dumnezeu e de doua ori ok
vineri, am vrut sa merg sa ascult slujba de prohod.
la Razoare, langa clinica, era prea multa lume.
la Sf. Elefterie, la Eroilor, nu aveau cor si biserica distorsiona cumva vocile oamenilor.
un pic mai sus, spre Cotroceni, am intrat la Sf. Elefterie mic, ca sa gasesc o adunare de oameni si nici un sunet – un preot rostea slujba prin semne, toti enoriasii erau surdomuti.
am ramas acolo. cumva, mi se parea ca se potriveste, ca mi se potriveste. la urma urmelor, vorbesc si mi se vorbeste in fiecare zi.
m-am mai gandit ca in iasi, unde m-am nascut, oriunde te-ai afla, exista cel putin doua biserici pana la care sa poti ajunge pe jos. in bucuresti, la fel ca orice altceva, mersul la biserica trebuie planificat.
si am aflat ceva: semnul pentru ‘dumnezeu’ se face cu ambele maini, degetele stranse in pumn si opozabilele ridicate, bratele executand miscari in sus si in jos.. ca un semn de ok executat cu ambele maini.
April 20th, 2009 at 7:38 am
Si eu am nimerit din intimplare la Elefterie Vechi – de Craciun… am ramas la slujba, impresionata de toate cele de acolo… Cit despre bisericile din Iasi – le cunosc prea bine, este orasul unde mi-am petrecut copilaria! Multumesc pentru amintiri!
April 20th, 2009 at 9:35 am
adesea folosim gestica/mimica pentru a ne intelege . noi cei sanatosi. sau ma rog, normali. este si asta o forma de comunicare nonverbala. cuvintele pot fi suplinite prin semne . memoria (amintirea) noastra ne sprijina. oricum, faptul ca vorbim , ne articulam si ne auzim nu este o dovada “certa” ca ne si pricepem unii pe altii .
April 21st, 2009 at 12:39 pm
hristos a inviat!….din cate stiu eu Rmania in general are cele mai multe biserici pe cap de locuitor din Eropa…asa am citit undeva odata
))…pentru Bucuresti, cred, acest lucru se aplica in zona veche a orasului nu cred ca si in cartierele construite in perioada comunismului….ba din contra cred, spre deosebire de Iasi, ca a suferit mai mult la demolari decat alte orase si deci numarul de biserici pe cap de locuitor a mai scazut…oricum este si un oras mai mare…asta doar ca sa iau apararea bietului oras in care m-am nascut si care sufera….
April 21st, 2009 at 2:20 pm
a, uitasem sa amintesc si linistea “nepretuita” pe care o poti savura intr-o biserica cu “surdo-muti” dupa un “travaliu cotidian” in care permanent esti “obligat” sa vorbesti (si nu rar) unor pseudo-surdo-muti !
April 22nd, 2009 at 12:29 am
Odata cu linistea despre care scria si emma.enescu, cred eu ca un alt tip de li iste te-a facut a te opresti la acea biserica. Liniste dn timpul unei slujbe. Din nefericire tot mai rar ne putem bucura de o slujba cu adevarat linistita crestina .
April 22nd, 2009 at 10:46 am
Hristos a Inviat!
Slujbe minunate, in credinta si respect, la Sf. Biserica Rusa “a studentilor” de la Universitate.