singuratati
“… de fiecare data cand transformam o persoana in obiect - fie ca o diagnosticam, fie ca o analizam sau o percepem intr-o maniera impersonala sub forma unui studiu de caz – ne punem in calea obiectivului nostru terapeutic. A transforma o persoana intr-un obiect s-a dovedit o practica eficienta in tratarea suferintelor trupului; nu s-a dovedit eficienta in tratarea suferintelor psihologice. Suntem cu adevarat de ajutor atunci cand relationam cu celalalt ca persoane, cand ne riscam pe noi insine ca persoane implicate intr-o relatie, cand il experimentam pe celalalt ca pe o persoana deplina. Numai atunci se petrece intalnirea profunda care are darul de a dizolva durerea singuratatii atat in client cat si in terapeut.”
Carl Rogers, “Ellen West si singuratatea”
cu un amendament: atunci cand explica un diagnostic, da o informatie despre boala sau relationeaza in orice alt fel cu pacientul in afara actului medical strict delimitat, un medic somatician se adreseaza tot unei suferinte psihologice – suferinta de a nu mai fi sanatos, frica de a sti ca e ceva in neregula cu trupul meu, furia ca mi s-a intamplat tocmai mie si nu altuia si, adeseori, tristetea de a afla ca lucrurile nu vor mai fi la fel ca inainte.
si inca un amendament: cand nu procedeaza astfel, psiho- sau somato- terapeutul se transforma pe sine insusi in obiect, in caricatura, se reduce la statutul de brat robotizat care aplica niste proceduri, implementeaza intervetii, “isi face treaba”.
May 14th, 2009 at 9:03 am
ultimul amendament pare sa contina o mini doza de repros …
cred ca ?! … la adresa unui praxis probabil.
dar uite ( apropos de ellen west ) ca asa este insasi viata . tot ceea ce se intampla trebuie sa aiba si o cauza ( intotdeauna ) nu-i asa ? si conform asteptarilor – efectele isi fac aparitia drept urmare .
cumva …
adica cauzele dau invariabil nastere efectelor .
bucuriile noastre si durerile si alte alea multe.
May 18th, 2009 at 3:44 pm
Insa sa fii tratat ca obiect te afecteaza cu atat mai putin cu cat esti mai “subiectivat”. Si in afara medicinei ne tratam mare parte din timp ca obiecte – etichete, stigmate, simplificari.