Acestea se pare ca ar reprezenta “formula de succes” a oricarei emisiuni si vehicolul abordarii subconstientului colectiv. Al cui? Iarasi generalizam?
Cred ca de fapt “se da” “ce se cere” si ca ar fi bine sa lasam deoparte veleitatile de stimulare subliminala. Este ca si cum am vorbi de stimularea subliminala in favoarea manelelor. Bine, plac si manelele, place si mahalaua, dar de ce sa nu recunoastem ceea ce place si reprezinta publicul cel larg? Hai sa lasam publicul cel larg, cine are timp de a cultiva pentru a culege in Romania? Ce producator isi permite sa nu fie imediat si continuu pe gustul publicului cel larg? Inainte de a planta un sfert de samanta de subliminal ar zbura in natura..Pentru el nu exista decat acum, aici si cat mai mult. Si ce este aceasta? O normalitate a majoritatii? Regret, nu este, mai bine ar exista cinstea de a declara ca nu orice marfa este arta si are sublime ascunzisuri psihologice. Fiecare poate avea reverii..ca el influenteaza, ca formeaza, etc. Concret, m-as bucura sa vad niste cercetari legate de “impactul subliminal educativ” dat de aceste emisiuni. Cum nu exista, chiar trebuie sa credem pe cuvant?
Ca-i tine lipiti de sticla pe spectatori..normal, nu-i nimic subliminal, este doar golul de care vorbeam si tipul de foame abulica prin care incearca sa umple acel gol.

Intr-un celebru curs de productie TV se rezumau subiectele ce produc audienta. Erau doar 4 categorii:

-Dezvaluiri vis a vis de persoane si institutii cu notorietate
-Intarirea convingerilor sociale deja existente
-Experimentarea vietilor alternative
-Refulari ale lucrurilor nepermise social (sex, droguri, violenta, crima, etc)

Orice producator care compune o emisiune de succes tinde sa se incadreze in una din ele.
Informarea nu are nimic de a face cu realitatea aici.
Interesant e ca daca vrei sa folosesti televiziunea pentru a lupta pentru o cauza buna, trebuie sa faci la fel.
Sa construiesti un subiect intr-una din tipologiile de mai sus iar rezultatul sau sa influenteze in directia dorita de tine.

Cu alte cuvinte, o emisiune gen reality show cu viata zilnica a unui drogat, care in final sa ajunga sa ingrozeasca indirect si subliminal pe spectatorii sai, in timp ce-i captiveaza si ii tine lipiti de ecran, va fi de infinit mai mare efect decit un nenea care spune corect si cinstit despre efectul stiintific dovedit al drogului.
Asta ti-o spune un producator.. hehe!

@ nicoleta: despre motivatie – cand eram eu mic, adica abia intrat in psihiatrie si psihoterapie, vedeam tot felul de barbati si femei, putini si cam aceiasi, care apareau la televizor si le vorbeau oamenilor din postura de specialisti in psihologie. Mesajele lor erau cel mai adesea confuze, redundante, stupide, neprofesioniste, pline de prejudecati, rauvoitoare. Unii mai apar si acum pe sticla. Atunci mi-am spus eu ca, mare cand voi creste, o sa accept sa apar la televizor si in presa ca oamenii sa aiba acces la informatii reale din acest domeniu. Intre timp, mi-am dat seama ca multi oameni nu se uita la tv pentru informatii, ci ca sa li se confirme propria viziune despre viata. Eu tot mai cred ca exista oameni care au nevoie de informatii si sunt dispus sa le dau. Dar am inceput sa pun conditii.

@Pinocchio: pentru mine sau pentru ‘ei’?