Roe vs. Wade
citit un articol din the guardian despre Norma McCorvey, femeia al carei caz, adus in fata curtii supreme a sua, a determinat, in 1973, abolirea interdictiilor legale privind avortul la cerere.
acum, 36 de ani mai tarziu, este o sustinatoare infocata a miscarii pro-life care isi propune sa reinstituie interdictia legala asupra avorturilor.
ce a determinat o asemenea schimbare? nu amenintarile cu focul vesnic al iadului, nici protestele, nici lozincile.. ci crearea unei relatii cu simpatizanti ai miscarii respective, o relatie de acceptare si bunavointa.
bineinteles, cei care au cumparat o casa si au investit timp si resurse in a crea o relatie cu aceasta femeie nu au actionat dezinteresat. aveau o agenda si au reusit sa-si atinga obiectivele.
in psihoterapie, lucrurile nu se intampla mult diferit. singura diferenta notabila este ca terapeutul nu are sau nu ar trebui sa aiba o agenda proprie. si renuntarea la aceasta agenda sau mai bine spus suspendarea urmaririi ei pe durata actului terapeutic – notiunile proprii despre bine sau rau, imaginile personale despre ce constituie sursele fericirii si succesului, sistemul propriu de valori si semnificatii – constituie sau ar trebui sa constituie cea mai mare parte din procesul de formare a unui psihoterapeut.
in caz contrar, psihoterapia devine, in varianta buna, o forma de mentorat, in varianta rea, un nou prilej de abuzare a clientului. cum s-a intamplat si cu Norma McCorvey.
August 1st, 2010 at 8:35 am
aveti perfecta dreptate, vorbiti cu pasiune si integritate, dar pentru ca ce spuneti sa fie valabil si pentru majoritatea colegilor dumneavoastra de breasla, se cuvine urmatoarea intrebare: cati dintre terapeuti sunt dispusi sa fie ei insisi vulnerabili si sa recunoasca fata de sine ca numai un gnothi seauton deschide portile catre celalalt? e mai simplu sa scoti ‘agenda’ din buzunar si sa citesti poezia …