Comments on: top 10

By: serby

serby — Mon, 27 Apr 2009 10:00:47 +0000

ia de aici.
(valabil si pt eugen)
http://www.2xtreme.info/whoweare/

By: qoa

qoa — Mon, 27 Apr 2009 09:31:52 +0000

Hihi, ce Pal mei, hai se ne batem .
Eu am avut un prieten cam fucked up (adica mai fucked up decat mine) care a ajuns la sporturi extreme pana la urma. Si ma infoi in pene ca eu l-am invatat sa skieze. De acolo a preluat el. Acum nu mai vorbim insa stiu ca e obsedat de sporturi si cam pentru asta traieste si de cand si-a gasit pasiunea asta e mult mai fericit. Si-a facut prieteni cu aceeasi pasiune, prietena la fel etc.
Nu stiu ce sa zic de tatal fetitei…l-am vazut, nu parea genul respectabil, mai degraba filosof si framantat. Genul de care zici tu il stiu prea bine, asa e tatal meu. muhahahaa

By: serby

serby — Sun, 26 Apr 2009 19:00:34 +0000

@ qoa, Are you my Pal or.. what? Vrei sa ma sperii? Eu cred ca fetita de care vorbesti e un caz “fericit” cu ghilimelele de rigoare. Macar pe ea o vede cineva si incearca sa o ajute. Cazurile cu adevarat disperate sunt cele care frizeaza “normalitatea” uite asa, ca tatal ei de care vorbesti. Sunt convins ca este un om exemplar. Un stilp al societatii si un paznic al moralei. Un tip care face ce trebuie, se comporta cum trebuie si mai ales pretuieste ceea ce trebuie. E periculos de OK, mai ales ca toata societatea e in spatele lui sa il sustina. Doar biata lui fata poate fi martor la momentele in care veninul si distorsiunea adevaratei lui personalitati transpira prin coaja perfecta. Dar ea e o biata adolescenta, ce stie ea.. tatal ei are dreptate. Nimeni n-o s-o creada, decit cineva care cunoaste cu ce se maninca situatia ei. Poate un terapeut, sau poate un vanzator de droguri care ii ofera solutia, refugiul intr-o lume virtuala, senzatii facile si efemere si salvare (salvarea sa financiara, nu a bietei fete..:)
Competitia este singura solutie atunci cind nu ai luxul unei existente relaxate si trebuie sa te lupti pentru tot si nu alegi o cale autodistructiva sau renuntarea. Dar e o competitie cu propriile limite sau cu limite fizice obiective si mai putin cu oameni. Cea cu oamenii, se cheama bataie sau negociere.. O abordezi doar daca ai ceva concret de cistigat.
Am avut surpriza sa vad cum unii fac terapie experientiala cu sporturi extreme. e incredibil cu ce rezultate. Stiu cazul unui tip care a renuntat la droguri dupa ce a facut o catarare in gheata iarna, pe un versant muntos. Stiu pe pielea mea ce e asta.. am facut demult, la Balea lac.. La sfirsit te intrebi ce probleme au oamenii si ce marunte par.. si te bucuri ca traiesti!
(Chiar l-as intreba pe proprietarul blogului daca nu vede o directie terapeutica in asta.. Eu unul as contribui cu placere.)
See you soon.

By: qoa

qoa — Fri, 24 Apr 2009 08:48:49 +0000

Hai sa adaug si un pic de dramatism – am cunoscut o fetita de vreo 16 ani care avea bratele numai taieturi, fiecare dupa o competitie verbala cu tatal ei. Cand el castiga ea nu mai facea nimic, era leguma pentru o luna. Cand ea castiga (mult mai rar) isi punea fluturi in par si avea chef de viata. Pe langa taieturi pe brate incercase si un tub de pastile in ultima perioada. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea mai incolo. Ce-i drept era foarte inteligenta si avea debate skills de anu 3 de filosofie.

By: qoa

qoa — Fri, 24 Apr 2009 08:42:14 +0000

@serby – n-am luat-o ad literam in sensul fizic. mie nu mi se pare asa educativa lupta asta pe viata si pe moarte fiindca stiu ce inseamna sa fii psihic distrus de cineva, am trait asta. Cel care o facea n avea idee de ce face, isi sustinea o idee, afisa niste dispret pentru o alegere de-a mea …lucruri obisnuite, insa eu ramaneam paralizata pentru o perioada care, doar intamplator nu s-a prelungit pe toata viata. De aici pot deduce ca “my significant first” a fost mai nasol decat al tau. Din motivul asta nu gust competitiile si acum am si acoperire ideologica – sunt corporatiste:).
Si ce daca da dependenta? Nu ma impresioneaza conotatiile negative ale diagnosticelor. Dependenta e nasoala doar daca ai altceva mai bun de facut.

By: meripopins

meripopins — Thu, 23 Apr 2009 09:59:35 +0000

pai daca exista pericolul de dependentza suntem taman prompt pe blog de doctor – adicatelea – , reparatorul de pagube .. un pic gretzos ..ma rog .. dupa gustibus-ul fiecaruia !!!
si secsist ?, of, nu.. de ce chiar asa ? daca ne plac doar baietii ..

