NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

sunt in Amsterdam.. la prima conferinta internationala de servicii de sanatate mintala oferite prin internet.. in curand, ALIAT va oferi un asemenea seviciu. Detalii, la inceputul lunii viitoare.

m-am intalnit aseara cu unul dintre initiatorii politicii olandeze in domeniul consumului de droguri usoare.. am discutat despre soarta coffeeshop-urilor, inauntrul carora nu se mai poate fuma decat in spatii delimitate (pe care multe coffeeshop-uri nu le poseda).. ceea ce determina cresterea consumului in strada.

am vorbit si despre propunerea ca statul olandez sa limiteze vanzarea de cannabis doar catre cetatenii olandezi.. care cetateni s-au cam saturat sa fie aratati cu degetul de francezi sau germani.. si vor sa fie lasati in pace.

si despre recenta interzicere a comercializarii ciupercilor halucinogene..

si, astazi.. ma uitam in jur.. si nu pot sa nu ma mir ca aceasta politica functioneaza.. nu vad hoarde de turisti sau localnici drogati.. lumea pare sa se inghesuie mai degraba pe terasele cu bere, in pub-uri si in piata centrala, unde sunt tiribombe, carnati pe gratar si vata de zahar, decat in coffeeshop-uri.. inteleg teoria din spatele acestei politici (separand piata de droguri usoare de piata de droguri tari, tinerii sunt feriti sa aiba contact cu acestea din urma.. nu ca in bucuresti, unde heroina este mai accesibila si mai ieftina decat cannabis-ul).. si, totusi, este uimitor sa vezi acesti oameni.. de toate varstele si de soiuri diferite.. exersandu-si dreptul de a alege in cunostinta de cauza..

la fel stau lucrurile si cu alte cele vazute pe aici – nu exista bare de protectie pe marginea canalelor (autoritatile se asteapta ca oamenii sa aiba singuri grija de ei).. liniile de tramvai, de bicicleta si spatiile pentru pietoni adesea nu sunt separate in niciun fel si trebuie sa fii pur si simplu atent pe unde umbli.. statul olandez are incredere ca cetatenii sai sunt oameni capabili sa-si asigure propria siguranta si intervine in favoarea celor care demonstreaza ca nu pot face acest lucru.. spre deosebire de statul roman, care isi propune sa aiba grija de noi toti.. sfarsind prin a nu avea grija de nimeni..

This entry was posted Saturday, October 17th, 2009 at 8:15 pm and is filed under reflectii. You can leave a response, or trackback from your own site.