lui O.
In anul 2000 am divortat dupa o casnicie de aproape 10 ani. Am si copii. Am suferit mult pana sa iau decizia daca e bine sa divortez sau sa accept propunerea fostului sot de a avea fiecare viata lui. vreme de aproape 2 ani jumatate am fost ocupata cu gasirea unui loc de munca…..refacerea mea fizica si emotionala….apoi m am obisnuit asa singura. Si singura am ramas aproape 8 ani. O cunostinta m-a sfatuit sa incerc pe net ….am incercat….dar persoanele pe care le am cunoscut …ori erau casatorite…..ori interesate doar de sex.. nu e cazul meu. In fine anul trecut la o petrecere am cunoscut un tip. am discutat, am glumit… am baut.. si la un moment dat am ramas singuri….a vrut sa ma sarute…l am lasat dar cand a vrut sa mearga mai departe….l am oprit….au urmat apoi intanliri ….seara tarziu, sau cu gasca…..si incet incet ne am apropiat..am ajuns sa nu ne mai putem desparti . Dupa o petrecere …a ramas peste noapte la mine…..dar atat…..ca sa o scurtez…..dormim impreuna de aproape 5 luni….dar nu am facut sex niciodata. I-am spus ca nu vreau ca viata mea sa fie asa cum e acum. Raspunsul lui e invariabil acelasi: ma iubeste, cu mine ar vrea sa fie, cu mine ar vrea sa ramana daca ar fi sa ramana cu cineva (un detaliu ffffff important – el nu a fost casatorit niciodata, nu a dorit acest lucru si nici copii nu si a dorit, si asta spune el din cauza relatiilor cu parintii lui, tensionate si in momentul de fata). nu stiu ce sa fac imi este foarte greu sa ma despart de el, dar nici asta nu e viata…. imi spune ca trebuie sa am rabdare …sa l inteleg si pe el ……si ca el are impresia ca daca ramanem impreuna ….nu am decat de pierdut …..si are impresia ca ia locul cuiva care m ar face fericita …..nu stiu ce sa fac…..il iubesc …ma simt bine cu el…pot sa vorbesc…
Draga O,
Nu, nu cred ca esti nebuna. Doar ca, iata, te afli intr-una din acele situatii amuzant-paradoxale. Ai refuzat mai multi barbati pentru ca voiau (doar) sex si te gandesti sa te desparti de acest barbat pentru ca nu vrea (deloc) sex. Daca vei decide vreodata sa incepi o psihoterapie, te sfatuiesc sa te uiti indeaproape asupra modurilor in care relationezi cu barbatii. Imi pare ca se intampla dupa modelul “cand vrei tu, nu vrea celalalt si cand vrea celalalt, nu vrei tu”. Astea sunt jocuri de putere si, desi, cand sunt bine gestionate, pot fi benefice intr-o relatie, adesea submineaza legatura dintre doi oameni. Un alt lucru la care m-as uita este ce se intampla cu tine cand esti pusa in situatia de a incheia o relatie.. pana unde poti si esti dispusa sa duci compromisul. Din ce povestesti despre casnicia ta si despre aceasta relatie, imi pare ca destul de departe. Cand e prea departe?
Cat despre ce ma intrebi, ma gandesc ca asa cum mi-ai scris mie, ai putea sa vorbesti cu el. Direct, fara menajamente, pentru ca sunteti adulti in toata firea, nu adolescenti care experimenteaza. La intrebari directe, te sfatuiesc sa nu accepti altceva decat raspunsuri directe si clare. “Intelege-ma si pe mine ca mi-e greu” nu e un raspuns, e o forma de a evita raspunsul. De acolo, o data ce stii clar cum stau lucrurile, decizia iti apartine. Si nu ar fi o idee prea rea daca te-ai consulta inainte cu cineva in care ai incredere.