lui C
There comes a time in every rightly-constructed boy’s life when he has a raging desire to go somewhere and dig for hidden treasure.
Vine o vreme in viata oricarui baiat sanatos la minte si la trup cand il cuprinde o dorinta nestavilita sa se duca undeva si sa sape dupa o comoara ascunsa.
Mark Twain, The Adventures of Tom Sawyer
aceasta dorinta sadita devreme in inima baietilor, in inima barbatilor are uneori darul de a izbucni in cele mai nepotrivite momente.. cand tocmai s-a nascut al doilea copil, cand tocmai ati facut un imprumut pe 30 de ani pentru casa, cand lucrurile pareau ca merg mai bine ca niciodata, cand se apropie o calatorie indelung planuita, cand tocmai va pregatiti sa sarbatoriti ‘nsprezece ani de relatie, cand toti prietenii spun ca n-au mai vazut un cuplu asa de bine sudat, cand…
si daca nu stii dinainte ca nu exista comori ascunse si te duci sa le cauti, la capatul acestei cautari asteapta epuizarea, depresia, regretul.
si daca stii ca nu exista comori ascunse si nu te duci, totusi, sa sapi, sa le decoperi, la capatul acestei renuntari asteapta epuizarea, depresia, regretul.
sa sapi fara sa cauti si sa te bucuri fara sa gasesti.
June 30th, 2009 at 7:50 pm
Ma gandesc la cat de greu se poate cladi o relatie, caramida cu caramida si la cat de repede se poate incheia totul. Era absurd sa cred ca exista relatii care nu se sfarsesc niciodata, dar cu timpul, omul, ca si animalul, e invatat sa se obisnuiasca si sa isi cladeasca un univers al lui, plin de sperante, idealuri, impliniri, neimpliniri, dezamagiri, creandu-se un tot unitar.Un univers, care, la un moment dat, nu-i mai ajunge. Astfel el se simte constrans, inconjurat, limitat. (Oare limitarea aceasta nu si-o creaza singur?)Creandu-se ruptura. Ruptura cladita din dorinta inconstienta “de gasire a unei posibile comori”. Ce se intampla daca aceasta “posibila comoara” e de fapt o iluzie?
June 30th, 2009 at 10:18 pm
dorinta sadita si in inima femeilor… in egala masura…
June 30th, 2009 at 11:09 pm
poate “posibila comoara” e de fapt o iluzie… dar momentele deosebite din calatoria de cautare a comorii… acelea au fost cat se poate de reale… inca mai simt fiorul primului sarut… este o amintire la care nu as renunta nici acum, cand stiu ce a urmat… cu noptile de lungi framantari, “de ce”-uri sau “dar daca…”
nu stiu daca exista vreo comoara sau nu, ce stiu sigur este ca nu as vrea sa fi trecut prin viata fara s-o fi cautat… ce sens ar mai avea viata?
si mai stiu ca, oricat de greu ar fi sau cat de mult ar durea… un sfarsit nu este, de fapt, decat un alt inceput… am nevoie doar de timp… de inca putin timp…
July 1st, 2009 at 10:05 am
eu sunt mai optimista de fel si cred ca pot gasi “comoara” mai usor , sau o pot identifica in mai multe lucruri din viata mea…pana la urma nimeni si nimic nu este perfect si in mod sigur nu am sa-mi pierd foarte mult timp in cautarea fericirii absolute…
sau poate sunt oameni care au avut comori, le-au pierdut si vor sa le regaseasca…sunt altii care fiind in cautarea comorii lor gresesc drumul si pierd esenta cautarii;sunt multe posibilitati si intr-adevar sentimentul asta dat de explorarea “noului” face sa vrem sa evadam, sa plecam in cautare…
July 1st, 2009 at 10:08 am
Stii, e foarte ciudat faptul ca ne dam seama cat de mult tinem unul la altul, cand numai suntem impreuna. Ne amintim de lucrurile frumoase pe care le-am facut, ce am fi putut imbunatati sau ce ar trebuit facut. De ce nu o facem in tot acest timp? Dragostea e un lucru paradoxal, nici nu poti trai fara ea, dar nici nu ai cum sa iubesti la nesfarsit. Imi dau seama ca poti tine enorm la cineva, desi s-au intamplat tot felul de lucruri mai putin bune, creandu-se un sentiment ce bantuie, acela de a rupe barierele realului si de a evada in sfera emotionala, a iubirii. Un alt paradox prezent in viata oamenilor este de a constientiza faptul ca poti gasi pe altcineva, avand posibilitatea de a profita de acest “avantaj” dar de a nu da frau “cautarii comorii”si necreandu-se acea stare de regret. Cine a spus ca lucrurile sunt vreodata usoare? Simplitatea lucrurilor nu sunt decat o proiectie la scara mica a tuturor grijilor, eforturilor, problemelor, creata in propria noastra constiinta. Interesant este faptul ca ne nastem cu capacitatea de a crea in mintea noastra scenarii reale sau fictive, care ne “ajuta” sa dezvoltam acele lucruri atat de simple.
July 1st, 2009 at 11:12 am
este cel mai greu sa incerci sa traiesti fara dragoste sau grav sa fii nevoit sa traiesti fara ea; depinde mult si de varsta relatiei dar si de maturitatea celor doi.
si daca esti un “cautator nativ”pur si simpu n-ai ce sa faci…sunt oameni care iubesc puternic…dar iubesc doua persoane in acelasi timp.
July 1st, 2009 at 4:12 pm
@ all: ca in pilda lui Solomon, toata lumea are dreptate. dreptatea sa, care poate fi diferita de dreptatea altora. solutia de viata a cuiva nu inseamna nimic pentru o alta persoana, chiar daca circumstantele pot fi asemanatoare.
@ Nicoleta: da, de sadita e sadita, doar ca in mai mare masura decat baietii, fetitele sunt descurajate sa urmareasca aceasta dorinta, sa o considere ok si sa actioneze in consecinta. Faptul ca exista mult mai putini exploratori, inventatori femei (in romana, cuvintele astea sunt la genul masculin) decat barbati reflecta o realitate sociala, nu una psihologica.
July 3rd, 2009 at 11:39 am
E greu sa faci diferenta intre nemultumirea din cauza nepotrivirii si nemultumirea din cauza…nemultumirii insasi. Intrebarea e “cu altcineva ar fi mai bine?”. Iar raspunsul e un real Da, nu iluzoriu. Iubirea n’are a face fiindca poti iubi si oameni cu care te simti bine si oameni care iti fac viata un iad.
July 3rd, 2009 at 11:41 am
Va recomand tuturor romanul Matase, aparut acum cativa ani la Ed. P*lirom.
De Antonio Tabucchi. Se citeste dintr-o rasuflare si ramai cu gandul ca poate n-ar fi rau ca noutatea sa se nasca in ochii celui ce priveste, atunci obiectul privit capatand valente de comoara.
(Asta apropo de nostalgia ce ne incearca dupa ce am taiat orice cale de intoarcere).
July 3rd, 2009 at 11:46 am
Erata:
Memoria imi joaca feste. Pe site apare ca apartine lui Alessandro Baricco.
July 31st, 2010 at 11:07 pm
“sa sapi fara sa cauti si sa te bucuri fara sa gasesti” ~ pai cum asa? cand eu in loc sa traiesc Acum (care este mereu Aici) regret trecutul (care a trecut – clarificarea e pentru mine)si ma panichez in fata viitorului (pe care mi-l imaginez deja pentru ca ‘am experienta’ din trecut). este foarte greu sa accept ca atunci cand ploua strazile se uda … cum zice un mos intelept undeva