Nuti si Sasha
in week-end, am adus-o pe Nuti acasa. Nuti e o pisicuta de vreo 3-4 luni care s-a aciuat pe langa clinica. initial, m-am gandit ca ar putea sa devina pisica clinicii – sa stea ziua cu noi si cu clientii nostri si sa haladuiasca noaptea prin cartier – dar, dupa zilele ploioase in care, sunt sigur, nu a dus-o prea grozav, mi-am spus ca i-ar prinde bine un camin si compania unui motan mare si bland (si castrat) ca Sasha (pe care il am deja de un an si jumatate).
am ajuns cu ea acasa vineri seara si, conform sfaturilor specialistilor, i-am tinut separat si le-am permis doar sa se vada. Nuti a marait amenintator, surprinzator de puternic pentru o fiinta care iti incape intr-o palma si mi-am dat seama ca nu Sasha va fi clientul problema. el era de fapt foarte calm, putin mirat si, evident, curios.
a doua zi, le-am dat voie sa se cunoasca.. sa se adulmece, sa se atinga..
acum, trei zile mai tarziu, Sasha se odihneste pe balcon, iar Nuti, probabil, haladuieste prin cartier. am mainile pline de zgarieturi si urmele unei muscaturi adanci pe deget.
Nuti nu a reusit sa inteleaga ca Sasha nu este la fel ca pisicile din cartier cu care a dus lupte aprige pentru teritoriu.. a sarit de mai multe ori sa-l muste, sa-l atace. Incercarile mele behavioriste au dat gres de fiecare data in fata traumei. Pentru Nuti, orice pisica era un dusman si felina micuta care la clinica imi adormea in poala se transforma de fiecare data intr-o fiara salbatica. Sunt sigur ca istoria ei de viata justifica intru totul comportamentul, insa, de data asta, reflexele care i-au asigurat supravietuirea au compromis relatia noastra sub acelasi acoperis. In final, am renuntat, am chemat un taxi si am dus-o inapoi in spatele clinicii, de unde a aparut prima oara in viata noastra.
si, ajuns acasa, mi-am adus aminte de vorbele unui trainer care spunea ca, uneori, terapeutul se afla in situatia unui pompier care stie ca inauntrul casei in flacari mai exista o persoana de salvat, dar mai stie si ca prabusirea casei este iminenta. uneori, oricat de mult ai dori sa ajuti acea persoana, este nevoie sa te opresti, pentru ca, altfel, vor fi doua victime in loc de una singura.
se vede treaba ca vorbele lui nu sunt valabile doar pentru pompieri si psihoterapeuti, dar si pentru oameni si chiar si pentru pisici.
July 15th, 2009 at 10:25 am
Aşa şi la mine, am nişte pisicuţe care vin pe pervaz, mă tot gîndeam să le iau în casă, dar cred că împărţeala lor frăţească a farfuriei cu lapte va ajunge luptă pentru dominarea stăpînei. Că aşa se zice, pisicile ne conduc pe noi. Deocamdată stau dincolo de geam.
July 15th, 2009 at 10:01 pm
Ii trebuia o terapie mai lunga…
July 15th, 2009 at 10:48 pm
@ qoa: de acord..
July 23rd, 2009 at 11:33 pm
please, please, vreau si eu o poza cu sacha
September 15th, 2009 at 5:54 pm
vreau si eu poze cu pisicii
March 12th, 2010 at 5:02 pm
Binele pe care mi-l doresc eu si cel pe care il vezi tu pentru mine nu coincid mereu
. Este un lucru in care eu cred destul de mult si sper ca nu-mi va lua Dumnezeu mintile cand va trebui sa il aplic in situatii care, cu siguranta, imi vor implica copiii 
)
Asadar, poate ca pentru Nuti o viata linistita si indestulata nu este multumitoare. Nici noi nu imprumutam obiceiuri si stiluri de viata care, evident , ii fac pe alti oameni fericit. Suntem, poate, salbatici. Sau plictisitori.