elefantul roz si portocala albastra
Be a good boy
Push a little farther now
That wasn’t fast enough
To make us happy
We’ll love you just the way you are if you’re perfect
Alanis Morisette, Perfect
pentru cei care citesc in engleza, un articol despre capcanele cognitive care ne micsoreaza libertatea de a alege. Si inca un post despre amanare.
ambele sunt scrise din perspectiva cognitiv-comportamentala (felul in care gandim ne determina emotiile si, in final, comportamentele. e de ajuns sa schimbam felul in care gandim, ca sa ne schimbam pe noi insine si rezultatele actiunilor noastre).
si, totusi..
gandurile, “vocile din capul nostru” – faptul ca ne spunem “trebuie sa termin proiectul asta” sau “trebuie sa citesc cat mai mult” – sunt acolo pentru ca, la un moment dat, cineva ni le-a soptit sau tipat in ureche. In usa, cand ne pregateam sa mergem la scoala, in camera noastra, cand asterneam pe hartie primul desen, invatand o poezie sa o recitam apoi in fata bunicilor, cand ne chinuiam sa invatam cum se leaga sireturile, cand aduceam carnetul cu primele note.
“vezi, sa n-o faci pe mama de rusine”
“da’ ceilalti ce note au luat?”
“intai trebuie sa termini temele si abia dup-aia te duci la joaca”
“esti un prost care n-o sa faca nimic in viata”
“de cate ori sa-ti spun acelasi lucru.. esti tampit?.. parca n-ai fi fiul meu”
“ai gresit un bastonas – rupe toata foaia si ia-o de la capat”
si, uneori.. de multe ori.. bataia sau amenintarea cu bataia.
e adevarat, e usor sa ne schimbam gandurile.. e usor sa nu ma gandesc la un elefant roz si sa ma gandesc, in schimb, la o portocala albastra. e un pic mai greu sa renunt la vocile din capul meu.. pentru ca vocile acelea transmit, neauzit, o promisiune.. daca, intr-o buna zi, voi fi perfect.. voi avea succes.. voi face proiectul care va pune admiratie in privirile tuturor, poate ca atunci si numai atunci.. mama va fi mandra de mine.. profesoara isi va aminti numele meu.. copiii vor vedea in mine nu doar un copil timid si grasut.. poate ca tata ma va mangaia, in loc sa ridice amenintator glasul sau palma.
Si daca renunt la aceste voci, atunci renunt nu doar la niste propozitii pe care le rostesc in cap. Renunt la EI.. la speranta copilului din mine ca, intr-o buna zi, ei sa ma vada si sa ma accepte cu imperfectiunile si lipsurile mele.. renunt la portretul familiei perfecte despre care canta Pink, renunt la un vis pe care l-am construit, in care am locuit si care m-a ajutat sa supravietuiesc razboiului copilariei mele.
Cum descopera adesea cei care se despart, putem mai usor sa dam drumul la un atasament vechi atunci cand gasim un atasament nou care sa ne sustina in tristetea pe care o aduce realizarea faptului ca niciodata acele vise nu se vor implini.
Iar un psihoterapeut care nu are de oferit o astfel de sustinere, nu are nimic de oferit.
July 5th, 2009 at 11:38 pm
sau cand parintii te compara cu altii. nu doar cu o persoana, ci cu mai multe persoane in functie de scoala sau clasa in care erai. nu esti ca celalalt!
si asa, incet incet, uiti cine esti cu adevarat. iar cand iti dai seama, poate fi prea tarziu.
July 6th, 2009 at 9:21 am
Foarte adevarat. Dureros, obositor, frustrant, dar foarte adevarat!
July 7th, 2009 at 5:10 pm
e foarte interesant. dar ce sa fac daca inteleg ca “vocile” alea ma mint, ca fac promisiuni aiurea, dar imi sunt inca atat de vii in minte, ca parca le-as purta pe un umar si am merge impreuna peste tot?
July 8th, 2009 at 5:27 pm
Foarte greu intr-adevar cu aceste sperante fixate si vechi, iar cand renuntam la ele renuntam parca la o parte din noi, partea aia care e loiala parintilor si pe care o aducem in restul relatiilor importante pt noi, cu gandul ca ”poate totusi, de data asta……”.
July 9th, 2009 at 11:47 am
@ all: in acest sens, va recomand tuturor sa vedeti filmul Artificial Intelligence.
July 17th, 2009 at 12:30 pm
Man, you give me the creeps. Orice viitor parinte ar trebui sa faca niste cursuri si sa dea un examen la care sa fie admis sau respins din calitatea de parinte. Ca la scoala de soferi. Un copil crescut “defectuos” va defecta la randul lui si pe copii lui s.a.m.d, nu ? Abuzatul devine abuzator … Dar si la scoala de soferi se iau permise pe spaga so … you have plenty of work to do