dulce psihiatrie..
primesc pe mail al doilea anunt al unei intalniri cu psihiatri intitulata “Zilele Socolei”. Citez:
“Şi dacă Eminescu a căutat odinioară, cu înfrigurare, pacea geniului său în acest aşezământ de pe colinele Buciumului, poate că e rândul nostru acum, ca oameni ce avem nobila misiune de a trata suferinţele sufletului, să mergem pe urmele lui, acolo unde s-a născut şi a copilărit, acolo unde a început scânteierea nemuririi sale.“
in traducere (nu oricine poate intelege dulcele.. mult prea dulcele stil iesean).. dupa ce ne conferentiem, ne urcam in autocare si mergem la ipotesti, unde firmele de medicamente au platit o masa mare plina cu de toate.. un fel de after party.
de fiecare data cand ma intorc la iasi.. ma gandesc.. cu frica si cutremur.. la faptul ca nascut acolo si absolvent al facultatii iesene fiind, as fi putut sa devin psihiatru la socola.. un loc care traieste din canibalizarea entuziasta a unui trecut dubios.
in program, o masa rotunda cu tema “Evoluţia indicatorilor demografici în judeţul Botoşani. 45 de ani de asistenţă psihiatrică la Botoşani“. In botosani, spitalul de psihiatrie se afla la marginea orasului, in camp, gard in gard cu puscaria. Ma gandesc la efectul unei asemenea combinatii: puscariasii se uita prin ferestrele cu zabrele la spitalul de langa si isi spun “macar nu sunt nebun“.. in timp ce pacientii se uita prin ferestrele cu zabrele la vecinii lor de dincolo de gardurile cu sarma ghimpata si isi spun “macar n-am ajuns la puscarie“. Si realizarea faptului ca se poate si mai rau este un element de mare eficienta terapeutica, datator de speranta. Pentru ca fara speranta, este foarte greu sa traiesti in botosani, la spitalul de nebuni sau in alta parte. Noroc ca avem pastile. Si 45 de ani de asistenta psihiatrica.
September 27th, 2009 at 2:06 pm
Credeam ca citatul e de pe vremea lui Eminescu…pe bune
September 27th, 2009 at 3:19 pm
@ qoa: am bold-uit afirmatia cheie
October 2nd, 2009 at 11:13 am
October 5th, 2009 at 5:26 pm
Daca ai primit al doilea anunt, inseamna ca participi la conferinta
Voi fi si eu acolo si voi astepta sa te vad in sala de conferinta. Pentru ca anul trecut erau inscrisi o multime, dar in sala rareori mai mult de 20. In schimb, la after party, numarul participantilor era impresionant! S-au sustinut cam o treime din lucrarile care erau in program, iar pareri privind teme profesionale am schimbat doar cu o doctorita din Timisoara, si cu doi psihiatri din Moldova 
PS. Eu sunt psiholog…
October 5th, 2009 at 7:15 pm
@ Elena: nu, nu particip. Sa te intorci sa ne spui in ce a costat menul.. menul stiintific desigur.. desigur..
August 1st, 2010 at 11:35 am
“macar nu sunt nebun“ vs. “macar n-am ajuns la puscarie“
vaga paralela la Sarmanul Dionis, daca tot suntem in Moldova ~
“Cine stie daca nu vede fiecare din oameni toate celea intr-un fel si nu aude fiecare sunet intr-alt fel – si numai limba, numirea intr-un fel a unui obiect, ce unul il vede asa, altul altfel, ii uneste in intelegere.”