NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

o comparatie:

sigur.. exista mai multi factori care explica diferentele dintre cele 2 tari. unul dintre acestia este prezenta si activitatea in Bucuresti a programelor de schimb de seringi dedicate consumatorilor care isi injecteaza drogurile. Primul asemenea program, Risc Minim, infiintat in 2000 de organizatia ALIAT, functioneaza sub forma unui centru de schimb de seringi si sub forma unei echipe mobile care acopera cateva din zonele “fierbinti” ale bucurestiului.

un asemenea program pleaca de la ideea ca este mai bine pentru toata lumea (pentru consumator si pentru societatea in care acesta traieste) daca exista un acces cat mai facil la seringi sterile. In plus, colectarea seringilor folosite, prevenirea aruncarii lor la intamplare pe spatii publice (parcuri, scari de bloc) scade riscul infectarii accidentale a populatiei.

psihiatra Carmen Mihalcea, inteligenta si tenace.. a deschis acest centru, a recrutat oamenii, s-a luptat cu institutiile si cu prejudecatile (acum traieste in uk).. masina politiei stationand in fata centrului pentru a-i intimida pe beneficiari.. arestarea consumatorilor care aduceau seringile folosite pentru a fi distruse in centru, sub pretextul ca seringile contineau urme de drog.. arestarea lucratorilor care schimbau seringi in cartiere.. mierosenia politistului care a venit sa solicite datele personale ale beneficiarilor centrului.. primul sediu.. intunecat si stramt (in prezent, inglobat in structura noii biserici a spitalului obregia.. da, unde acum se preschimba vinul in sangele mantuitorului, cu cativa ani in urma se preschimbau seringi).. primele studii care vorbeau de 20 000 de consumatori de heroina in bucuresti si un procent de infectare cu hepatita C  (boala care se trateaza gratuit in romania si al carei cost per pacient se ridica la aproximativ 10 000 de euro) de 70%, cand am realizat cu adevarat cat de importanta este misiunea acestui centru..

si oamenii care au lucrat si lucreaza in centru.. tineri.. toti sub 30 de ani.. multi studenti sau proaspat absolventi.. curajosi si lucizi.. alegand sa interactioneze cu cei pe care putini vor sa-i vada sau sa-i auda.. din frica.. din ura.. din dezgust.. din mila.. din neputinta de a vedea un om care se autodistruge.. oamenii care au lucrat cu “drogatii” pentru a le fi lor mai usor si noi mai in siguranta.. care s-au dus in Zabrauti (unde doar gigi becali are curaj sa intre cu masina si doar cand are bani de dat).. in Ferentari.. in Rahova.. in Vatra Luminoasa si la Dristor.. oamenii care au pledat in van cu patronii de farmacii sa permita vanzarea de seringi.. oameni care vorbesc cu alti oameni care se injecteaza in gat si in vintre.. oameni care nu clipesc cand zece consumatori intra in centru si se intampla sa fie singuri pe tura.. oameni care s-au intepat din greseala cu o seringa adusa de un beneficar si au avut curaj si au mers mai departe..

si oamenii care au iesit din umbra si au venit in centru sa primeasca si sa returneze seringi.. mii de oameni si milioane de seringi.. fiecare cu povestile lor de suferinta si abuz.. tineri, adulti.. femei si barbati.. singuri.. cu partenerul.. cu tovarasii de drog.. cu copiii mici agatati de gatul mamei.. care au ajuns sa-i cunoasca pe Carmen, pe Bogdan, pe Viorel.. pe Adina, pe Carla sau pe Dan.. pe Andrei.. pe Ciprian.. pe Mihai si pe alti oameni care au lucrat in Risc Minim. Acesti oameni au salvat, realmente, mii de vieti. Ei, pe care nu-i stie nimeni.. sau prea putini.. sunt cei pentru care laudele sunt insuficiente. si care, din iunie 2010, vor fi, daca nu se intampla ceva intre timp, nevoiti sa-si gaseasca un alt loc de munca.

pentru ca, dupa ani in care comunitatea internationala a sustinut aceste programe, a venit timpul ca statul roman sa-si asume responsabilitatea pentru ele. fondul Natiunilor Unite care a finantat Risc Minim si alte programe similare isi inceteaza activitatea in Romania.

daca peste 5 ani, situatia din Romania va arata ca in Ucraina, munca acestor oameni a fost aproape in zadar. funditele rosii si manifestarile sunt frumoase.. campaniile.. conferintele.. centrele ultra-moderne si academiile in care studiem si facem strategii pe care le citim apoi la bruxelles.. in final, adevarata lupta cu SIDA se da in contactul direct cu cei aflati la risc sau bolnavi.

ca bucurestean si beneficiar al sistemului de asigurari medicale de stat le multumesc lui Carmen, lui Bogdan, lui Viorel, Carlei, Adinei, lui Dan, lui Andrei, lui Ciprian, lui Mihai.. si managementului spitalului “Obregia” care ofera de 10 ani spatiu pentru proiectul Risc Minim.. si tuturor celorlalti care au lucrat in Risc Minim si in alte programe asemanatoare.. imi dati speranta!

This entry was posted Tuesday, December 1st, 2009 at 1:43 pm and is filed under oameni. You can leave a response, or trackback from your own site.