Domnule Cosmin Prelipceanu,

Cand producatoarea emisiunii pe care o moderati m-a invitat sa-mi exprim punctul de vedere in chestiunea decriminalizarii consumului de droguri in Romania, am avut un moment de ezitare. Ultima oara cand am facut asta (era un scandal legat de niste femei de serviciu care transformasera un camin pentru copii cu handicap intr-un fel de casa ororilor in varianta mioritica) am avut impresia clara ca aveti o deficienta de auz. Eu va spuneam (pe atunci in calitate de reprezentant si angajat al Ministerului Sanatatii) ca avem nevoie sa iesim din paradigma vinovatiei si sa vedem ca problema se afla in reformarea sistemului care permite asemenea lucruri sa se intample. Pentru ca in sistemul romanesc de ingrijiri mintale lucreaza foarte multa lume cu doar patru clase sau oameni care dupa ce au terminat o forma de invatamant specializat, au fost lasati de izbeliste si sa faca ce stiu ei timp de zeci de ani. Cred ca am spus asta de mai multe ori. Si de fiecare data, dumneavoastra repetati catre mine, catre ceilalti invitati, “vinovatul.. cine e vinovatul? sa fie dat afara!” E adevarat, dumneavoastra erati intr-o alta camera decat cea in care ma aflam eu si comunicarea noastra se facea prin intermediul ecranelor. Apoi, asta se intampla acum doi ani si eu cred foarte mult ca oamenii se pot schimba. In plus, tema decriminalizarii consumului de droguri imi este foarte aproape. O sa va explic de ce cateva paragrafe mai jos. Deocamdata, vreau sa stiti ca am acceptat invitatia dumneavoastra cu inima deschisa. Si cu speranta.

Mi s-a spus ca spus ca emisiunea se va desfasura la 5.20, in Piata Universitatii. Mi s-a parut un pic ciudat, dar m-am gandit ca probabil este un trade mark al colegului dumneavoastra, domnul Tatulici. In aer liber. Si am venit. Si v-am vazut, domnule Prelipceanu, impreuna cu invitatii dumneavoastra. Stateati in picioare, un pic stingher (am aflat apoi ca doamna Udrea va furase ora de intrare, asa ca ati inceput la 5.40). In spatele dumneavoastra era un panou pe care era o pancarta pe care scria  cu litere labartate “LIBER LA SEX SI DROGURI”. Mi-ati explicat ca noi vom sta in picioare sub aceasta pancarta si vom vorbi tarii. Doamna Laura Andresan inca nu ajunsese.

Atunci v-am spus ca eu nu pot participa in aceste conditii, cu acel mesaj deasupra capului. Si mi-ati raspuns ca asta scrie in raportul Comisiei Prezidentiale. Cand v-am rugat sa-mi aratati unde scrie asta in raport, mi-ati raspuns ca nu-l aveti la dumneavoastra. (reiau aceste lucruri ca sa va improspatez memoria si pentru ca, totusi, este o scrisoare deschisa).

Acum, eu nu sunt jurnalist. Sunt psihiatru si psihoterapeut. Dar cred ca si in psihiatrie si in jurnalism se invata o lectie comuna – pe care as sintetiza-o, cumva simplist, asa: cuvintele sunt importante. Sigur trebuie sa stiti lectia asta. Daca nu o stiti, inseamna ca nu dumneavoastra ati gandit mesajul de pe pancarta si amplasarea ei. Pentru ca, domnule Prelipceanu, indiferent ce as fi zis eu.. oricate exemple as fi dat si oricate studii as fi citat, telespectatorii dumneavoastra ar fi ramas cu impresia ca, iata, se vrea.. cineva vrea..  liber la sex si droguri. Nu stiu ce vrea sa insemne asta de fapt..  liber la sex si droguri. Poate nu inseamna nimic. Dar pot sa intuiesc efectul psihologic al acestor cuvinte. Si acest efect consta in trivializarea subiectului, aruncarea lui in derizoriu. Asta pentru partea de populatie activa sexual si care nu a avut de-a face cu drogurile (ei au oricum liber la sex si drogurile nu-i intereseaza). Pentru batranii care au prins alte timpuri, cand doar scrierea cuvantului sex pe o pancarta era un lucru de neimaginat, iar drogurile sunt insusi diavolul, mesajul dumneavoastra era inca o dovada ca, iata, se apropie sfarsitul lumii.

