NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

“Numele meu este C. si am 15 ani. Sunt singura la parinti si ma inteleg cu ei foarte bine. Si mama si tatal meu sunt niste parinti foarte buni care m-au sustinut si ma sustin in tot ceea ce fac. Totusi de un an si ceva am aflat ca tatal meu are o amanta. Stiu cine e, stiu ca e divortata si ca are o fetita. A vorbit in fata mea cu ea la telefon, programandu-si o intalnire cu ea mai tarziu, fara sa stie ca eu inteleg tot ce spune. O iubeste si ii trimite mesaje cu declaratii de dragoste. E greu sa vezi in fata ochilor tai ca o relatie, casatoria parintilor tai nu merge pana la capat. Ca nu exista final fericit cu acelasi om timp de 20 de ani. Mama mea s-a nascut intr-o familie saraca, a avut o copilarie traumatizanta si o adolescenta zbuciumata. Dar apoi l-a cunoscut pe tatal meu, genul de barbat pe care orice femeie ar vrea sa il aiba alaturi, un barbat care se implica, care se organizeaza, care nu bea si nu joaca, un barbat serios pe care toata lumea il apreciaza. Dar, au trecut anii, mama mea are 45 de ani si nu o mai intereseaza cum arata sau daca e sexi sau daca deranjeaza. Nu mai exista comunicare intre ei, nu mai exista atractie, nu mai exista iubire si nici macar prietenie. Probabil ca ma au in comun pe mine si creditul de la banca. Nu vreau sa spun ca se cearta. Din contra, tatal meu face totul ca sa pastreze aparaentele. Probabil ca mama mea isi inchipuie ca si el a imbatranit si nu mai vrea altceva. Totusi 45 de ani nu e capatul vietii, nu pentru un om asa de energic ca si tatal meu. Mereu stau cu gandul ca maine vor divorta. Nu stiu cu cine ar trebui sa stau daca ar fi asa. Mama mea este foarte nesigura pe ea, poate de aceea tatal meu nu a parasit-o. Si din cauza mea. M-am gandit sa spun unei prietene despre asta. Dar mi-e teama ca va fi judecat. Dupa ce am aflat asta si am privit relatia lor, nu pot sa il judec. Mama mea il critica mereu, face cele mai inoportune comentarii.  Spuneti-mi o parere!”

Draga C,

Mesajul tau m-a impresionat foarte mult. Mi se pare ca vezi lucrurile cu o maturitate mult peste varsta ta. Si asta nu e neaparat ceva bun, dar ma gandesc ca este un lucru folositor pentru tine intr-o asemenea situatie. Ai toata admiratia mea pentru curajul de a privi lucrurile in fata si modalitatea adulta in care cauti solutii pentru problema ta.

Nu ma simt in masura sa-ti dau sfaturi. Nici nu cred ca exista o solutie perfecta intr-o asemenea situatie. Iti multumesc ca mi-ai cerut o parare si nu o rezolvare.

Asadar, o parere..

Cred ca ai pus un diagnostic corect relatiei parintilor tai. Ei s-au departat unul de altul – atat fizic, cat si emotional. Spui ca regreti faptul ca “nu exista final fericit” si ma gandesc ca, de fapt, esti trista sa asisti la realitatea faptului ca relatiile, ca orice pe lumea asta, au un final. E adevarat, unele relatii traiesc mai mult, altele mai putin, dar, la un moment dat, relatiile, ca si oamenii.. mor. Uneori mor o data cu oamenii, alteori mor mai devreme. Este in firea lucrurilor sa se intample asa. Imi pare rau ca trebuie sa inveti acest lucru atat de devreme.

Probabil ca cel mai chinuitor pentru tine acum este incertitudinea.. sa astepti sa se intample ceva neplacut, dar sa nu stii cand si cum. Si sa te intrebi ce alegere vei face – cu mama sau cu tata. Si aici mai intervine ceva: multi parinti in romania (poate si in alte parti) au convingerea ca problemele lor de “adulti” nu sunt pe intelesul “copiilor” si nu vorbesc despre ele deschis. Nu stiu daca ar fi un lucru bun sa provoci o discutie cu tatal tau, sa-i spui ce ai observat, sa-l atentionezi ca lucrurile la care ai fost martora te-au determinat sa tragi o concluzie (aceea ca el are o amanta si se gandeste sa divorteze de mama ta) si sa-i soliciti sa-ti spuna cum stau lucrurile in realitate. Uneori parintii pot reactiona ciudat cand “copiii” le pun intrebari despre viata personala (ca si cum fiii/fiicele lor nu ar face parte si nu ar fi influentati direct de fiecare decizie pe care o iau acestia). Tu iti cunoti mai bine tatal.

Oricum, nu este treaba ta sa actionezi ca un informator pentru mama. Daca tu vezi niste lucruri si mama ta nu le vede, este foarte probabil ca ea nu vrea sa le vada. Si oricum, relatia lor este in totalitate problema lor, nu a ta, chiar daca ceea ce vor decide te va influenta si pe tine. La fel, daca, de exemplu, vei decide sa emigrezi, aceasta va fi in totalitate decizia ta, chiar daca parintii tai vor fi influentati de ea.

Acum, in privinta alegerii: uneori, un divort reusit faca mai mult bine celor implicati decat o relatie nefericita. Cred ca problema alegerii nu ar trebui sa fie o problema. TU NU AI MOTIVE SA ALEGI INTRE MAMA SI TATA. In cazul in care aleg sa divorteze, poti sta cu unul, poti sta cu celalalt, in functie de ce vrei si ce e mai bine pentru tine.  Mama ta poate sa aiba singura grija de ea. Si poti avea, in continuare, o relatie buna cu amandoi. De multe ori, copiii martori ai divortului parintilor ajung sa creada ca sunt cumva responsabili, ca au cauzat sau ca pot preveni cumva acest eveniment. Decizia luata de doi adulti de a nu mai continua o relatie le apartine in totalitate. Tu nu ai cauzat-o si nu esti responsabila in niciun fel de ea! La fel, nu tu esti cauza continuarii relatiei lor. Adultii spun adesea “am ramas pentru copii“.. dar astea sunt doar moduri de a nu-si asuma responsabilitatea pentru faptul ca sunt nefericiti si au ales sa ramana nefericiti. Nu-i lasa pe parintii tai sa te responsabilizeze cumva in acest proces. Este in totalitate decizia lor!

In concluzie, iata cateva lucruri foarte succint:

- ai dreptul sa ceri explicatii de la tatal tau

- ai dreptul sa le spui parintilor tai “eu nu ma mai simt bine in familia noastra”

- ai dreptul sa spui “ce se intampla in relatia voastra nu este problema mea”

- ai dreptul sa nu alegi intre parinti

- ai dreptul sa o lasi pe mama ta sa-si rezolve singura problemele din trecut

- ai dreptul sa te bucuri de viata si de varsta ta, chiar daca parintii tai sunt nefericiti

Sper ca aceste randuri sa-ti fie de ajutor. Si, intr-o nota mai personala, eu am descoperit ca a vorbi cu prietenii buni, in care am incredere, e cea mai buna solutie pentru problemele care par fara solutie.

Cu speranta,

Eugen

This entry was posted Tuesday, September 15th, 2009 at 12:36 pm and is filed under consiliere online. You can leave a response, or trackback from your own site.