personala
de cateva zile, imi revine cu regularitate o propozitie in minte. e ca o concluzie, insa nu stiu la ce. deocamdata este o formulare a inconstientului care irumpe in planul constiintei. iat-o:
“nimic nu mi se pare si totul e adevarat”
de cateva zile, imi revine cu regularitate o propozitie in minte. e ca o concluzie, insa nu stiu la ce. deocamdata este o formulare a inconstientului care irumpe in planul constiintei. iat-o:
“nimic nu mi se pare si totul e adevarat”
May 4th, 2009 at 4:35 pm
Si daca realitatea e chiar inversul propozitiei: nimic nu e adevarat, totul ti se pare?! e un alt fel de concluzie…
May 4th, 2009 at 6:05 pm
@LZ: care concluzie, in definitiv, ar fi acelasi lucru..
May 4th, 2009 at 6:53 pm
” cata luciditate, atata drama”…
May 6th, 2009 at 1:48 pm
totul e relativ…
May 6th, 2009 at 10:16 pm
este adevarat atunci cand afirmam ca se intampla in realitatea obiectiva sau subiectiva (mentala) – si mi se pare doar – atunci cand nu exista . adica… cand lipseste corespondenta .
May 13th, 2009 at 4:27 pm
eu cand scriu o “personala” o trec la… “personala” sau alternativ la “necategorizata/personala”
May 13th, 2009 at 6:38 pm
cand scrii unde?
May 14th, 2009 at 7:05 am
Eugen
June 1st, 2009 at 10:28 pm
cam tarziu dar totusi..
cand nu mi se pare, nu exista. Cand vad ca exista, ma intreb de ce nu mi s-a parut. Daca vad ceea ce nu mi s-a parut dar exista si nu-mi place, ma mangai crezand ca in ciuda apararilor, pot sa fiu cat de cat realist; daca nu mi s-a parut dar exista si imi place ca exista, poate ca-mi spun ca mai am de invatat. Cum o fi insa sa ti se para si sa nu fie adevarat? Ca de partea cu mi se pare si totul este adevarat, nu-mi fac griji acum..deocamdata:)))
June 5th, 2009 at 10:26 am
sunt multe variante : cand exista atunci presupunem ca trebuie sa si corespunda unei “act real” – la care simturile noastre – trebuie sa aiba acces . dar cum nu exista ceva “adevarat” caruia sa nu i se poata aduce obiectii de neinlaturat … iata ca nu contenim sa ne punem intrebari . una este si asa : daca exista si tocmai ca exista nu imi convine ca exista , atunci ..? ma gandesc ca poate fi chiar un maraton de ipoteze pe marginea ” exista ? sau mi se pare !”
cam tarziu zic si eu .. dar totusi !
June 5th, 2009 at 11:02 am
si, a propos ..
este o drama cand esti atat de lucid . este insa benefic sa ai posibilitatea de a evada temporar intr-o “planetopie” in care poti sa te dezlantui . sa delirezi dupa bunul plac . cred ca echilibreaza.
June 9th, 2009 at 8:22 pm
sa fie luciditate…..sa fie evadare…sa fie cotidian…sa fie particular? si, mai ales, “ale cu’ e”?
June 10th, 2009 at 7:53 am
inteleg ca te intriga . iata reversul : care din “e” .. sa fie orice nu ? cu rima …dac-n-o fi bine
July 1st, 2009 at 12:56 pm
ai aflat raspunsul?
sunt curioasa…
July 1st, 2009 at 12:59 pm
esti poate ancorat in realitate?
P.S.: ce mi se pare amuzant e ca toata lumea care a postat aici a incercat sa gaseasca o explicatie; desi titlul postului e “personal”; o explicatie prin prisma persoanei care da explicatia? pentru ca nu stiu cati te cunosc in realitate si au o relatie suficient de apropiata incat sa iti fie oglinda…
July 31st, 2010 at 1:05 pm
ati putea continua irumperea cu “I trust I make myself obscure” …