Aceasta este puterea ascunsa printre litere si sunete  – cand alegi anumite cuvinte, pe care le pui intr-o anumita ordine si le exprimi intr-un anume fel, efectele sunt extraordinare. Pe vremuri, asemenea priceperi se numeau vraji. In psihoterapie folosim adesea puterea cuvantului ca sa ajutam oamenii sa se faca bine. Si credeti-ma.. am oprit oameni care se indreptau spre suicid cu o singura propozitie. Dumneavoastra folositi aceeasi putere uriasa pe care cuvintele o au asupra oamenilor. Si inca nu-mi dau seama cum e mai grav – ca stiti ca faceti asta si totusi o faceti sau ca nu stiti si o faceti.

Si acum as vrea sa va spun, asa cum am promis, de ce este atat de importanta pentru mine aceasta tema, a decriminalizarii consumului de droguri. De cand lucrez in acest domeniu, sunt aproape 7 ani, am vazut sute de oameni care au ajuns sa fie dependenti de droguri.. si pe parintii lor.. si pe sotiile sau sotii lor.. pe copiii lor.. si prieteni si rude ale acestor oameni. Oameni care toti, conform legii, sunt pasibili de puscarie. De la 3 la 5 ani. Nu va puteti imagina cum te simti ca medic atunci cand mama celor doi fii dependenti de droguri pe care-i tratezi de jumatate de an cu succes vine la centru cu ochii in lacrimi, cu un singur fiu alaturi si cu o sacosa cu provizii pentru Rahova. Nu cred ca stiti cum se simte un tanar student de 21 de ani, condamnat la 5 ani de puscarie pentru ca a fost prins cu 3 grame de cannabis. Poate nu v-ati confruntat niciodata cu situatia in care masina politiei stationeaza in fata locului dumneavoastra de munca pentru a-i intimida si a-i intoarce din drum pe clientii care ar trebui sa-mi treaca pragul in cautare de ajutor. Si mai e ceva, domnule Prelipceanu. Mai sunt povestile. Fara numar si atroce. Povesti  cu politisti care iau bani in schimbul tacerii, cu infractiuni nerezolvate puse pe seama “drogatilor”, cu batai la sectie, cu  procese in care inculpatul se roaga ca judecatorul sa aiba mai putin de 35 de ani, pentru ca atunci va lua poate cu suspendare, povesti de suferinta si multe.. foarte multe abuzuri din partea angajatilor statului. Si eu ascult aceste lucruri in fiecare zi si ma gandesc ca toata aceasta suferinta ar inceta daca s-ar modifica un paragraf in codul penal. Vedeti.. cum va spuneam, cuvintele sunt importante. Pentru pacientii mei fac diferenta dintre viata si moarte. O moarte mica. De 3 pana la 5 ani.

Pentru cu nu la droguri se da liber.. despre libertatea oamenilor care consuma droguri este vorba aici. Nu droguri, oameni. Dependenta de droguri este o boala, domnule Prelipceanu si vindecarea unei boli nu se gaseste in puscarie. Dreptul acestor oameni de a primi tratament este aici in discutie. Poate l-ati citit pe Foucault. Daca da, atunci veti fi stiind ca au fost timpuri cand leprosii erau aruncati afara din cetate.. apoi nebunii sau, cum li se spunea atunci, furiosii erau ferecati in lanturi si uitati in azile.. la fel cu alcoolicii. Si acum, dupa ce am strabatut oceane de suferinta umana provocata de semeni, am ajuns sa consideram ca locul oamenilor bolnavi nu este in lanturi. Pentru ca oamenii, indiferent de cat de bolnavi sunt si indiferent cat de “furiosi” ii face boala de care sufera, trebuie tratati in LIBERTATE.

In final, este prea putin important daca faceti ce faceti cu stiinta sau cu nestiinta. Ar fi mai important daca, pentru 10 minute, ati reusi sa lepadati figura de Mr. Smith si sa va scoateti aparatul auditiv care va transmite informatiile de la producator (era sa spun de la Matrix) si sa va uitati la consecintele actiunilor dumneavoastra. Sau faceti o vizita la Rahova, unde doua treimi din detinuti sunt acolo pentru infractiuni la regimul substantelor interzise. Sau veniti intr-o zi la centrul unde lucrez si vorbiti cu pacientii mei. Veti vedea ce inseamna sa nu fii liber de doua ori.. si dependent si dupa gratii.

Liber la droguri.. nu, domnule Prelipceanu. Numai oamenii pot fi liberi. Unii dintre ei, cel putin.

Cu speranta,

Eugen Hriscu

16 Comments

  1. ionouka says:

    Eugen, ma inclin! Nu vrei sa candidezi la presedintie?

  2. runbaby says:

    Or would you at least be the President of the country I will start one day :)?

  3. EugenH says:

    🙂 cum ar fi daca in loc de un presedinte, am avea un sfat al “batranilor”..?

