playing for change..
reiau citatul din Bowlby care sta pe prima pagina a clinicii noastre:
fiintele umane de toate varstele se simt cel mai bine si sunt capabile sa-si foloseasca talentele atunci cand au convingerea ca exista una sau mai multe persoane de incredere care le-ar putea veni in ajutor in momentele dificile.
si iata echivalentul sau muzical:
June 20th, 2009 at 10:27 am
ce ma bucur ca l-ai gasit, chiar ca reflecta corect citatul. and here’s another amazingly great one
– http://www.youtube.com/watch?v=zlfKdbWwruY
June 20th, 2009 at 10:33 am
Pai astea-s vesti foarte proaste in lumea tot mai egoista si superficiala de azi.
June 23rd, 2009 at 10:10 am
Eugen, am si eu o intrebare: poate fi ajutat un dependent care nu vrea sa fie ajutat si care nu constientizeaza ca are o problema?
June 23rd, 2009 at 11:27 am
si uite continuarea:
http://www.youtube.com/watch?v=tAjFnJuk1Aw&feature=channel
June 23rd, 2009 at 4:03 pm
@juless: ma tem ca nu am un raspuns, mai degraba intrebari:
ajutat cum?
nu vrea sa fie ajutat de tine sau in general?
nu constientizeaza ca are nicio problema in general sau nu are o problema de dependenta?
in ce fel dependenta persoanei in cauza este o problema pentru tine?
de aceea, eu recomand rudelor persoanelor cu probleme de dependenta sa se intalneasca cu un profesionist in domeniu.
June 23rd, 2009 at 6:14 pm
Buna,
sunt Elena si am pierdut controlul asupra consumului de alcool si asupra singuratatii.
Daca as locui in Bucuresti as apela la serviciile ambulatorii oferite de clinica prezentata de tine. Dar nu locuiesc in Bucuresti.Asa ca o sa incerc sa-mi recuperez controlul prin actvarea proriului potential.
Interesant tot ce am citit aici. Uneori aveam impresia ca am nimerit intr-o ludoteca ( eu cautam de fapt ajutor pentru regasirea controlului!).Nasol e doar ca eu ma simteam ca fiind adultul!
June 26th, 2009 at 10:21 am
Eugen, multumesc pentru sfat desi stiu ca rezolvarea problemei nu vine atat de usor. Din fericire nu vorbeam despre cineva din familia mea, ci despre un prieten pe care mai multi (inclusiv mama lui) l-am sfatuit sa caute ajutor. Inutil, binenteles, atata timp cat el refuza sa admita ca are o problema. Dar am reusit sa citesc si comentariile la postarile anterioare si m-am inspirat din sfaturile pe care le-ai dat lui sadgirl si am indrumat-o pe mama prietenului catre acele asociatii.
Din punctul meu de vedere era si o intrebare “retorica” : Avem dreptul sa intervenim in viata altor persoane? Cine decide ca persoana respectiva CHIAR are nevoie de ajutor? Eu cred ca fiecare adult este responsabil pentru viata lui (si pana la un moment dat si pentru viata copiilor lui) si nu sustin intruziunea in viata altor persoane, dar ce faci cand vezi ca cineva drag tie (chiar daca nu e familie, chiar daca nu te afecteaza direct pentru ca il poti foarte usor elimina din viata ta) e pe marginea prapastiei?
June 26th, 2009 at 8:27 pm
@ eu: in curand, va fi disponibila o resursa de auto-ajutor online. voi scrie mai multe despre asta in curand.
@ juless: sa raspund la intrebarea ta: banuiesc ca tot ce putem face este sa-i spunem acelei persoane “vezi ca te afli pe marginea prapastiei”.. eu as adauga aici si “iar daca ai de gand sa mai faci un pas, eu nu voi mai ramane sa ma uit la tine cum te arunci in hau”. E ca in tragediile antice – corul striga “Nu. Oedip, e mama ta” si “Nu, Oedip, e tatal tau”.. spectatorii striga si ei in gand acelasi lucru.. Oedip, insa.. face cuum il taie capul (asta ar fi o interpretare nepsihanalista – complexul lui Oedip este trait de toti nu pentru ca toti vrem sa ne omoram tatal si sa o lasam gravida pe mama, ci pentru ca toti avem de facut aceasi alegere ca si Oedip – cumva ca in Matrix – intre pilula rosie si cea albastra).
June 29th, 2009 at 9:16 am
Multumesc