ah, da..
“Ca să fii iubit, trebuie să iubeşti. E ca la doctori“.
Mitica Popescu, EVZ
cand eram mic, medicul stomatolog la care mergeam imi spunea povesti cu aricica si ursulica.. sa-mi distraga atentia de la durere si frica. functiona. uneori e nevoie de atat de putin..
later edit: ma gandesc ca seriale precum “anatomia lui grey” atrag tocmai pentru ca spun povesti de dragoste si alte emotii care se petrec intre medici si pacientii lor. Adevarat, spun si povesti care se petrec intre medici.. copiii vor intotdeauna sa stie ce se petrece in camera parintilor, in spatele usilor inchise.
September 28th, 2009 at 2:08 pm
Lucky you! Stomatologul meu se uita cu o privire de gheata si ma intreba scarbit: “De ce plangi?”…si eu printre hohote “Ma doooaaaaaaare!!”, iar el cu aceeasi privire de imi dadea fiori: “MINTI!” Probabil ca avea dreptate si plangeam mai mult de frica, dar pe atunci (la vreo 7-8 ani) inca nu descoperisem efectele terapeutice ale identificarii emotiilor
Si da, ai dreptate…e nevoie de atat de putin ca sa cuceresti atat de multe! Asta nu intelege o parte a personalului medical! Si nici unii profesori!
August 1st, 2010 at 11:54 am
speaking of “comfortably numb” to the psychiatrist … Novocaine, anyone? oh, wait, in Romania era pe viu cu arsenic la obturare de canal … (marturia unei persoane care in copilaria si adolescenta romaneasca a fost soim, pionier si pacient consecvent la dentist intre munci agricole si careuri)