  4. clarice says:

    din pacate, mulți cred ca unele boli se vindeca in puscarie. multi dintre ei din necunoastere/neintelegere a unor fenomene. din pacate insa presa „n-are timp” să explice. ignora fondul problemei pe motiv că n-aduce rating si decretand că oamenii sunt interesati de altceva. pacat!

  5. bogdan says:

    eugen, tu vrei sa il inviti la centrul unde lucrezi, eu sunt convins ca nu ar rezista doua minute.
    ma intreb: acest domn prelipceanu a avut contact cu un singur consumator de droguri?
    in Romania anumiti moderatori de emisiuni tv se considera adevarati specialisti in problemele pe care le dezbat. . . .

  6. ileana says:

    atat de uman si de plin ai scris ca nu mai e loc de nici un comentariu.

  7. Eugen H says:

    @ bogdan: multa lume consuma droguri in lumea show-biz.

    @ ileana: eu cred ca intotdeauna este loc de comentarii.. asa sunt eu 🙂 oricum, multumesc pentru apreciere.

  8. bogdan says:

    ai dreptate, multe persoane din show-biz consuma droguri, dar acestia evita subiectul. . .

  9. Teo says:

    Deja, cred ca e prea tarziu… Presa abunda de formulari de tipul “Legalizarea drogurilor”, in loc de “Dezincriminarea drogurilor”. Grava eroare! Din pacate publicul asa percepe problema. Ce asteptari mai poti avea de a oamenii simpli, acei batrani de care spui tu, cand l-am auzit pe insusi Crin Anotnescu folosind, astazi, in discursul sau din parlament, aceeasi formula? Eu nici macar nu cred ca acesti oameni – Prelipceanu… Antonescu…. si multi, multi altii sunt realmente interesati de problema. Ieri am auzit-o pe acea doamna care a fost ministr al muncii in guvernarea liberala, care spunea ca stam foarte rau, ca nu suntem pregatiti, ca nu exista niciun program de prevenire a consumului de droguri pus la punct, ca ar trebui sa se lucreze in scoli pe tema asta, ca nu avem centre de tratament, etc! Doamna EX-MINISTRU, dar avem o astfel de structura foarte bine pusa la punct! Exista Agentia Nationala Antidrog, inclusiv in perioada in care dvs. erati ministru! Nu spun ca suntem pregatiti, nu sunt sociolog, poate ca, intr-adevar societatea romaneasca nu este pregatita pentru dezincrminarea drogurilor, dar.. astfel de mesaje nu fac decat sa starneasca panica printre telespectatori. De aceea, stimati politicieni, analisti, actualisi fosti ministri, ziaristi … informati-va bine inainte de a va da cu parerea! Ar fi multe de zis, dar… BRAVO TIE, EUGEN, CA NU AI ACCEPTAT SA APARI LA ACEA EMISIUNE!

  10. Bogdan says:

    Eugen, si daca mergeai la emisiune si spuneai lucrurile astea acolo?

  11. Bogdan V says:

    Eugen, si daca mergeai la emisiune si spuneai lucrurile astea acolo?

  12. Teo says:

    Sunt… socat, scarbit, frustrat… Mi-e sila de toata mizeria asta. Presupun ca asemenea lucruri se intampla in toate natiunile imbecile si, pe cinstea mea, fac eforturi sa privesc detasat situatia pe care o descrii. Nici macar de aici, de departe, nu reusesc.
    Tin pumnii!

  13. Deea says:

    Felicitari pentru munca ta care ma motiveaza sa fiu mare!Esti un model pentru mine, cu siguranta!
    Sincere aprecieri 🙂

  14. Eugen H says:

    @ Bogdan V: vezi ca am pus link-ul emisiunii in al doilea paragraf. Cauta ora 17.40 (uitandu-te la ora trecuta in coltul ecranului.. ora la care era transmisa emisiunea) si vezi ce s-a intamplat.. laura andresan dezlantuita.. senatorul bisericos care se duce sa le intrebe pe babute daca sunt de acord cu bordelurile.. si un psihiatru care nu are habar despre ce se vorbeste. Singurul lucru care are sens in toata nebunia este mesajul simplu.. usor de priceput (adica fiecare pricepe ceva.. nu in mod necesar acelasi lucru) peste care de cateva ori camera baleiaza incet si umple intreg ecranul.. “liber la sex si droguri”.

    @ Deea: Multumesc..

  15. Simply Red says:

    Din toata inima, felicitari pentru pozitie! Te-am auzit intamplator la radio si am fost, inca o data, impresionata! Felicitari!

  16. anca says:

    am plans, si am ras cu lacrimi din plans, e clar, trebuie sa recitesc Don Quijote …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *