Incerc sa pun in cuvinte un gind cam confuz, care ma tot incearca…
Din cite am aflat din psihoterapie si din cite am observat ulterior, este adevarat ca orice om face in orice moment al vietii sale cea mai buna alegere pe care o are la indemina atunci ( corecteaza-ma daca gresesc, te rog).De exemplu, unui jurnalist ca domnul caruia i-ai adresat o scrisoare deschisa, i-ar fi oricind mai usor si mai profitabil sa faca ceea ce a mai facut deja ( sa joace un joc social,sa manipuleze opinia publica care oricum nu vede decit ceea ce crede, ca sa vinda un produs si sa implineasca diverse nevoi psihologice -respectiv nevoia de a ne hrani cu nenorocirea altuia, de a arunca vina pe cineva, de a ne razbuna orbeste etc). Cum se impaca constientizarea acestui fapt ( oamenii fac doar ceea ce sunt in stare sa faca) cu nevoia mea, a ta, a cititorilor tai si a multor alti oameni de acelasi fel de a vedea o schimbare in acest castel al lui Kafka in care traim ? Eu nu vad decit o solutie (imposibil de aplicat ), si anume de a trimite jumatate din romani in terapie ( nu pentru ca ar fi nebuni, ci pentru ca momentan nu au acces la resursele lor mai bune…). Tu ce crezi ? Ce altceva putem face, ca sa raminem oameni si ca sa ne strecuram totusi demni printre toate credintele si limitarile altora, care la rindul lor ne limiteaza si pe noi, care la rindul nostru ii vom limita pe altii, la fiecare pas…