai depinde in nici un fel de tine,tu poti doar sa incerci sa iti vezi de viata ta,pe cat posibil,sa ti-o faci una mai buna si sa te departezi emotional…sa te protejezi de toate astea,pt a nu ramane fara resurse emotionale. Pt ca daca te protejezi nu inseamna ca nu iti mai iubesti tatal,doar ca iti faci tie un bine si atunci cand el va dori sa faca o schimbare tu sa ii fi alaturi sa ii arati ca il iubesti.Capul sus ca poti si cauta sa iti faci tie o viata mai buna ca daca tu nu esti impacata cu tine nu vei avea resurse in a-i ajuta pe cei din jur.POOOPICI