By: serby

serby — Thu, 23 Apr 2009 08:33:24 +0000

Placerea luptei pe viata si pe moarte este un pic “creepy” ca descriere si fiindca nu am omorit inca pe nimeni, nu pot sa mi-o asum ad literam.
As spune mai degraba jocuri cu miza.
Jocuri in care daca nu cistigi sigur pierzi.
Jocurile cu miza trezesc, educa, intaresc omul.
Crestaturile si durerile obiective (ia-o si putin metaforic) nu doar speculative, iti dau forta si precautie in acelasi timp.

E plina lumea de luptatori de cafenea, de justitiari de monitor si de baieti cu pareri strict teoretice. Si de fete ca sa nu fiu sexist..
Toti cad in postura de copii speriati si se ascund, eventual dupa fusta sau pantalonul vreunui “semnificativ” (sef, parinte, etc.) pe care il negau pina atunci cind apare vreun joc cu miza la orizont.
Toti intreaba “ce sa facem?” nu pt ca sunt proactivi, ci ca sa isi decline raspunderea.
Nu pot participa la joc decit cel mult ca soldati.
Si totusi victoriile adevarate (si infringerile) apartin generalilor. Celor care joaca cu miza, singuri sau ajutati de soldati.
Soldatii nu fac decit sa moara. Unii ca eroi, (adica ca prostii..) altii doar ca simpli necunoscuti pe care ii mai pomeneste lumea cu o injuratura cind trebuie sa frineze ca sa le ocoleasca monumentul nesemnat pus taman in mijlocul satului in mijlocul ulitei, ca macar asa sa aiba iluzia unei oarece importante.
Cei care cistiga deobicei sunt jucatorii cu miza.
Mie imi plac jocurile cu miza.
Tocmai pentru ca poti pierde face cistigul real si.. gustos!
Atentie, creeaza dependenta. Dupa prima victorie.

By: qoa

qoa — Wed, 22 Apr 2009 11:29:02 +0000

Multumesc mult pt raspuns. Mai detaliat si mai lucid decat ma asteptam. Foarte multa luciditate. Si in acord cu ultima fraza din postul anterior – cineva va invinge, cineva va muri – care mi-a cam dat fiori si cum nu inteleg de ce trebuie unul sa moara si altul sa triumfe pe cadavrul lui, m-a dus cu gandul exact la ce descrii aici: placerea luptei pe viata si pe moarte.
Eu nu cred ca ne putem imagina toate motivele din care oamenii iau droguri. Putem doar sa proiectam. Iar clasificarile terapeutice sunt restrictive.
Nu cred ca miile de consumatori de heroina din Ferentari (care baga in vena de pe la 10 ani) au mecanismele psihologice despre care s-a scris aici. Eu as lua ciuperci fiindca ma limpezesc, iarba cand sunt crispata, LSD pentru tripuri, ecstasy pentru feeling si energie si alcool pentru dezinhibitie…

By: serby

serby — Mon, 20 Apr 2009 11:05:28 +0000

Am si eu un amendament. “Thrill seekers-ii” sunt de fapt suferinzi de “mal de vivre”.
Adica tot niste amariti pe dinauntru, dar perceputi ca fiind de o conditie (materiala de cele mai multe ori) buna.
Prea usor lumea a facut un cliseu in a asocia starea materiala cu binele.
Si desi e adevarat ca precaritatea ei poate spori “raul interior” luxul sau bunastarea nu aduc automat o imbunatatire a starii interioare.
Iar drogul ca mecanism de acces instant la “senzatia finala” (oricare ar fi ea finalitatea, adica victorie, liniste, eliberare) functioneaza la fel.

“My significant first” a fost f. restrictiv, sufocant, limitativ, coercitiv si opac. Am iesit prin negare si asta m-a dus la drogul meu; conflictul urmat de victorie. fara sa imi dau seama ca si negarea e tot o intrare in joc, dar cu semnul minus.
De aici a iesit la iveala si drogul meu, dupa ce cele clasice, (LSD, marijuana, etc.) nu s-au lipit de mine, desi le-am incercat.
Drogul meu este (inca) conflictul victorios. Chiar cu sine, sub forma unui sport extrem, sau cu ceilalti, in toate formele, chiar cele pervers deghizate, cum ar fi lupta pentru bine si adevar, sau negocierea de bussiness..
De aceea intreb, atunci cind mi se pare ca de fapt motivatiile oamenilor nu sunt cele transparente.
Si pentru ca “true addiction” dispare greu, uneori intrebarile mele iau forme conflictuale.. (asta pentru cei care vroiau sa afle cum ma satisfac..:) )

By: qoa

qoa — Fri, 17 Apr 2009 13:56:55 +0000

Mi-a placut f mult comentariul lui serby si mor de curiozitate sa stiu care e drogul lui. daca se poate satisface…