Comments on: antidot..

By: Eugen H

Eugen H — Tue, 24 Nov 2009 12:55:58 +0000

@ qoa: in expresia ta (doar “autentic”), eu as fi pus “doar” in ghilimele. decenta este un obiectiv bun si un lucru rar, mai ales intr-o tara ca Romania

@ amalia: Buna intrebare! Cred ca un terapeut nu are cum sa nu se dezvaluie in fata clientului – din felul in care isi mobileaza cabinetul, cum se imbraca, ce cuvinte foloseste. In plus, niciun oras nu este chiar atat de mare. Totusi, e adevarat ca gradul de auto-dezvluire este mai mare intr-un demers cum este acest blog. Am ales totusi sa fac acest pas, pentru ca m-am gandit ca oamenii au nevoie sa vada si alt fel de psihoterapeuti.. nu doar vedetele tv ca dnul Andrei sau dna Zivari. Deci, cumva, e un demers social, de educare a publicului, dialog si dezvaluire.. nu neaparat a psihoterapeutului Hriscu, cat mai degraba a psihoterapiei. Altfel, pentru cei care nu doresc sa afle, exista si psihoterapeuti fara blog..

By: amalia

amalia — Sun, 22 Nov 2009 15:48:11 +0000

Nu am inteles ultima intrebare dar eu voiam sa stiu altceva. Desi nu vorbesti aici de viata ta personala, sunt totusi gandurile si preocuparile tale. E bine oare, in caz ca te citeste vreun pacient real, sa se raporteze la tine si ca la aceasta persoana ? Imi pun intrebari fiindca si eu as vrea sa incep o terapie si cred ca m-as intreba tot timpul -dar ce gandeste omul asta in viata reala ? E un disconfort sa te destainui in fata cuiva care, prin simplul fapt ca isi pastreaza neutralitatea, e si intr-o pozitie oarecum superioara. Poate asta spune ceva despre cat imi e de greu sa spun lucruri personale.

By: qoa

qoa — Sat, 21 Nov 2009 00:44:03 +0000

La ce te referi cand spui relatie onesta si deschisa daca pacientii nu au acces la viata ta personala? Si nu inteleg nici care e antidotul in cazul asta.
De fapt care e noutatea? Mi-ai dat impresia din cum ai inceput postul ca tu faci ceva ce altii nu fac dar daca spui ca pacientii nu au acces la viata ta personala eu inteleg ca esti doar “autentic” in relatia terapeutica, nu o caricatura care se identifica pana la paralizie cu un rol, si asta fac toti terapeutii decenti.

By: Eugen H

Eugen H — Fri, 20 Nov 2009 21:07:28 +0000

@ qoa: am nevoie sa clarifici un pic ultimul tau comentariu, ca sa pot da un rapuns.

By: qoa

qoa — Fri, 20 Nov 2009 20:48:33 +0000

A, deci deschidere sa fie dar numai un pic…pai mai exista profesionisti (nu “profesionisti”) care se deschid mai putin de atat?

By: Eugen H

Eugen H — Thu, 19 Nov 2009 12:57:38 +0000

@ Gina: cand toate terapiile se vor reuni intr-o forma unica (lucru care se va intampla cam tot atunci cand religiile se vor aduna intr-o dorinta unica de comunicare cu divinitatea).. ordinea in care urmasii nostri psihoterapeuti vor lucra va fi – interpersonal/rogersian pentru crearea relatiei, CBT pentru stabilizarea proceselor cognitive, psihodinamic pentru schimbari profunde de personalitate. Pana atunci.. cat despre oboseala, e fireasca. A nu se confunda cu burn out-ul!

@qoa: eu am grija sa nu fac rau si sunt atent la ce zic si cu prietenii diferenta e ca ei, prietenii, au acces la viata mea personala.

By: qoa

qoa — Wed, 18 Nov 2009 22:27:51 +0000

Tu zici frumos ce zici insa ca terapeut esti intr-o pozitie de responsabilitate, nu poti sa zici ce-ti vine si sa te descarci cum o faci cu prietenii fiindca trebuie sa ai grija sa nu-i faci rau pacientului. Nu e o relatie egala. Cum se impaca asta cu ce zici tu?

By: Gina

Gina — Wed, 18 Nov 2009 17:38:47 +0000

Eugen, scriai despre cognitiv-comportamentalistii. Eu termin programul, partea teoretica, anul asta si am aplicat la mai multe programe pentru a completa anul de practica. Majoritatea centrelor medicale de aici scriu in brosuri ca vor psihologi cu experienta in CBT sau alte “evidence based” si “empirically-supported” treatments.” Chiar daca nu-mi place deloc modelul asta, daca vreau sa ajung intr-un centru medical bun, trebuie sa folosesc CBT care mi se pare steril, mecanic…

By: Gina

Gina — Wed, 18 Nov 2009 16:44:45 +0000

Am mai reflectat putin si cred ca oboseala mea nu e neaparat legata de clientii mei. E probabil acumulata pe parcursul programului doar ca nu mai simt acelasi entuzism cand vine clientul…. Poate ma reorientez spre neuropsihologie.

By: Gina

Gina — Wed, 18 Nov 2009 15:17:11 +0000

Si eu sunt in miezul problemei, Eugen. Eu ma ghidez dupa scoala interpersonala (bazata pe ideile lui Sullivan, Horney, Fromm) unde exploram relatia dintre noi in sedinta… si de multe ori tot plec acasa simtindu-ma obosita sufleteste. Mi-e greu sa las unele probleme ale clientului (abuz emotional, sexual, probleme financiare profunde) la serviciu.