Comments on: limacsi si speranta

By: anca

anca — Sun, 01 Aug 2010 07:49:24 +0000

“The Friend comes into my body
looking for the center, unable
to find it, draws a blade,
strikes anywhere.”
RUMI

By: Eva

Eva — Sun, 27 Sep 2009 13:58:44 +0000

ah, ce aiurea, am intrat sa citesc dupa cateva zile de absenta si m-ai lovit.
ai dreptate cu “ce capacitate de speranta e nevoie pt a purta o asemenea frica”. Dumnezeule, ce dreptate ai. si ca e o “frica”.
eu o simt de multe ori asa: http://indrazneste.wordpress.com/2009/07/17/parintilor-mei/

By: runbaby

runbaby — Sat, 26 Sep 2009 22:38:27 +0000

speranta moare ultima si tot ultima iese din cutia Pandorei

By: laura

laura — Sat, 26 Sep 2009 07:24:34 +0000

tare frumos ce-ai scris!

By: qoa

qoa — Fri, 25 Sep 2009 12:54:33 +0000

Dar nu-i asa rau sa fii fara “casa”. E chiar cool, cel putin pentru cei din jur. U’re a searcher.

By: Nicoleta

Nicoleta — Fri, 25 Sep 2009 11:49:17 +0000

Fiind si eu in exteriorul “sistemului”, te inteleg foarte bine. Ai formulat minunat ceea ce, cred eu, ma tine si pe mine “in viata”. Multumesc!

By: Eugen H

Eugen H — Fri, 25 Sep 2009 10:53:38 +0000

@ Nicoleta: nu stiu altii cum sunt.. dar eu muncesc si traiesc intr-o situatie speciala, diferita de a multor co-nationali. Eu nu am sefi, imi stabilesc singur programul de lucru, celelalte activitati ale mele in afara orelor de consultatie sunt in regim de proiect, proiecte pe care le aleg singur sau le creez eu insumi. Asa ca speranta din viata mea este cea pe care o formez si o mentin eu. Uitandu-ma insa la prietenii mei care lucreaza in “sistem”.. as spune ca da, exista din ce in ce mai putina speranta. Nu neaparat speranta ca vom trai mai bine.. ci ca vom putea respira mai liber.

By: Nicoleta

Nicoleta — Fri, 25 Sep 2009 09:55:50 +0000

Din fericire, speranta moare ultima… Dar, a propos de “tara asta”, ma intristeaza putin faptul ca, in ultima vreme, aud de oameni care pleaca din Romania pentru ca li se pare “fara speranta”, dupa ce au incercat, s-au luptat, s-au indirjit sa schimbe lucrurile pe aici. Oare chiar nu mai exista nici o speranta?

By: traian bossenmayer

traian bossenmayer — Fri, 25 Sep 2009 08:16:32 +0000

mi-a placut mult comparatia ta; este dificil sa iesi din “casa”, dar este probabil cel mai important pas pentru a trai in lumea pe care doar ne-o imaginam cand visam cu ochii deschisi; sa-ti traiesti cumva gandurile, sa ai impresia unui deja-vu imaginat