NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

“how do i get the “Windows Explorer has encountered a problem and needs to close ” window off 0f my screen?”

un user, pe un forum

“Si a zis Domnul: “Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant”.”

Facerea, 4:10

intr-un individ, aparitia unui conflict intern -  intre valori si nevoi (sau, cum se spune in AT, intre Parinte si Copil).. sau intre nevoi diferite, care se exclud reciproc (de exemplu, sa merg la munte cu acest grup de prieteni sau la mare cu celalalt grup de prieteni) – este semnalizata printr-o stare de disconfort.

in continuum-ul existentei noastre a carui fluiditate se bazeaza pe insesizabilitatea procesului de luare a deciziilor, ceva se intampla..

multe cazuri de abuz de alcool la femeile care se pregatesc sa intre in varsta a treia apar asa.. se pensioneaza.. nu mai au activitate, se indeparteaza de cercul de colege-prietene.. nu stiu unde sa-si faca altele noi.. apare un nepot.. doi nepoti.. muncesc sa-i creasca.. sotul este ca si cum n-ar fi sau mai rau.. si Copilul interior spune “bine, dar eu vreau sa ma bucur de viata”.. iar Parintele raspunde “Nu ti-e rusine.. esti femeie maritata, bunica.. unde s-a mai vazut ca la 50 de ani o femeie sa plece singura, sa se distreze.. baga-ti mintile-n cap”. Si pentru usurarea disconfortului, a tensiunii interne care se acumuleaza si creste o data cu nerezolvarea conflictului, alcoolul functioneaza de fiecare data. adevarat, e nevoie de cantitati din ce in ce mai mari, dar functioneaza. si, la un moment dat, familia “se prinde”.. <<bunica este alcoolica. trebuie sa o ducem la doctor sa-i dea niste pastile>>

aceasta este soarta conflictelor interne nerezolvate.. sunt externalizate si devin pricina de scandal pentru mai multi. iar cheia rezolvarii scandalului este o enigma pentru majoritatea celor implicati.

e de prisos sa-i dai pastile proaspetei bunici care bea pe ascuns, cand problema ei este legata de cum isi implineste nevoile in contextul unei familii si unei societati care considera ca locul unei femei de peste 50 de ani este in bucatarie sau in camera copilului.

si ca dansa suntem noi.. timp de 20 de ani, am incercat sa scapam de mesajul “windows explorer has encountered a problem and needs to close“.. ne aparea pe ecrane si ne impiedica sa ne ducem viata mai departe, viata in care ne cumparam o masina noua, un apartament mai mare.. viata in care descopeream vacantele all inclusive si televiziunea cu 100 de canale.. acesta ar fi un conflict intre nevoi diferite care se exclud reciproc (nu poti sa te uiti la televizor la maruta si sa vorbesti in acelasi timp cu tata despre documentul pe care l-a semnat in ’82, inainte de a pleca in excursia aceea in rdg). Dar conflictul nostru intern este si intre Parinte si Copil – “rufele murdare nu se spala in public”, “despre morti numai de bine”, “cele rele sa se spele”.. cultural, Parintele nostru ne interzice sa vorbim deschis despre “cele rele”. Si aceasta nu este singura cauza pentru care Parintele din noi se impotriveste.

intre timp, conflictul nostru intern a devenit extern.. o data cu premiul nobel acordat Hertei Müller, intreaga planeta se va raporta conflictual sau cel putin critic la noi, la poporul roman, afland ca presedintele comisiei de cultura a senatului romaniei este poetul de casa al familiei ceausescu si ca, citez, “fosta nomenclatură, precum şi celelalte părţi ale aparatului de stat de atunci, şi-au împărţit ţara“.

acesta este scandalul.. bunica trage la masea.. adrian paunescu decide, in continuare, in cultura romana post-comunista.

si nu de pastile avem nevoie.. demisia, nealagerea sau moartea lui adrian paunescu nu va rezolva problema..  nevoia de adevar si de clarificare a istoriei personale si, apoi, a istoriei unui popor.. de aici ar trebui sa pornim.

am putea ca, la urmatoarea vizita la parinti, sa ne luam o jumatate de zi si sa-i intrebam.. de unde erau portocalele si celelalte bunatati pe care noi le aveam din belsug pe masa, in timp ce alti copii nici nu stiau cum arata.. de ce familia care venea in fiecare duminica la noi sa joace canasta a incetat brusc sa ne mai viziteze.. cine era domnul acela care aparea din cand in cand si statea de vorba cu tata in sufragerie, cu usile inchise.. ce a trebuit sa faca mama atunci cand au promovat-o sefa de unitate.. si ce document a semnat tata in ’82, inainte de a pleca in excursia aceea in rdg.

si sa punem aceste intrebari stiind ca, de fapt, intrebam despre o crima.. despre mai multe crime.. pentru ca asta ascundem.. si nu vrem sa aflam.. ca parintii multora dintre noi au participat la crime.. au omorat destinele unor semeni. si sangele acestor destine striga spre noi.. ne intuneca viitorul si ne tulbura prezentul.

This entry was posted Saturday, October 10th, 2009 at 5:22 pm and is filed under reflectii. You can leave a response, or trackback from your own site.