the Nutt(y) professor(s)
“I think we have to accept young people like to experiment, and what we should be doing is to protect them from harm at this stage of their lives. We therefore have to provide more accurate and credible information. We have to tell them the truth, so that they use us as their preferred source of information. If you think that scaring kids will stop them using, you’re probably wrong.”
***
“Does deterrence impact on drug use? We don’t know. In fact, the outcome may be the opposite of that predicted. It may be that if you move a drug up a class, it has a greater cachet.”
David Nutt, chair of the Advisory Council on the Misuse of Drugs (ACMD)
____________________
David Nutt a fost demis din postul de consilier al guvernului britanic pe probleme legate de droguri, in principal pentru pozitia sa legata de cannabis. Raspunsul lui Nutt ridica o intrebare foarte serioasa.. in ce masura punctul de vedere al oamenilor de stiinta are un loc in dezbaterea publica legata de fenomenul drogurilor? Si daca are, poate fi el exprimat liber, in agora.. sau doar in comunicate si rapoarte trimise in tacere catre autoritati?
David Nutt, Leslie A King, William Saulsbury, Colin Blakemore
Development of a rational scale to assess the harm of drugs of potential misuse
__________________________
aceasta problema nu ne priveste pe noi, aici in Romania.. unde nu avem de nici unele.. nici un ACMD, nici un Nutt. In schimb, avem droguri si foarte multi tineri si cearsafuri in intersectii pe care scrie ca “drogurile omoara”.
in romania, ketamina.. a 6-a substanta ca periculozitate in lista de 20 de droguri, este inca legala.. asta in timp ce parlamentul se chinuie sa gaseasca moduri sa interzica salvia.
Inca o data, sa auda si cei de la IGPR: “If you think that scaring kids will stop them using, you’re probably wrong”
(de aceea am creat Stiu ca Pot)
sau asa:
November 16th, 2009 at 2:12 pm
Ma intreb de ce in Europa vestica unde problema autoritatii parintilor asupra copiilor era a fost dusa la polul libertatii totale inca din 68 se mai vorbeste de scaring the kids?
November 16th, 2009 at 5:13 pm
Si eu am impresia ca, din acest punct de vedere, omenirea nu a evoluat deloc… De parca tot ce s-a scris/spus/inventat/descoperit in psihologie, educatie, alte stiinte umaniste in ultima vreme nu ar avea nici un efect asupra vietii de zi cu zi…
November 27th, 2009 at 11:29 am
ma, nu parintii is de vina, ci copiii, ca se sperie, is niste lasi. norocu lor cu ce fac parintii acestora este ca acesti copii au ocazia de-a deveni rebeli si tari pe cont propriu. mersi parintilor care va speriati copiii ! astia rasfatzatzi si increzatori in potentialul securizant al fustei mamei dupa care se vor ascunde toata viata constituie o perspectiva mult mai dark.
dar ca sa fiu si mai corecta, nime nu-i de vina.
luam fiecare lucrurile asa cum vin si facem ce putem.
ii si de bine si e si vai-s-amar. fiin’ca ramane o chestie de perspectiva.
November 27th, 2009 at 1:55 pm
@ank Da, multumesc parintilor mei care m-au speriat ca eu n-aveam altceva mai bun de facut decat sa depasesc fricile cu care m-au incarcat ei.
Varianta parintilor care protejeaza copilul cat are nevoie apoi il lasa liber unde e?
Nu cred ca niste parinti speriati de viata (&droguri) care nu stiu decat sa-i faca acelasi lucru copilului sunt de dorit.
November 28th, 2009 at 12:12 am
Da, sunt mai multe variante de-a privi retroactiv, mai cu bucurie, mai cu regret si ranchiuna. Indiferent ce gandim, in noi purtam gandurile astea, si cred ca ne putem otravi cu unele mai rau decat cu frica. Caut motive sa le multumesc alor mei, e singurul mod de-a ramane cu ceva util in urma “faptelor” deja trecute, fie ele clasificabile ca gresite sau corecte, dupa o grila sau alta.
Speriati de viata sau neinfricati de ea… parintii, cat si copiii iau niste decizii, in mai multa sau mai putina cunostintza de cauza. Dar rezultatele a tot ceea ce facem sunt partial nesigure.
Nu stiu sigur ce e de dorit si ce nu. Dar mi-as dori foarte mult ca ai mei copii sa aiba parte de-o viatza in care sa nu regrete ca s-au nascut, indiferent cat de bine sau de rau le ies calculele si incercarile.