intr-un local in Amsterdam..
patru oameni.. un ucrainean, un plonez, un medic din St. Lucia si eu. ucraineanul – un birocrat modest, ong-ist si diplomat la UN, polonezul – profesor de drept in Cracovia si infocat sustinator al legalizarii substantelor de orice fel, medicul din Caraibe – un tip trecut de 50, cu un eye-patch de pirat trecut pe sub ochelari, ne spune povesti despre fantomele din cimitirul insulei, iar eu ii ascult si ma minunez de cat de diferiti suntem si de cat de improbabila este intalnirea noastra.
la un moment dat, povestea cu fantome se transforma intr-o disputa despre transcendent intre medicul din st. lucia si polonez.. “what? you don’t believe in ghosts?” spune piratul.. “no, i believe everything has a scientific explanation” raspunde filosoful.. “amandoi captivi in etosul locurilor de bastina” reflectez eu.. superior si detasat.
si pentru ca stateam la bar, iar lucrurile ni le lasasem undeva.. la distanta.. ii spun polonezului, aratand spre aparatul de fotografiat aruncat pe o masa “are you sure you want to leave your camera on the table like that?“
“RO-MA-NI-AAAAAAAA” imi raspunde razand polonezul si inteleg ca si eu, la randu-mi, sunt captiv etosului locului meu de bastina.
December 21st, 2009 at 6:06 pm
Ma intreb ce trebuie sa fie in subconstientul brazilian, daca intr-un autobuz din unul din cele mai civilizate orase de acolo se aude ‘urmeaza statia x; atentie cu furturile din autobuz’
ps: sunt mare fan al atitudinii tale fata de viata, probleme